POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Gogoșile
În filmele americane, de fiecare dată vedem polițiști care mănâncă gogoși. E ca și cum altfel nu s-ar putea. Și, deseori, bunicile noastre en fac gogoși duminica. Cu găuri sau fără, umplute sau simple, pudrate cu zahăr – iată numai câteva variante. În ultimii ani, în mall-uri găsim locații care vând gogoși cu cel mai felurite, apetisante și colorate glazuri, iar dacă mergem la mare, invariabil vom găsi gogoși de mâncare pe plajă. Gogoșile se prepară de secole și au o poveste destul de încâlcită.
Gogoșile sunt un fel de aluat de cofetărie care este prăjit în ulei după ce a fost adus la forma dorită, și anume una rotundă. În general se cunosc două forme de gogoși, cele rotunde, pline sau cele în mijlocul cărora s-a decupat o gaură și care, ca atare au forma unui inel. Gogoșile sunt o formă de gustare dulce pe care o veți regăsi în toate țările.
Istoria gogoșilor
Se cunosc mai multe povești despre apariția gogoșilor, iar istoricii ne dau de înțeles că toate au în ele un sâmbure de adevăr. Una dintre teorii sugerează gogoașa a fost inventată în America de Nord de către coloniști olandezi, în secolul al XIX-lea. Aceasta se numea atunci “oliekoek” (un cuvant olandez care literar înseamnă “oil cake” – “prajitură în ulei”), adică o prăjitură dulce prăjită în grăsime.
În anul 1847, americanul Hanson Gregory susține că a inventat gogoașa în formă de inel la vârsta de 16 ani, în timp ce se afla la bordul unei nave comerciale. Invenția lui se datorează faptului că acestuia nu i-ar fi plăcut gogoșile care se preparau pe vas și care fiind compacte aveau prea multă grăsime pe ele. Ca atare el s-a gândit să facă o gaură în centrul gogoși pentru a elimina această grăsime, iar mai târziu i-a arătat ideea mamei sale căreia i s-a părut foarte bună.
Antropologul Paul R. Mullins arată că prima carte de bucate în care se menționează prepararea gogoșilor este un volum englezesc din 1803 în care gogoșile sunt prezentate într-o anexă cu rețete americane. Ceea ce este cert e că la mijlocul secolului al XIX-lea gogoașa arăta și avea gustul gogoașei din zilele noastre și era deja consacrată ca o gustare dulce americană.
Descoperirea din 2013
O a patra teorie despre originea gogoșilor a apărut mai recent, în 2013: a fost descoperită o rețeta de gogosi (numite „dow nuts”) într-o carte cu rețete și sfaturi domestice scrisă în anul 1800 de soția baronului Thomas Dimsdale. Rețeta ar fi fost oferită baronesei de o cunoștință care a transcris-o după rețeta unei delicatese locale numită „Hertfordshire nut”.
Pionierul francizelor in mancare, William Rosenberg, a fondat lantul „Dunkin’ Donuts”. El și-a deschis prima cafenea și gogoserie, Open Kettle, in oraselul Quincy, din statul american Massachusetts, în anul 1948. Numele companiei a fost schimbat în „Dunkin’ Donuts” în anul 1950.
Potrivit “Donuts and the Salvation Army”, armata americană are mari merite în popularizarea gogoșilor. Zilele de 4-5 iunie marchează aniversarea „Zilelor Gogoașei” a Armatei Salvării din Chicago, începând cu anul 1938, pentru a onora muncă depusă de Armata Salvării în Primul Război Mondial și a celor care au preparat gogoși pentru miile de soldați.
Numele „Donut”
Originea numelui american pentru gogoașă provine, spun anumite surse de la nucile care au fost plasate în interiorul mingii de aluat pentru a preveni centrul brut, în timp ce alții spun că se referă la „noduri de aluat”, care au fost o altă formă populară pentru vechile olykoeks.
Ceea ce știm cu certitudine e că prima înregistrare scrisă a cuvântului „donut” a fost în publicația lui Washington Irving din 1809, O istorie a New York-ului”.