POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: halvița
A prepara halviță în casă nu este ceva deloc complicat. E nevoie de albușuri de ouă, zahăr, miere și nuci. Puteți folosi nuci românești dar și unele exotice cum ar fi pecan, braziliene, caju sau fistic.
Halvița, cunoscută și sub numele de „nuga” în alte părți ale lumii, este un desert tradițional care și-a făcut loc în numeroase culturi de-a lungul istoriei. Originea sa este atribuită Orientului Mijlociu, unde primele rețete de halviță au fost documentate în scrieri antice.
Un desert cu origini arabe
Halvița își are rădăcinile în zona Levantului, o regiune care include țări precum Liban, Siria, și Turcia de astăzi. Termenul „halva” provine din cuvântul arab „halwa”, care înseamnă „dulce”. Primele rețete de halviță datează din secolul al IX-lea, iar acest desert era făcut din miere și semințe de susan. Ulterior, în rețetă au început să fie adăugate și alte ingrediente precum alune, fistic și migdale, ceea ce a dus la diversificarea acestui desert.
În timpul expansiunii imperiului otoman, halvița s-a răspândit în Balcani și Europa de Est, unde a fost adaptată în funcție de gusturile locale. În Balcani, halvița a devenit un desert de bază, servit la sărbători și ocazii speciale.
În Europa de Vest, halvița a fost introdusă în secolul al XVII-lea și a evoluat într-o variantă numită „nuga”, cunoscută pentru textura sa mai moale și pentru faptul că în compoziție se folosește albuș de ou. Este practic, ceea ce cunoaștem noi, azi, ca halviță. În Franța, nuga de Montélimar a devenit extrem de populară, fiind apreciată pentru gustul său delicat și textura sa aerată.
Halvița în România
În România, halvița a fost introdusă cel mai probabil prin intermediul influențelor otomane. De-a lungul timpului, desertul a fost adaptat la gusturile locale, adăugându-se diverse nuci și arome. În perioada comunistă, halvița era un desert popular, adesea asociat cu sărbătorile de iarnă și cu târgurile de Crăciun.
Cum se prepară halvița de casă
Halviță: 5 albuşuri, 400 g zahăr tos, 300 g miez nucă (pot fi și alte nuci, exotice, dar nu cocos mărunțit, ci unele bucăți întregi), 300 g miere, 1 lingură zeamă de lămâie, 1 plic zahăr vanilat
Mod de preparare: Mai întâi miezul de nucă se încinge uşor într-o tavă, câteva minute, fără să se rumenească, apoi se freacă între mâini, să cadă cojile. Ulterior, nucile se mărunțesc în bucăţi mai mici. Într-o cratiţă mare se bat albuşurile spumă. Separat, se pune mierea la foc mic, până ajunge să clocotească, apoi se adaugă zahărul şi zeama de lămâie, împreună şi deodată. Vasul rămâne pe cuptor la foc mic, sau la marginea plitei și se bate con ținutul cu telul ( sau un mixer) timp de 15 minute. În final, va rezulta un amestec tare.
Se toarnă așa fierbinte peste spuma de albușuri, amestecându-le energic pe foc potrivit (cu acelaşi tel în formă de pară). După ce consistența e suficient de tare, amestecul se ia în sfârşit de pe foc, se adaugă zahărul vanilat şi nucile, amestecându-le uşor.
Se căptuşeşte un vas cu o coală mare de hârtie pergament. Se pune în bază o foaie de napolitană, se răstoarnă umplutura fierbinte şi se nivelează, acoperindu-se cu altă foaie. Se înveleşte bine halviţa în foaia de pergament. Se acoperă cu o altă tavă sau un tocător, ca să se preseze şi se lasă la rece, să se-ntărească.
Sursa foto: EMag.ro
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: tortul Napoleon