POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: croasantul
Avem tendința să credem că croasantul este un produs de patiserie franțuzească. Dar nu e nici pe departe așa. Asta în ciuda faptului că numele acestei prăjituri delicioase este în franceză. De fapt, forma croasantului are origini austriece. Ba mai mult, prăjitura de patiserie nu a ajuns în brutăriile franceze decât un secol și jumătate mai târziu, când reţeta a fost modificată folosindu-se aluat-foietaj.
Povestea de azi va fi plină de cunoștințe noi. Pentru început, trebuie să definim croasantul. Un croasant este un produs Produs de patiserie, din aluat fraged, în formă de semilună. Poate avea diverse umpluturi, dar nu neapărat. Ca să fim foarte preciși, nu e un produs de orice patiserie, ci aparține de cea numită viennoiserie.
Acesta este termenul exact pentru produse de patiserie fabricate dintr-un aluat dospit drojdie. Termenul de viennoiserie desemna inițial produse de patiserie de lux, dar cu drojdie. De fapt este vorba de un aluat similar cu cel de pâine, doar ca mai are și alte ingrediente adăugate, cum ar fi untul, care îi conferă un caracter mai bogat. Aluatul devine astfel mai pufos iar gustul este similar cu cel de patiserie.
Croasantul a fost, de fapt, inventat la Viena, și are legătură cu turcii
Povestea croasantului începe la Viena, în 1683, când trupele Imperiului Otoman au pornit asediul împotriva capitalei Imperiului Habsburgic (1526 – 1804). După ce toate încercările turcilor de a cuceri oraşul au eşuat, aceştia au decis să recurgă la săparea unor tuneluri. Voiau să ducă p trupele în interiorul capitalei imperiului, pe sub pământ. Brutarii vienezi, care munceau în depozite subterane, au auzit sunetul săpăturilor şi au alertat armata astfel încât asediul turcilor a fost dejucat.
Drept răsplată, brutarii au primit onoruri şi mulţumiri pentru vigilența lor și contribuţia la înfrângerea turcilor. Ca să marcheze evenimentul într-un mod festiv, brutarii au copt pâinea sub formă de semilune, simbolul Imperiului Otoman. Ulterior, a devenit un obicei să se servească o ceașcă de cafea alături de un produs de patiserie sub formă de semilună.
Regina Maria Antoaneta a dus croasantul cu ea în Franța
Au mai trecut 100 de ani până ce regina Maria Antoaneta (1755 – 1793) a dus cu ea la curtea Franței acest produs de patiserie. Aici a primit denumirea de „croissant” (n.r. se citește croasant). Multă vreme, croasantul se prepara și se servea doar în mediile nobilimii. În jurul anului 1837, la Paris s-a deschis Boulangerie Viennoise (n.r., în traducere, Brutăria vieneză), aparţinând inventatorului şi antreprenorului austriac August Zang.
Brutăria a funcţionat doar doi ani, dar impactul său a fost major întrucât a fost responsabilă pentru introducerea „kipferl”, care în cele din urmă a generat croasantul pe care îl cunoaștem azi. Din anii 1920, croasantul a devenit o opţiune standard în toate patiseriile franţuzeşti. Mai mult, acest desert delicios inventat de austrieci a devenit un alt simbol al Franţei alături de baghetă şi de beretă.
Consumul din abundenţă al acestui desert a făcut ca acesta să primească și o zi internațională dedicată, Ziua Croasantului. Aceasta se celebrează în fiecare în data de 30 ianuarie.
Rețetă pentru croasant franțuzesc
Ingrediente: 500 g făină, 350 g unt cu peste 80% grăsime, 130 ml apă, 100 ml lapte, 50 g zahăr, 10 g drojdie uscată (sau 25 g drojdie proaspătă), 10 g sare, 1 ou
Mod de preparare: Pentru început, 125 g de unt la temperatura camerei se taie cubulețe. Restul de unt se păstrează la frigider. Într-un bol se amestecă laptele, la temperatura camerei, cu drojdia. Amestecul se lasă să stea 2 – 3 minute. Într-un bol în care ați pus deja făina, se face o adâncitură în are se va adăuga untul moale ( 125 g). Apoi și zahărul, sarea, apoi și apa, care este la temperatura camerei, și, în final, drojdia combinată cu laptele. Începeți să frământați aceste ingrediente până când se obține un aluat suplu.
Apoi transferați aluatul pe blatul de lucru și frământați pentru aproximativ cinci minute. Sau până când va deveni aluatul compact și elastic. Se aplatizează puțin, se acoperă cu folie alimentară și se dă la frigider. Va sta la rece pentru cel puțin două ore sau, mai bine, se lasă peste noapte.
După ce a stat la frigider, restul de unt ( 250 g) se pune într-o pungă de congelator. Cu un făcăleț se va aplatiza, apoi se va întinde cât permite punga. Se lasă deoparte.
Aluatul, scos și el din frigider odată cu untul, se scoate din folia alimentară se presară cu puțină făină și se întinde cu ajutorul unui făcăleț până ce va avea dublul dimensiunii bucății de unt din punga de congelator. După ce aluatul ajuns la dimensiunea cerută, se scoate untul din pungă se pune pe jumătate de aluat și se acoperă cu cealaltă jumătate. Apoi presați bine aluatul peste unt, pe toate marginile, astfel încât untul să fie bine închis. Mai puneți puțină făină pe aluat și începeți, ușor să întindeți aluatul, doar pe lungime. Apoi îl pliați în trei. Aduceți o parte spre centru, apoi cealaltă, până o întâlnește pe prima. Nu trebuie să fie în proporții egale. După care mai pliați o dată aluatul, pe jumătate.
Aluatul va mai ajunge în frigider de câteva ori, înainte să fie gata
Îl acoperiți cu folie de plastic și îl mai puneți la frigider jumătate de oră. După cele 30 de minute, presărați puțină făină și întindeți din nou aluatul, tot pe lungime, până are 60 de centimetri pe cea mai lungă latură. Apoi se pliază din nou, ca prima dată. O parte până la o treime, apoi a doua parte până în dreptul ei, și în final, părțile una peste alta, de la jumătate. Se pune din nou la frigider pentru 30 de minute. Apoi să scoate. Se presară blatul din nou cu făină și se întinde din nou, pe lungime. Procedați ca și în faza descrisă anterior. După aceea aluatul se împăturește în trei părți egale. Apoi se acoperă cu folie alimentară și se mai dă la frigider pentru 30 de minute.
În final, se scoate și se întinde din nou aluatul, de data aceasta în toate direcțiile până se obține o formă dreptunghiulară, cu lungimea de 70 cm. Aluatul se taie în triunghiuri cu baza îngustă, de dimensiunea dorită. După ce ați tăiat aluatul, se începe rularea croasantelor, de la bază spre vârf. Pentru a arăta ca la patiserie, în bază se face o mică crestătură, iar vârful triunghiului se alungește puțin, trăgând pur și simplu de aluat.
Croasantele se pun în tavă, pe hârtie de copt, la distanță între ele, pentru că le veți mai lăsa la temperatura camerei, o oră, sau până își vor dubla volumul. Pentru a nu se întări la suprafață, se acoperă cu folie alimentară unsă cu ulei. La final se ung cu puțin ou bătut, pentru a rumeni frumos. Se coc în cuptorul preîncălzit la 200 de grade C pentru aproximativ 10 minute, apoi se coboară temperatura la 180 de grade și se lasă încă 15 minute. De ajutpr poate fi și video-ul următor, de la Jamilla Cuisine.
Sursa foto: Pixabay, Wikipedia