Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Uzbekistan, țara unde pâinea este sacră. Haideți să aflăm mai multe despre unul dintre leagănele civilizației antice.
Uzbekistan sau Republica Uzbekistan, este o țară din Asia Centrală. Populația sa este de aproximativ 34,2 milioane de locuitori iar capitala țării este Tashkent, cel mai mare oraș. Țara se învecinează la nord și la nord-vest cu Kazahstan, la est și sud-est cu Kârgâzstan și Tadjikistan, iar la sud cu Afganistan și cu Turkmenistan.
Încă din vremurile străvechi, locuitorii din Uzbekistan au considerat pâinea ca fiind sacră. Există și o legendă care să confirme această credință. Ea spune că deși fiecare conducător nou și-a bătut propria monedă, plata către populația locală se făcea prin pâine.
Există o mulțime de credințe și de tradiții asociate cu pâinea. De exemplu, atunci când o persoană iubită urmează să plece pentru mult timp, ea trebuie neapărat să mănânce o bucată de tort. Mai apoi, restul tortului este păstrat cu grijă până ce acea persoană se întoarce.
O altă tradiție este ruperea unei bucăți de pâine înainte de nuntă. Acest lucru este făcut de părinții celor ce urmează să se căsătorească în semn că familiile lor urmează să se unească.
Tradițional, pâinile și prăjiturile uzbece nu sunt tăiate cu cuțitul ci rupte cu mâna. Este strict interzis să pui pâinea cu partea ruptă pe masă. Acest lucru este considerat o atitudine lipsită de respect față de ea.
Aproape 80% din suprafața țării pare pustie. Sudul țării este acoperit de deșertul Kyzylkum. În general țara este destul de plată. În vestul țării se află munții Karzhantau, Ugam și Pske, ultimul având o înălțime maximă de 4,299 de metri.
Climatul țării este arid, soarele bătând constant. În iulie, temperatura medie este de 32 °C. În Tashkent, însă, temperaturile trec adesea de 40 °C.
Vegetația țării poate fi găsită predominant în zonele muntoase. Pădurile acoperă mai puțin de 8% din suprafața țării. Printre animalele ce pot fi găsite în Uzbekistan se numără rozătoarele, vulpile, lupii și, uneori, gazelele și antilopele. Mistreții, căprioarele, urșii, lupii, caprele siberiene și râșii trăiesc în zonele montane.
Pământurile Uzbekistanului de astăzi sunt locuite încă din Epoca de Piatră, adică de acum 55.000 – 70.000 de ani. Mulți consideră această zonă ca fiind unul dintre locurile de plecare ale civilizației antice.
Teritoriul Uzbekistanului se află între râurile Syr Darya și Amu Darya. Fiind una dintre puținele zone locuibile din deșert, țara unde pâinea este sacră a atras de-a lungul timpului comercianți ambițioși, luptători, aventurieri și călători.
Imperiul Ahemenid (adică primul imperiu persan) a prosperat în această zonă în secolele VI – VII î.Hr. El a căzut în momentul în care Alexandru cel Mare a invadat teritoriul. Atunci a început perioada elenistică. Acela a fost momentul în care comerțul a început să se dezvolte cu adevărat și să ia naștere primele orașe mari.
La mijlocul secolului al II-lea î.Hr, Regatul Greco-Bactian care domnea în zonă a căzut, iar triburi nomade precum Kushan au pus bazele statului Cu același nume.
Poziția Uzbekistanului era una foarte avantajoasă. În acele vremuri el se afla pe Drumul mătăsii, cel mai important drum economic care lega Asia de Europa. Orașe mari precum Andjan, Kokand, Rishtan, Samarkand, Bukhara, Khiva și Tashkent s-au ridicat în acea perioadă.
În secolul al XII-lea, teritoriul a fost cucerit de nimeni altul decât Genghis Khan. Domnia lui nu a durat, însă, foarte mult. Apogeul teritoriului a venit abia în secolul al XIV-lea atunci când Amir Temur a ajuns la putere. Samarkand a devenit capitala țării, orașul fiind centrul economic și cultural. Totuși, Samarkand a ajuns să fie cucerit de triburile nomade Dasht-I-Kipchak, moment în care a fost fondată dinastia Shaybanid. Începând cu secolul al XVI-lea și până în secolul al XIX-lea regiunea a fost condusă de Emiratele Khiva, Kokand khanates și Bukhara.
Începând cu 1860 a venit rândul Imperiului Rus să invadeze zona. În 1924 Uzbekistan a început să facă parte din Uniunea Sovietică. În această perioadă în țară au început să migreze o varietate mare de naționalități din diferite țări. Uzbekistan și-a căpătat independența pe 31 august 1991.
Uzbecii reprezintă peste 80% din populația țării. Restul populației este formată din tajici, kazaci, tătari, ruși și mulți alții. Uzbecii sunt cei mai puțini rusificați oameni turcici care au făcut parte din Uniunea Sovietică.
Limba vorbită de majoritatea oamenilor este uzbeca iar unul din șapte oameni vorbește și rusă. Majoritatea locuitorilor sunt musulmani sunni și sunt considerați unii dintre cei mai devotați musulmani din Asia Centrală. Există și o minoritate creștin ortodoxă.
Țara unde pâinea este sacră este cel mai mare producător de bumbac din lume. De asemenea, zona mai este cunoscută pentru livezi și pentru vițele de vie. În Uzbekistan se cresc oi karakul și viermi de mătase. Și rezervele de ulei și de gaz ale țării sunt de luat în seamă. Țara produce și exportă o cantitate mare de gaze naturale. Moneda țării se numește sum.
Spitalele din Uzbekistan s-au îmbunătățit începând cu 1924. Rata de mortalitate a scăzut masiv la început. Totuși, multe probleme de sănătate au apărut din cauza poluării. Rata de mortalitate la naștere este printre cele mai mari din fostele state sovietice. Media de viață este, de asemenea, printre cele mai scăzute.
Educația din Epoca Medievală era cunoscută pentru calitatea sa. Bukhara, Khiva și Samarkand erau centre educaționale recunoscute în acele vremuri. Totuși, acea perioadă este de mult apusă. Nivelul sistemului educațional a decăzut mult.
În prezent școala primară și prima parte din școala secundară sunt obligatorii. Școala secundară este împărțită în două stagii. Primul stagiu durează nouă ani. Educația primită în acest stagiu este identică în toate școlile din țară. Cel de-al doilea stagiu este educațional sau vocațional. El include fie educație generală, fie educație specializată. La finalul celor doi ani, elevii primesc un certificat cum că au absolvit școala secundară.
Datorită istoriei agitate, Uzbekistan adăpostește o mulțime de culturi diferite. Muzica este o parte importantă din cultura uzbecă. Sashmaqam este o formă de muzică clasică similară cu cea persană. Muzica tradițională este ascultată în principal în timpul adunărilor religioase sau a celor de familie, precum nunțile sau alte evenimente speciale.
Mătasea, ceramica sau țeserea bumbacului sunt alte forme de artă tradiționale în Uzbekistan. Sculptatul în lemn, gravura în metal, caligrafia și pictura în miniatură sunt meșteșuguri rămase încă din vremurile antice.
Sursă foto: pixabay.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Uganda, paradisul ornitologilor