POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Maioneza
Maioneza este un sos gros și rece, preparat din gălbenuş de ou crud frecat cu ulei şi condimentat cu lămâie, muştar, sare și piper, de cele mai multe ori.
Acest sos se consumă rece, ca sos care completează o friptură, un sandwich cu carne la grătar. Dar poate intra și în compoziția multor salate. În anumite zone din România, maioneza se folosește inclusiv pentru a prepara salata de vinete. Pe de altă parte, celebra salată Caesar are în compoziție și maioneză.
Maioneza are o poveste veche de peste 250 de ani. Cea mai citată poveste începe în anul 1756, anul în care tocmai începuse Războiul de șapte ani. Acesta a implicat atât lupte în Europa, cât și în colonii, fiind descris de Winston Churchill ca primul război mondial, de vreme ce a fost cel dintâi conflict din istorie care a generat lupte pe tot globul.
Ducele de Richelieu, primul „beneficiar” al maionezei
Unii istorici cred că sosul era deja prezent în bucătăria din Menorca, din Insulele Baleare (Spania), în secolul al XVI-lea. Dar, în 1756,
Louis Francois Armand de Vignerot du Plessis, ducele de Richelieu, mareșal al Franței și nepot al celebrului cardinal, a cucerit orașul Mahon, al doilea ca mărime din Menorca.
Pentru a sărbători această cucerire, Richelieu a oferit un mare banchet în timpul căruia bucătarul a încercat o nouă rețetă de sos pe care o văzuse făcută pe insulă. A făcut un amestec de ulei de măsline și ou, care a avut atât de mult succes încât sosul a fost numit „Mahonnaise”.
Mai multe povești despre originea maionezei
Pe de altă parte, orașul francez Bayonne susține, de asemenea, că este la originea acestui sos. Se spune că a fost numit sos à la Bayonnaise, iar apoi a suferit o modificare ortografică în timp. Este posibil ca orașul Mayons să fi fost și locul de naștere al maionezei.
De asemenea, istoricul Nicolas Lepreux optează mai degrabă pentru regiunea Mayenne când vine vorba de a stabili locul de naștere al celebrului sos. Și aici, cu timpul, „e” s-ar fi transformat în „o”. Se spune că, în 1589, în timpul unei bătălii dintre regele Henric al IV-lea al Franței și Carol de Lorena, acesta din urmă, de asemenea duce de Mayenne, a abuzat de faimosul sos și nu a mai putut lupta.
Cert este că reţeta maionezei s-a răspândit şi în alte regiuni. Prima maioneză preparată a fost însă scoasă la vânzare într-un magazin, mult mai târziu, în 1905, de către Richard Hellman în New York. Aceasta era preparată supă reţeta soţiei sale. În 1912, Hellman a avut ideea de a pune maioneza în sticle pentru a fi mai uşor de comercializat. Produsul s-a bucurat imediat de succes, iar în zilele noastre Best Foods deţine drepturile pentru acesta.
Rețetă pentru maioneză clasică
Ingrediente: un gălbenuș de ou, crud, sare, piper, după gust, o linguriță de muștar ( opțional), ulei
Mod de preparare: se amestecă gălbenușul cu muștarul, apoi se adaugă ulei, picurând, și se mestecă totul, fără a schimba direcția rotației. Se adaugă ulei până se obține cantitatea dorită. La final se condimentează cu sare și piper.
Rețetă pentru maioneză fără ulei (light)
View this post on Instagram
Ingrediente: 2 ouă fierte tari, 100 g iaurt grecesc, o jumătate de lămâie ( zeama), sare după gust
Mod de preparare: se amestecă într-un vas, cu ajutorul unui blender vertical, toate ingredientele.
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: biftecul tartar