POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Covrigii
Orașele din România sunt pline, mai nou, de covrigării. Se vând covrigi rotunzi sau în forma clasică, care amintește de începutul unei funde. Au pe deasupra tot felul de topping-uri: semințe de susan, de mac, de floarea soarelui, sau pur și simplu sare grunjoasă. Sigur v-ați întrebat care e treaba cu ei.
Să începem cu o legendă a covrigului. E veche, tocmai din Evul Mediu, și anume în anul 610 d.Hr.. Se spune că niște călugări italieni au creat aceste delicii pentru a-i răsplăti pe școlarii care își dădeau silința să învețe, în școlile mănăstirii. Atunci nu existau școli ca acum, copiii învățau să scrie, să citească și să socotească, de regulă, în mănăstiri. Așadar, călugării au căutat să inventeze un fel de gustare, din aluat, simplu de făcut și de copt. Iar pentru că acțiunea se întâmpla printre oamenii bisericii, i-au dat o formă care amintește de brațele împreunate în rugăciune. Covrigii au ajuns în Pennsylvania (America) atunci când imigranții germani au adus cu ei covrigi cu ei, în anii 1700.
O altă legendă ne duce în Germania
O altă sursă localizează invenția într-o mănăstire din sudul Franței. În Germania, există povești cum că acești covrigi au fost invenția unor brutari disperați ținuți ostatici de demnitari locali. Istoricul alimentar William Woys Weaver urmărește originea covrigului la sărbători dedicate recoltei și la venerarea zeiței celtice Sirona.
Covrigul a fost folosit ca emblemă a brutarilor și a breslelor lor din zonele de sud ale Germaniei cel puțin din secolul al XII-lea. O ilustrație din secolul al XII-lea din Hortus deliciarum din regiunea Alsacia (azi Franța) se pare că ar conține cea mai veche reprezentare a unui covrig.
În cadrul Bisericii Creștine, covrigii erau considerați ca având o semnificație religioasă atât pentru ingrediente, cât și pentru formă. Covrigii făcuți dintr-o rețetă simplă folosind doar făină și apă puteau fi consumați în timpul Postului Mare, când creștinilor le era interzis să mănânce ouă, untură sau produse lactate. Odată cu trecerea timpului, covrigii au devenit asociați atât cu Postul Mare, cât și cu Paștele. Au apărut inclusiv tradiții, în unele zone, în care covrigii se ascund, spre a fi găsiți de copii, la fel cum se întâmplă azi cu ouăle de Paște.
Covrig sau Pretzel? Cum îi spunem?
Nemții le spun covrigilor Pretzel. Chiar dacă azi veți întâlni cu vântul, să știți că acela e doar termenul german pentru covrig, nicidecum un sortiment anume.
Tot ei îi mai spun covrigului și Breze(l) sau Bretzel. Cu referire exact la produsul de patiserie de obicei modelat într-un nod. Forma tradițională de covrig este o formă simetrică distinctivă, cu capetele unei fâșii lungi de aluat împletite și apoi răsucite înapoi. Rezultă astfel ceea ce patiserii numesc o buclă de covrig sau o fundă de covrig.
Astăzi, covrigii vin într-o gamă largă de forme. Și de gusturi. Se mai adaugă muștar, brânzeturi sau chiar o glazură dulce. De asemenea, există și varietăți de covrigi moi, care ar trebui consumați la scurt timp după preparare, și covrigi copți tare, care au o durată lungă de valabilitate. Sunt și alții care pur și simplu au aluatul fiert înainte.
Rețetă de covrigi bavarezi
Una din cele mai consumate rețete de covrigi e cea bavareză. Aceasta a fost inventată în regiunea germană Bavaria. Sunt niște covrigi sărați cu aluatul, totuși, ducle.
Ingrediente: 500 g făină, 2 lingurițe sare, 25 g cub drojdie sau 10 g drojdie uscată,, 150 ml apă, 150 ml lapte, 1 lingură miere, 3 lg ulei, 1 plic bicabonat sodiu, 4 linguri rase
susan, mac, fulgi de sare
Mod de preparare: Încălzim puțin apa cu laptele și cu mierea. Adăugăm 100 g făină și drojdia (când laptele e călduț), omogenizăm și lăsăm deoparte pentru 10 – 15 minute. În acest timp se activează drojdia. În bolul mixerului punem restul de făină, sarea și compoziția de mai sus și adăugăm uleiul. Frământăm până când devine un aluat elastic și nu se mai lipește de bol, ( cam 10 minute). Lăsăm aluatul la dospit pentru o oră, la loc cald. Scoatem apoi încă aluatul din bol pe suprafața de lucru puțin înfăinată. Formăm 8 bile egale și le mai lăsăm 10 minute să se odihnească.
Între timp, pornim cuptorul la 200 de grade C, pentru copt, și, separat, punem la fiert apa cu bicarbonatul de sodiu. Formăm câte un covrig din fiecare bilă de aluat și îl punem pentru 30 de secunde, în apa care fierbe, apoi îi întoarcem pe cealaltă parte pentru încă 30 secunde. Îl transferăm pe tava de cuptor. Când i-am trecut pe toți prin apă fiartă, îi presărăm cu mac sau susan sau sare și îi dăm la copt în cuptor pentru 15 minute, până când sunt rumeniți.
Sursa foto: Pixabay
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Pilaful de orez