COMORILE MUZEELOR. Colierele de la Kiszombor – podoabe dintr-o lume fără roți, fără scris și fără metal
Colierele de la Kiszombor: bijuterii vechi de peste 7.000 de ani, aflate în colecția Muzeului Național al Banatului.
Înainte de piramide. Înainte de căruțe. Înainte ca oamenii să știe ce este metalul
Într-o lume în care se trăia cu mâinile, cu focul și cu răbdarea, oamenii își făceau coliere. Iar două dintre aceste coliere – vechi de mai bine de 7.000 de ani – pot fi admirate astăzi în colecția Secției de Arheologie a Muzeului Național al Banatului.
Ce legătură au scoicile cu moda? Ce spun despre viața oamenilor care le-au purtat? Și ce înseamnă, de fapt, să ai un colier într-o lume în care nu existau oglinzi?
Podoabele au fost descoperite la Kiszombor, o localitate din Ungaria, foarte aproape de granița cu România. Cercetătorii le-au încadrat în perioada Neoliticului – adică între anii 8000 și 5000 î.e.n., o epocă în care oamenii începuseră să cultive pământul, să construiască locuințe și să trăiască în mici comunități. Colierele nu au fost găsite într-un mormânt sau într-o locuință, ci adunate, fără alte indicii, într-un loc în care cândva fusese apă. Nu știm cui au aparținut, dar știm că erau importante. Poate că au fost purtate la sărbători. Poate că au fost pierdute sau dăruite. Sau poate că erau simboluri magice.
Ce însemna un colier pe vremuri
Nu erau făcute din aur, nici din sticlă și nici din plastic. Ci din scoici fosile – cochilii care s-au păstrat mii de ani în straturi de pietriș și nisip. Fiecare colier este format din mărgele mici, obținute din patru specii diferite de moluște marine. Scoicile au fost alese cu grijă, găurite, șlefuite și aranjate în șiraguri. Două scoici mai mari, prelucrate sub formă de pandantive, au fost poziționate în centru. Restul – mărgele – au fost organizate pe dimensiuni, exact cum ar face un bijutier de azi.
Pe atunci, nu existau magazine, modă sau reclame. Dar oamenii simțeau nevoia să se exprime. Un colier putea însemna multe lucruri. Protecție, pentru că se credea că scoicile țin răul la distanță. Statut, pentru că un om cu mai multe podoabe era probabil mai respectat în comunitate. Sau un mesaj personal, o amintire, o poveste.
Aceste coliere ne spun, azi, că podoabele sunt mai vechi decât scrisul. Că arta a început cu gesturi simple – găurind o scoică, legând-o cu o sfoară și purtând-o aproape de inimă. Și că arheologia este, în fond, un joc de detectivi, în care fiecare piesă găsită spune o parte dintr-o poveste foarte lungă, dar foarte umană.
Obiecte speciale din expoziții tematice
Colierele din Kiszombor fac parte din patrimoniul Muzeului Național al Banatului. Deși nu sunt expuse permanent, fac parte dintr-un set de obiecte speciale care pot fi admirate în expoziții tematice, alături de alte artefacte din preistorie. Între timp, ele sunt păstrate cu grijă în depozite speciale, fotografiate și studiate, pentru ca viitoarele generații să le poată descoperi la fel de fascinate ca prima dată.
Știai că cele mai vechi coliere descoperite în lume au peste 100.000 de ani și sunt făcute din dinți de animale? Că în Neolitic, un colier nu era un accesoriu de modă, ci un obiect de putere și identitate? Și că unele popoare credeau că, atunci când moare cineva, colierul lui păstrează o parte din suflet?
Poate că, după ce citești asta, vei privi altfel scoicile, pietrele sau chiar sfoara. Și poate vei încerca să-ți faci propriul colier, cu o poveste doar a ta.