POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Crostata
Cum vă sună „crostata”? Vă gândiți și voi la o crustă? Crocantă? Nu sunteți chiar departe de adevăr. Crostata este o prăjitură specifică, la origini, Italiei. Este, de fapt, un fel anume de tartă, cu o bază / crustă destul de tare și crocantă.
O crostata este o tartă sau o plăcintă italiană coaptă, cunoscută și sub numele de coppi în Napoli și sfogliata în Lombardia. Cea mai veche utilizare cunoscută a termenului crostata în sensul său modern poate fi urmărită în cărțile de bucate Libro de Arte Coquinaria (Cartea artei de a găti) de Martino da Como, publicată în jurul anului 1465 și în volumul Cuoco napolitano (Bucătarul napoletan), publicată la sfârșitul secolului al XV-lea, care conține o rețetă (numărul 94) intitulată Crostata de Caso.
Pe scurt, crostata este o versiune rustică de formă liberă a unei tarte deschise cu fructe, care poate fi coaptă și într-o tavă de plăcintă. Crostata are, astfel, câteva detalii care o definesc: blatul e mai tare, crocant; forma nu e obligatoriu să fie regulată și rotundă ca în cazul unei tarte, iar deasupra nu e acoperită, lăsând vederii direct umplutura.
De unde vine numele prăjiturii
Numele „crostata” provine din cuvântul latin crustāta, participiul trecut feminin al lui crustāre (a încropi) și, în ultimă instanță, din substantivul crusta (crustă). De aici provine termenul francez croustade, din care derivă termenul englezesc custard. Cuvântul crostata apare în primele dicționare italiene, inclus în dicționarul Vocabolario degli Accademici della Crusca din 1612 (compilat între 1591 și 1608) de către Accademia della Crusca și Scuola Normale Superiore di Pisa, dar și în dicționarul Il memoriale della lingua italiana din 1617. În fiecare avea înțelesul d prăjitură, un tip anume de „torta”.
Cum se prepară o crostata tradițională
În mod tradițional, o crostata era formată dintr-o bază, de obicei trei straturi, din aluat care conținea și grăsime (unt, ulei). O crostata are o umplutură subțire. Poate fi preparată dulce, ca desert, sau sărată, ca aperitiv sau gustare.
Variantele dulci folosesc compoturi de fructe ca umplutură, de obicei de caise, cireșe, piersici sau nectarine, sau fructe de pădure. Crostata poate fi coaptă la cuptor și apoi umplută cu cremă de patiserie, acoperită cu bucăți de fructe proaspete; aceasta se numește crostata di frutta. În cartea sa de bucate din 1570, Opera dell’arte del cucinare, Bartolomeo Scappi a inclus o rețetă de crostata de prune și vișine. O versiune modernă este crostata alla nutella, care are ca umplutură Nutella.
Ingredientele pentru o crostata sărată pot include carne, pește sau legume, care sunt gătite înainte.
Legenda reginei care nu zâmbea niciodată și care a mâncat crostata
Se povestește că familia regală a lui Ferdinand al II-lea de Burbon, mare mâncătoare de prăjituri cu crustă. Legenda spune că, în secolul al XVII-lea, marchizul De Rubis a avut un accident de căruță în timpul uneia dintre călătoriile sale frecvente la Napoli unde mergea pentru a vizita familia regală a Burbonilor. A fost nevoit să ceară ajutorul și ospitalitatea unei familii de fermieri, care l-a făcut să guste o felie de „crostata”. A fost atât de bună încât marchizul a mâncat-o întreagă și a vrut să afle rețeta.
Când a ajuns la Napoli, la curtea Burbonilor, s-a dus la bucătărie și a pregătit personal crostata pentru rege. A avut un succes imens, atât de mare încât soția regelui Ferdinand al II-lea de Burbon, Maria Tereza Isabella d’Asburgo, supranumită Regina care nu zâmbește niciodată, a zâmbit din nou după ce a gustat-o.
Rețetă pentru crostata cu ricotta
Ingrediente: 180 g făină 00, 1 ou, 50 g ulei, 50 g zahăr, 1 linguriță de praf de copt, 1 pachet de zahăr vanilinat sau esență de vanilie, coajă rasă de lămâie, după gust (opțional) (blat); 250 g de brânză mascarpone, 50 g zahăr, 1 gălbenuș, 110 g ricotta (proaspătă, bine scursă), vanilie după gust ( umplutură); zahăr pudră ( decor)
Mod de preparare: Brânză ricotta se amestecă cu zahărul și cu vanilia. După ce s-a omogenizat se adaugă gălbenușul de ou și se amestecă în continuare. După aceea încorporați crema mascarpone.
Separat se prepară crostata, amestecând uleiul cu zahărul, cu oul și cu făină. La final adăugați praf de copt și frământați bine. Dacă ați optat pentru această aromă, puneți și coaja rasă de lămâie. Întindeți aluatul pentru crostata într-o tavă de tartă, pe care apoi o înțepați cu furculița. Decupați marginile, să nu depășească tava. Umpleți apoi cu crema preparată mai sus cu ricotta și mascarpone.
Din marginile rămase, decupați benzi pe care le așezați, pentru decor deasupra. Tarta se coace în cuptorul preîncălzit până ce benzile decorative se rumenesc. Puteți face și testul scobitorii. Crostata cu ricotta și mascarpone se servește după ec s-a răcit, acoperită cu zahăr pudră.
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Baked Alaska sau Omleta norvegiană
Sursa foto: Google