POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: bagheta franțuzească
Săptămâna aceasta s-a celebrat Ziua Baghetei Franţuzeşti (#FrenchBreadDay), o ocazie numai bună să descoperim povestea acestui inedit produs de panificație. Bagheta este un simbol francez la fel de popular ca Turnul Eiffel și bereta. Francezii sunt mândri că odată cu trecerea timpului bagheta franțuzească a devenit un simbol național.
Culmea este că deși există legende care povestesc „nașterea” baghetei franțuzești, aceasta nu a fost inventată în Franța. Dar, potrivit Observatoire du Pain, o sursă de referinţă din domeniul alimentar, francezii consumă 320 de baghete, în fiecare secundă, în fiecare zi. Anul trecut, Asociaţia Naţională a Brutarilor din Franţa a făcut o petiţie pentru ca bagheta să fie recunoscută ca patrimoniu cultural internațional. „Bagheta este invidiată de lumea întreagă.
Trebuie să păstrăm reţeta şi expertiza pe care o avem şi de aceea trebuie să fie pe lista UNESCO”, a spus președintele Franței, Emmanuel Macron, la BBC după ce, în numele țării sale a prezentat candidatura baghetei franțuzești pentru a fi înscrisă pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.
Legendele baghetei franțuzești
Există mai multe poveşti despre originile baghetei franţuzeşti. Una din ele are legătură cu Napoleon Bonaparte. Se spune că, înaintea unei bătălii importante, împăratul a decretat că pâinea ar trebui să aibă o formă lungă şi subţire. Motivul? Trebuia să încapă în buzunarele soldaţilor.
O altă legendă are legătură cu demararea lucrărilor la metroul din Paris, în 1898. Atunci a fost mobilizată o imensă masă de muncitori, de pe tot teritoriul Franţei. Iar aceștia trebuiau hrăniți optim.
De aceea, brutarilor li s-ar fi cerut să creeze o pâine care să poată fi mai degrabă ruptă decât tăiată, astfel încât, din cauza numeroaselor conflicte între muncitori, cuţitele să poată fi interzise, scrie completefrance.com.
Care este, însă, adevărul?
Totuși, în realitate, nicio sursă oficială nu menționează faptul că soldații lui Napoleon mergeau la luptă cu o bucată lungă de pâine în buzunar. Iar dacă suntem realiști ne putem acest lucru chiar ar fi fost imposobil. pe câmpul de luptă alte sunt prioritățile, și toate obiectele de prisos sau care pot incomoda în timpul luptei, sunt lăsate în urmă.
De fapt, ca și croissant-ul, bagheta se pare că a fost invenția brutarilor austrieci, care au inventat un cuptor special. Acesta atingea 205 de grade Celsius, iar pentru vremea respectivă era o mare inovație. Aburul încălzit făcea ca crusta pâinii să se extindă mai mult, iar interiorul, datorită conținutului mai mare de aer, devenea pufos și ușor.
„Rulajul austriac”, cum a fost numită această delicatesă, a fost adus la Paris în 1815. E anul în care a fost semnat Al doilea Tratat de la Paris (20 noiembrie 1815) în urma înfrângerii și a celei de-a doua abdicări a lui Napoleon Bonaparte. Astfel, când au ajuns baghetele la Paris, Napoleon se afla deja în exil pe insula Sfânta Elena, iar primii care au mâncat pâinea lungă și subțire au fost soldații austrieci.
Bagheta a devenit o modă în Franța abia după Primul Război Mondial
Într-adevăr, pe străzile din Paris. Dar apetența francezilor pentru această pâine deosebită nu e de atunci. Ea a devenit. Abia în perioada anilor 1920 putem vorbi de o tradiție a baguetelor crocante de dimineață în Champs Elysees. Și asta din cauza Primului Război Mondial. Numeroși oameni au murit în acest război, forța de muncă a devenit din ce în ce mai rară. Recrutarea brutarilor era o necesitate și în timpul războiului și au fost angajați brutari din numeroase locuri din Europa. Aceștia nu aveau experiență dar baghetele lungi, cu ingrediente puține și simple, era cel mai ușor de făcut.
O decizie guvernamentală
În anul 1920, a fost emis un regulament prin care brutăriile franceze puteau începe să funcționeze doar de la ora patru dimineața cel mai devreme. Singura pâine care putea fi gata pentru micul dejun era bagheta. Aceasta nu necesită așa mult timp pentru dospire și se coace foarte rapid. Mult mai rapid decât pâinea tradițională.
Boulangeriile franceze au văzut repede o mină de aur în acest produs de panificație pe care l-au găsit chiar amuzant. Iar clienții erau interesați să cumpere dis de dimineață baghete proaspete, calde și crocante, n u pâini preparate cu o zi în urmă. La doi ani după război, comunitatea încă trăia în lipsuri, iar o pâine bună reprezenta un răsfăț accesibil maselor largi.
„Decretul pâinii”, documentul guvernului francez dedicat baghetei tradiționale
În plus, trebuie să știți că legislaţia franceză protejează bagheta de zeci de ani. Mai precis, în data de 13 septembrie 1993 a fost adoptat de către guvernul lui Edouard Balladur așa-numitul „Decretul pâinii”. Prin acest document, producerea baghetei franțuzești a fost strict reglementată. Compoziția rețetei urma să fie compusă numai din: făină de grâu, apă, drojdie şi sare. Orice adaos e ilegal.
De asemenea, bagheta nu poate fi congelată şi nu i se pot adăuga conservanţi. În afara cantității limitate de ingrediente, bagheta franțuzească este considerată tradițională numai în cazul dacă are fix 65 cm lungime, o lățime de 5 – 6 cm, o înălțime de 3- 4 cm. Greutatea standard a unei baghete franțuzești este de 200 de grame.
Rețetă pentru bagheta franțuzească
Francezii coc baghete în forme și cuptoare speciale. Pentru că nu dispunem de ele, vom prezenta o rețetă pentru patru baghete mai scurte, pe care le puteți coace în cuptorul aragazului. Aluatul de baghetă este mai hidratat decât cel al pâinii clasice. Dar rețeta este una simplă, arată Laura Mandache pe blogul său.
Ingrediente: 500 g făină tip 550, 320 ml apă, 14 g drojdie proaspătă sau 5 g drojdie uscată, 20 g sare, 1/4 linguriță zahăr.
Mod de preparare: Punem făină în vasul robotului, adăugăm apa ușor călduță și drojdia proaspătă frecată cu zahărul. Pornim robotul și frământăm aluatul până când capătă puțină consistență. În acest moment adăugăm sarea și frământăm până când aluatul devine elastic (aproximativ 20 de minute la viteză medie). Ungem un vas cu puțin ulei și punem aluatul în el. Îl acoperim cu folie de plastic alimentară și îl lăsăm să dospească într-un loc călduț pentru 1h 30m sau până când își dublează volumul.
După aceea, răsturnam aluatul pe o suprafață pudrată cu foarte puțină făină și îl împărțim în 4 bucăți egale. Presăm fiecare bucată până obținem o formă dreptunghiulară. Pliem un sfert din latura lungă peste aluat și o presăm ușor. Pliem din nou până la jumătate și presăm. Pliem pentru a treia oară și sigilăm ruloul obținut. Rulăm franzela până obținem un diametru de 4-5 cm. Punem franzelele în formă tavă și le acoperim cu un șervet de bumbac. Astfel pregătite, vor mai fi lăsate la dospit, la loc călduț, 30 de minute.
După aceea, facem câte trei incizii adânci, oblice, pe lungimea baghetelor. Între timp, cuptorul trebuie preîncălzit, astfel că, după realizarea inciziilor, baghetele trebuie puse la copt. Setăm cuptorul la 220°C. Punem în partea inferioară a cuptorului o crăticioara metalică în care adăugăm cca 200 ml apă caldă. Crăticioara cu apă va rămâne în cuptor până la final. Coacem baghetele franțuzești pentru 10 minute la 220°C, apoi reducem temperatura la 200°C și le mai coacem încă 30 de minute.
Surse foto: Instagram, baking-history.com
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: croasantul