POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: marțipanul
Pe 1 noiembrie a început Săptămâna marţipanului, care a fost creată de Niederegger, liderul mondial în materie de marţipan. Ideea acestei săptămâni este de a sărbători tot ceea ce are legătură cu marţipanul, acel dulce aparte, preparat cu zahăr și migdale.
Marțipan este un dulce care se prepară prin amestecarea de migdale măcinate cu albuş de ou şi zahăr. De obicei se prepară de Crăciun, și primește forme de bomboane. Cu toate acestea, marțipanul poate fi savurat în orice moment al anului, multe prăjituri şi deserturi necesitând adăugarea sa. În plus, foarte ușor, marțipanul poate fi preparat și acasă.
Cea mai veche rețetă de cofetărie, păstrată, de mii de ani, aproape identic
Cu aroma sa inconfundabilă, marțipanul este unul dintre primele produse de cofetărie, care a rămas neschimbat până în ziua de azi. Istoria a consemnat că marțipanul a fost inventat de egipteni, acum 3000 de ani. Aceștia îl considerau hrana zeilor. Foarte apreciat, acesta a fost folosit inclusiv ca monedă de schimb. Ulterior, perșii au preluat desertul. Marțipanul a ajuns, prin intermediul lor, în Roma antică, unde era preparat din pudră de migdale, zahăr, albuș de ou și arome.
Se foloseau mai ales apă de trandafiri, dar și fistic și sirop de stânjenei atât pentru aromă, cât și pentru culoare. Marțipanul era atunci unul din puținele dulciuri cunoscute, altul decât mierea și pasta de sfeclă.
Cuvântul marțipan are origine arabă. El provine de la „mautaban” care înseamnă „cineva care stă ca un rege”. Tot astfel se numea și o monedă folosită în Bizanț, care, pe o parte, avea chipul lui Iisus. Istoria ne arată că în jurul anului 1200, venețienii foloseau această monedă cu numele de „marzapane”.
Detalii interesante din istoria marțipanului
În timpul Renașterii, în Franța, maeștrii cofetari s-au întrecut în a folosi marțipanul, modelat în figurine numite „massepains”. Apoi, conchistadorii au dus rețeta în America, iar în perioada elisabetană, aproape doar elitele mâncau marțipan, pe care îl numeau „Saint Mark’s Pain”. Primul marțipan apropiat de rețeta de astăzi a fost creat, se pare, în Spania, la Toledo. Ulterior însă, cofetăriile din orașele germane Lubeck și Konigsberg l-au ridicat la rang de artă. De altfel, până azi, cofetării germani sunt recunoscuți drept cei mai pricepuți maeștrii în prepararea marțipanului.
Curiozități despre marțipan
Mai trebuie să știți că, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene concentrația de migdale minim admisă în marțipan este de 14 la sută, însă reglementările naționale din Suedia și Finlanda impun ca migdalele să depășească 50 la sută din masa produsului. Celebrul marțipan de Lubeck (Germania) conține până la 66 la sută migdale, ceea ce îl face cel mai bun din lume.
Și tot ca o informație inedită, vă mai spunem că în Spania a fost creată cea mai înaltă sculptură din marţipan, care are 3,59 metri. Aceasta a fost creată în anul 2016 și îl reprezintă pe Miguel de Cervantes „Don Quijote de la Mancha”.
Legenda călugărițelor din Palermo
Pe lângă dovezile istoriei vechi de milenii a marțipanului, mai exisă o legendă din Italia. Aceasta susține că marțipanul a fost creat, din greșeală de călugărițele de la o mănăstire din Palermo. Ele așteptau vizita Papei și în onoarea lui au făcut o prăjitură. Din greșeală, au înlocuit făina de grâu cu făină de migdale. Evident, papa a fost cucerit de gust.
Rețetă de marțipan
Ingrediente: 1 albuș de ou, 125 g zahăr pudră, 125 g făină de migdale, câteva picături de esență de migdale sau vanilie.
Mod de preparare: albușul de ou și zahărul pudră se amestecă și se pun pe abur și se bat, până când albușul devine ca o cremă, albă și pufoasă. Se retrage vasul de pe foc, se adaugă făina de migdale și se amestecă bine. În final se pot adaugă câteva picături de esență de migdale sau vanilie. Se lasă să se răcească, apoi se învelește în folie și se dă la rece, înainte de a fi servit.