Primele documente scrise despre existența hummusului au fost descoperite în Egiptul Antic, în secolul al XIII-lea, în zona capitalei Cairo într-o carte de bucate. Cu siguranță se știe că hummusul este unul dintre primele feluri de mâncare ale omului. Și totuși, în ciuda multiplelor teorii, dovezile sunt insuficiente, potrivit istoricilor, pentru a stabili cu precizie locul în care a fost gătit primul hummus. Cuvântul provine din limba arabă: حمص& însemnând „năut”. La fel i se spune și în ebraică sau turcă.  

Ideea e că ingredientele sale de bază – năut, susan, lămâie și usturoi – au fost combinate și consumate în Egipt și în Levant timp de secole. Populațiile din aceste regiuni consumau foarte mult boabele de năut și adesea le găteau în tocănițe și alte mâncăruri calde.

Primele rețete scrise de hummus datează din anii 1.200 

Primele rețete scrise cunoscute pentru un fel de mâncare asemănătoare cu hummus și tahini sunt consemnate în cărți de bucate scrise la Cairo în secolul al XIII-lea.  O rețetă pentru un piure rece de năut cu oțet și lămâi murate cu ierburi, condimente și ulei, dar fără tahini sau usturoi, apare în Kanz al-Fawa’id fi Tanwi’ al-Mawa’id. Alt  piure de năut și tahini numit hummus kasa apare în Kitab Wasf al-Atima al-Mutada: este pe bază de piure de năut și tahini și este acidulat cu oțet (dar nu cu lămâie) și conține multe condimente, ierburi și nuci, dar nu  și usturoi.

Năutul, înmuiat peste noapte în apă rece, este fiert până devine moale. Pasta de năut zdrobit este făcută cu tahini, ulei de măsline și suc de lămâie. Ulterior se condimentează cu usturoi zdrobit, chimen, piper și sare, se amestecă bine (pentru a regla consistența ocazional se utilizează iaurtul) și se servește rece. Suprafața, de obicei, este presată ușor cu o lingură. În final se ornează totul cu pătrunjel, boia dulce și chimen.

Beneficii pentru sănătate

Hummusul este un aperitiv popular, care se mănâncă cu lipie subțire, și alte așa-numitele mici aperitive numite în zona ebraică și mezze.  Acest preparat se numără printre mâncărurile naționale în Liban, teritoriile palestiniene, Israel și Siria. Dar este răspândit și în întregul Orient Mijlociu. În Turcia, este răspândit în special în regiunea Hatay.

Mai trebuie să știți că năutul, ingredientul principal al hummusului convențional, are cantități apreciabile de fibre dietetice, proteine, vitamina B6, mangan și alți nutrienți. Hummus oferă aproximativ 170 calorii pentru 100 de grame, și este o sursă foarte bună de fibre dietetice, vitamina B6, și mai multe minerale dietetice.

Rețetă de hummus clasic

Ingrediente: 250 g, sucul de la jumătate de lămâie, 80 g tahini, 1 cățel de usturoi, 2 linguri ulei de măsline, sare și piper.

Mod de preparare: năutul se lasă la înmuiat, peste noapte, în apă rece. A doua zi se fierbe împreună cu o linguriță de bicarbonat de sodiu, acoperit cu apă complet. După ce s-a fiert se clătește bine și se lasă la răcit. Dacă folosiți năut gata preparat, din conservă, atunci tot ce aveți de făcut este să îl clătiți bine.

Pregătiți un blender și adăugați năutul, zeama de lămâie, pasta de susan, usturoiul, uleiul de măsline. Apoi mixați până totul devine o pastă omogena. În final condimentat cu sare și piper. După ce s-a preparat scoateți humusul din bol adăugați puțin ulei de măsline deasupra și pătrunjel sau busuioc tocate mărunt, ori boia dulce, înainte de servire.

Sursa foto: Pixabay

POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: gogoșele

Articolul POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Hummus apare prima dată în Stiripentrucopii.