Pandişpanul cu lămâie este o prăjitură care s-a „născut” în America. Are și o zi a ei, dedicată, în luna martie, când e celebrată în întreaga lume. Ziua pandişpanului cu lămâie (#LemonChiffonCakeDay) celebrează o prăjitura pufoasă cu aromă de lămâie inventată de Harry Baker în 1927.

Prin anii 1920 era la mare modă în Statele Unite ale Americii o prăjitură cunoscută sub denumirea de „prăjitura îngerilor”. Era o prăjitură cu albușuri de ou, făină și zahăr. Se adauga, în mod obișnuit un agent de creștere. Se diferenția de alte prăjituri deoarece nu conținea unt și avea o textură aerată, albă, uscată, datorită albușurilor bătute de ou.

Henry Baker, un comis voiajor, a inventat o nouă prăjitură

Henry Baker, un comis voiajor din domeniul asigurărilor, dar pasionat de gătit, s-a gândit că ar putea crea o prăjitură mult mai pufoasă. Probabil s-a gândit să își servească clienții atunci când le propunea o asigurare. Nu știm exact. El a început să experimenteze cu ingredientele, iar în 1927 a descoperit combinaţia perfectă şi metoda de a produce textura vaporoasă la care visa. El a inventat, practic, un pandișpan cu lămâie.

Vânzătorul de asigurări a lăsat deoparte jobul său și a devenit patiser. El și-a oferit serviciile restaurantului Brown Derby din Los Angeles, care se ocupa de alimentația elitei de la Hollywood. Vreme de 20 de ani, până în 1947, Baker a fost singura persoană care a pregătit Pandişpanul cu lămâie.

Combinația și metoda secretă a fostului comis voiajor de asigurări se bazau pe ceea ce brutarii și bucătarii știau deja. Lejeritate “prăjiturii îngerilor” se bazează pe albușurile de ou pentru a crea voluptatea și aerisirea. Prăjiturile tradiționale foloseau bicarbonat de sodiu sau praf de copt pentru fermentare. Patiserul nostru a combinat atât albușurile de ou cât și praful de copt pentru a obține o lejeritate fără egal. Și totuși, Baker mai avea un alt truc în mânecă. În timp ce “prăjitura îngerilor” nu conținea nici un fel de grăsime, Baker a adăugat ulei vegetal și gălbenușurile ouălor.

În anul 1947, Baker și-a vândut rețeta către General Mills pentru o sumă nedeclarată. Restul este istorie în materie de patiserie.  Potrivit General Mills, care a făcut senzație când a publicat rețeta în numărul din mai 1948 al revistei Better Homes and Gardens,  prăjitura inventată în 1927 a fost prima prăjitură nouă apărută în ultimii 100 de ani.

Rețeta originală de pandișpan de lămâie a lui Harry Baker

Pandişpanul cu lămâie este o prăjitură pe bază de zahăr, ouă și grăsime vegetală. Lămâia intervine pentru a da gust acestui blat pufos, veți regăsi un in gredient cu nume ciudat. Crema de tartru,pe care o veți regăsi între ingredientele rețetei, este un ingredient pudră utilizat în multe prăjituri pentru a stabiliza albușul de ou, acționează ca un agent acid sau împiedică cristalizarea zahărului. Poate fi înlocuită cu aceeași cantitate de suc de lămâie sau oțet alb.

Ingrediente: 2 căni de făină, 1-1/2 căni de zahăr, 3 lingurițe de praf de copt, 1 linguriță de sare, 1/2 cană de ulei vegetal, 7 gălbenușuri de ou, 3/4 cană de apă rece, 2 lingurițe de coajă de lămâie, 2 lingurițe de extract de vanilie, 7 albușuri de ou; bătute, 1/2 linguriță de cremă de tartru.

Mod de preparare: Preîncălziți cuptorul la160° C.

Amestecați făina, zahărul, praful de copt și sarea într-un castron. Faceți o fântână în centru și adăugați în ordine: uleiul vegetal, gălbenușurile de ou, apa, coaja de lămâie și extractul de vanilie. Bateți cu o lingură până la omogenizare.

Într-un alt castron, bateți albușurile cu crema de tartru până când se formează vârfuri tari.

Se toarnă treptat amestecul de făină și gălbenușuri de ou peste albușul bătut și se amestecă ușor cele două amestecuri pentru a forma aluatul de tort. Turnați aluatul pentru prăjituri într-o în forma dorită.

Se coace timp de aproximativ 1-1/4 ore într-un cuptor la 160 de grade, până când partea de sus a prăjiturii se ridică la loc atunci când este ușor atinsă. Se răstoarnă tava de tort și se lasă tortul să atârne în timp ce se răcește. Când prăjitura este rece, se scoate din tavă și se acoperă cu glazura cu cremă de unt și lămâie.

Sursa foto: Google

POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Basque Burnt Cheesecake sau Cheesecake spaniol

Articolul POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Pandişpanul cu lămâie apare prima dată în Stiripentrucopii.

Să vedem mai întâi ce este sughițul. Sughițul reprezintă o contracție involuntară a mușchiului care separă toracele de abdomen cu rol important în procesul respirator. Contracția este urmată de închiderea bruscă a corzilor vocale, producând sunetul specific. Șughiț este și un personaj de dersene animate, despre care ȘTIRI PENTRU COPII a scris, relativ recent. Dar nu despre el vorbim aici.

Cauzele sughițului

Acesta apare brusc și dispare în același mod, fără motiv. Chiar și așa, au fost identificate câteva cauze: supraalimentarea, alimentele picante, consumul de gumă de mestecat, fumatul, băuturile alcoolice, stresul. Alimentele prea reci ori prea fierbinți, anxietatea, aerofagia, mâncatul rapid, accesul de tuse sau de plâns sunt, de asemenea, cauze.

Ca o curiozitate, s-a stabilit că băieții sughit mai des. Anestezie, în timpul unor intervenții chirurgicale, stresul – sunt aște cauze ale sughițului.

Tipuri de sughiț

De obicei, sughițul durează câteva minute. Sunt însă cazuri când durează mai mult. Dacă sughițul durează mai mult de 48 de ore, se poate vorbi despre două tipuri de sughiț.

Primul tip, sughiț persistent. Durata sughițului este mai mare de 48 de ore. Al doilea tip, sughiț reflector. Durata este mai mare de o lună. Tratamentul nu are efect.

Aceste tipuri sunt foarte rar întâlnite și sunt de cele mai multe ori consecințele unor afecțiuni asociate. În acest caz, se recomandă consultul unui medic specialist. Pentru a stabili cauza exactă a sughițului, medicul poate cere teste de sânge, analize hepatice, ecocardiograma, endoscopie, bronhoscopie. Mai poate cere și radiografii, tomografii sau teste de rezonață magnetică.

Remedii recomandate pentru sughiț

Ținerea respirației, gargara cu apă rece, suc de lămâie cu oțet, relaxarea și respirația adâncă. O jumătate de linguriță de zahăr granulat la baza limbii. Respirarea într-o pungă de hârtie. Aceste remedii sunt doar o parte din cele mai cunoscute ”leacuri băbești”.

Laura Moldovan

Dicționar

Leacuri: mijloace folosite în tratarea unei boli; medicamente, doctorii, tratamente, remedii

Truc: artificiu, șiretlic, stratagemă

Contracție: încordare a mușchilor în urma excitării lor

Involuntar: fără voie, neintenționat

Torace: parte superioară a trunchiului, separată de abdomen printr-un mușchi numit diafragm, conținând principalele organe ale respirației

Brusc: deodată, pe neașteptate, subit

Corzi vocale: mușchi acoperiți cu o mucoasă, poziționate la nivelul gâtului, de care ne folosim pentru a vorbi

Anxietate: stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații, sufocare

Aerofagia: act reflex caracterizat prin înghițirea, odată cu saliva sau cu alimente ingerate, a unei cantități mari de aer

Anestezie: procedeu medical de diminuare totală sau parțială a durerii

Persistent: durabil

Remedii: mijloace de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații

Gargara: clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant

Băbești: după obiceiul femeilor în vârstă

Ecocardiogramă: ecogramă a inimii

Endoscopie: metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular al corpului cu ajutorul endoscopului

Bronhoscopie: examinare vizuală a traheei și a bronhiilor cu bronhoscopul

Rezonanță magnetică: teste care se folosește de un câmp magnetic și de pulsuri de radiofrecvență pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe și țesuturi ale corpului omenesc

Sursă: Doc.ro

Articolul Sughiţul şi leacurile lui stranii apare prima dată în Stiripentrucopii.