Poate nu ați gustat încă această prăjitură, dar vă asigurăm, după ce o veți face, nu vă veți mai putea sătura de ea. Stollen este o pâine cu fructe, nuci, condimente învelită într-o pudră de zahăr sau în tr-o glazură de zahăr și care în varianta pe care o cunoaștem azi conține și marțipan . e un fel de cozonac, putem spune. Este, de fapt o pâine tradițională germană care se consumă doar de Crăciun.
Rețeta are o vechime de aproape 700 de ani. Ceea ce știm acum, e că la început era doar o pâine în aluatul căreia erau adăugate fructe uscate. A venit însă un moment în care cu permisiune din partea papei de la Roma, patiserii au avut voie să adauge lapte și mai unt în amestec. Recomandarea șefului bisericii catolice era să folosească aceste ultime două ingrediente „cu frică de Dumnezeu”. Înainte de a vă povesti pe larg istoria acestei pâini – prăjituri trebuie să știți că are un secret aparte. Cu cat este mai veche prăjitura, cu atât este mai bună.
Legenda spune că totul a început în anul 1329. Episcopul din Nauruburg le-a cerutul localnicilor să realizeze o pâine cu fructe pentru masa de Crăciun. Istoria mai consemnează că Stollen a fost gătit pentru prima dată doar ca prăjitură de Crăciun pentru casa regală a Saxoniei. Există și documente care atestă servirea acestei pâini cu totul speciale la masa de Crăciun din anul 1472.
Cum prăjitura se prepara înainte de Crăciun, deci în perioada în care oamenii țineau post, patiserii nu aveau voie să folosească ingrediente care proveneau de la animale. Cum ar fi laptele sau untul. Acestea, așa cum știți, conform tradiției, sunt interzise pe durata postului c are are rolul de a purifica organismul. Astfel, alimentele de origine animală sunt scoase din dieta zilnică.
Astfel, Stollen se prepara cu ulei, însă rezultatul nu era așa de frumos. Au murit patru papi până când la Vatican a fost înscăunat Papa Innocent VIII (1432 – 1492), care a avut o viziune și a dat o derogare. Acest papă (foto) a aprobat, printr-o scrisoare oficială, utilizarea untului pentru aluatul de Stollen. Acest document poartă numele în istorie de „scrisoarea untului”.
Trebuie să știți că nu a fost un act doar de bunăvoință din partea papei pentru supușii săi dornici să mănânce o prăjitură bună de Crăciun. Din contra, a fost o afacere în favoarea Bisericii. În schimbul acestei permisiuni de a prepara Stollen cu unt, casa regală s-a obligat să susțină financiar catedrala din Freiburg.
Și mai trebuie să știți ceva. Acest papă e cel care a întemeiat Inchiziția. Inchiziția a reprezentat un grup de tribunale religioase din cadrul Bisericii Catolice care aveau rolul de a combate public erezia, adică toate credințele care nu respectau ( sau se opuneau) prevederile religioase oficiale.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea Stollenul s-a îmbunătățit cu un ingredient suplimentar deosebit și anume marțipanul. Pe care acum îl regăsim chiar în miezul prăjiturii. În secolul următor, producerea Stollenului a devenit o adevărată industrie și au fost lansate cuțite speciale pentru tăierea lui, o formă specială pentru copt (triunghiulară, sub formă d dune, și cu găuri) și cutii speciale în care să fie păstrat acesta. Spuneam la început că Stollenul e devine din ce în ce mai bun pe măsură ce trece timpul. Conform tradiției această prăjitură se pregătește cu o lună de zile înainte de a fi servită, apoi se păstrează în loc răcoros și întunecat.
Trebuie să știți că rețeta pentru Stollen este destul de departe de a fi ceva extrem de riguros. Cu toate acestea, orice Stollen conține făină, foarte mult unt, stafide, coajă de lămâie și de portocală confiate, fructe uscate, scorțișoară sau alte condimente cum ar fi cardamom sau cuișoare. În plus, mai conține și alcool.
1 kg de făină, jumătate de litru de lapte, 11 g de drojdie proaspătă, 200 g de zahăr, 100 g de fulgi de migdale, 400 g de unt și încă trei linguri, 400 g de stafide, înmuiate peste noapte în rom jamaican brun, 250 g de coajă de lămâie și portocală confiate, 200 g de fructe uscate (caise, afine, măceșe etc.), 450 g de marțipan, patru plicuri de zahăr vanilat, o lingură esență de migdale, jumătate de linguriță de nucșoară, jumătate de linguriță de cuișoare măcinate, jumătate de linguriță de sare și 200 g de zahăr pudră.
Topiți untul și lăsați-l la răcit. Între timp încălzit ușor laptele. Separat, amestecați drojdia ruptă în bucățele într-un bol, cu o lingură de zahăr, apoi adăugați deasupra laptele călduț și amestecați. Lăsați deoparte într-un loc la căldură. Cerneți făină într-un vas adânc, adăugați zahărul condimentele, sarea, zahărul vanilat și extractul de migdale. Apoi amestecați totul. Adăugați apoi untul topit, drojdia înmuiată în lapte și frământați foarte bine. După aceea adăugați fructele uscate și tăiate bucățele mici, stafidele scurse, cojile confiate de citrice și fulgii de migdale.
Frământați cu mare atenție acest amestec. Lăsați totul la dospit, două ore, într-un loc cald, cu vasul acoperit cu folie alimentară. După ce a trecut acest timp, ungeți o tavă, sau mai multe, cu unt topit. Dacă nu aveți formă specială pentru Stollen puteți folosi cu succes forme pentru chec. În funcție de dimensiunea formelor veți putea prepara mai multe bucăți de Stollen. Împărțiți aluatul în câte porții veți coace.
Întindeți fiecare bucată, cu mâinile, plasați la mijlocul ei batonul de marțipan și rulați aluatul peste astfel încât să obțineți o creastă pe mijloc. Recomandarea aceasta este pentru cazul în care nu dețineți o formă triunghiulară specială pentru copt Stollen. Așezați prăjitura astfel formată în tavă. Lăsați aluatul să mai dospească în tavă pentru aproximativ o oră. Între timp porniți cuptorul la 160 ° și lăsați-l să se încălzească.
După ce a trecut ora, introduceți tăvile cu Stollen în cuptor, acoperite cu hârtie de copt, pentru aproximativ o oră. După acest interval faceți testul cu scobitoarea. Așa cum am mai scris, dacă scobitoarea înfiptă în prăjitură, iese uscată și curată, înseamnă că aceasta este gata. Între timp, puneți la topi cele trei linguri de unt. Scoateți tava sau tăvile din cuptor și stropiți prăjitura cu unt topit din belșug apoi pudrați cu zahăr pudră. Lăsați Stollenul să se răcească bine iar apoi înveliți-l in în folie alimentară și păstrați-l în cămară sau în alt loc uscat, răcoros și întunecat, pentru cel puțin două săptămâni înainte de a-l servi.
Sursa foto: Pixabay
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Panettone