POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: salamul de biscuiți
Probabil că dacă vă veți întreba bunicile, acestea vor răspunde, fără să ezite, ca salamul de biscuiți este o prăjitură românească. Și vă vor povesti cum preparau acest desert cu zeci de ani în urmă, în perioada comunistă, când magazinele alimentare nu aveau nici pe departe ofertă așa de diversificată ca și azi.
Putând fi pregătit foarte uşor, din ingrediente accesibile chiar şi în perioade de criză alimentară, specifice economiilor centralizate, de tip comunist, salamul de biscuiţi a devenit un desert popular nu numai în România, ci şi în spaţiul sovietic.
Doar că acest desert nu este nici pe departe autohton. El a fost inventat, se pare, în Italia și se regăsește inclusiv în bucătăria portugheză. Există foarte multe variante de reţete pentru salamul de biscuiţi. Lucrul comun este acela că nu trebuie copt. Pe lângă ingredientele obligatorii, precum biscuiţii, laptele şi cacaoa, poate fi folosit lichior în loc de esenţă de rom, fructe confiate sau gălbenuşuri de ou.
Sicilienii au înregistrat oficial rețeta
Salamul de ciocolată, cum e numit preparatul în Italia, face legătură cu asemănarea desertului cu o rudă de salam. În Sicilia, locul care se crede că e cel unde a fost preparată prima dată rețeta, i se mai spune și salam turcesc, nu atât din motive geografice, cât din cauza culorii date de ciocolata neagră. Dar italienii îl mai numesc și salam viking, salam englezesc sau salamul regelui. Denumirea de „salam Viking” datează din anii 1970, când rețeta a fost publicată sub acest titlu, alături de multe altele, în cartea de bucate pentru copii, celebră în epocă, cunoscută sub numele de Manualul bunicii Rață.
Pe de altă parte, trebuie să amintim că nu există nicio certitudine cu privire la originile acestui preparat, dar, de fapt, a devenit parte din tradiția culinară și de cofetărie italiană și a fost inclus în lista P.A.T. (Prodotti Agroalimentari Tradizionali) din Sicilia de către Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere. Rețeta se prepară cu succes și în Portugalia, unde i se spune tot salam de ciocolată.
Gastronomii spun că rețeta s-a născut, probabil, la începutul secolului XX. Îl putem defini ca un fel de experiment de bucătărie moleculară “ante-litteram”: dacă ne gândim bine, a fost creat sub forma și aspectul unui frumos salam, oferind culori și arome de ciocolată, biscuiți și nuci (sau fructe confiate).
„Strămoșul” salamului de biscuiți conținea sânge de porc
„Când scriitorul englez Paul Richardson a dat peste o specialitate din Prezza (AQ) în timpul cercetărilor sale pentru un eseu despre istoria alunei de pădure cu ciocolată, a fost uimit să descopere o cremă făcută din sânge de porc și cacao, untură, migdale măcinate, pesmet, must fiert și coajă de citrice, identificând-o ca fiind strămoșul celebrului salam de biscuiți, cunoscut și răspândit astăzi în întreaga lume.
Eseul subliniază faptul că multe regiuni au rețete cu sânge de porc amestecat cu ciocolată, inclusiv celebrul „Sanguinaccio” napolitan. Odată cu trecerea timpului, însă, porcul a fost “învins” (cit.), lăsând câmpul doar pentru ciocolată”, scrie Aifb.it.
Rețeta clasică pentru salam de biscuiți
Ingrediente: jumătate de kg de biscuiţi simpli, de ceai, 100 de grame de unt, 200 de grame de rahat, 200 de grame de nuci, 100 de grame de zahăr, 100 de grame de stafide, un sfert de litru de lapte, 3 linguri de cacao, cu vârf, adică aproape 100 de grame şi esenţă de rom.
Mod de preparare: se pune laptele la fiert şi adăugați zahărul şi untul care se va topi. În continuare, puneți cacao şi stafide. Într-o altă variantă de reţetă, stafidele, dacă sunt foarte uscate, sunt lăsate la înmuiat în puţină apă sau în esenţă de rom. În final se pune rahatul, tăiat în cubuleţe şi miezul de nucă, de asemenea, mărunţit. Miezul de nucă poate fi înlocuit cu alune sau cu fistic.
Se adaugă biscuiţii sfărâmaţi (astfel încât să aibă bucăți mai mari și mai mici printre ei) până când compoziţia se îngroaşă. În continuare, compoziţia se modelează sub forma unui salam, pe care îl ambalați într-o folie de platic, strânsă bine la capete. Salamul de biscuiți se pune apoi la rece, în frigider, iar în următoarea zi poate fi servit, tăiat în felii.