Un lucru e clar: copil sau adult, nimeni nu poate rezista unei porții de Tiramisu. E așa de bună această prăjitură încât aproape că putem spune că dă dependență. Chiar știm niște cazuri! Lucrurile se complică însă când vine vorba de istoria acestei prăjituri.

De exemplu, săptămâna aceasta toate ziarele din lume au scris că a murit „părintele Tiramisu”. „Odată cu Ado Campeol, decedat astăzi la vârsta de 93 de ani, Treviso pierde o stea din istoria sa gastronomică (…) În restaurantul lui şi datorită intuiţiei şi fanteziei soţiei sale, s-a născut unul dintre cele mai renumite deserturi din lume, Tiramisu, certificat de Academia Italiană de Gastronomie”, a scris guvernatorul regiunii Veneto pe contul lui de Facebook.

Ado Campeol a fost, până acum câteva zile, proprietarul restaurantului „Le Beccherie” din Treviso (Italia), căruia toată lumea din țara lui îi zicea fix așa, dar în italiană: „Papa Tiramisu”. Ziarele importante din Italia au relatat că acest desert a fost inventat în restaurantul lui, iar noi o să vă prezentăm exact rețeta originală de acolo. Ziariștii susțineau că prăjitura a apărut dintr-o eroare pe care au comis-o, în bucătărie, soția lui Ado Campeol și chef-ul restaurantului familiei, „Le Beccherie” din Treviso, oraş din nord-estul Italiei aflat la mică distanţă de Veneţia.

O greșeală care a creat un desert minunat

Se spune că desertul de succes s-a născut la sfârșitul anilor 1960 datorită unui mic accident. În timpul preparării unei înghețate de vanilie, o lingură de cremă mascarpone a căzut în amestecul de zahăr și gălbenușuri de ou. Mascarpone e o cremă de brânză, specific italiană, preparată din lapte de vacă.

Norocul ar fi fost că chef Roberto Lolì Linguanotto și doamna Campeol, Alba, care era atunci însărcinată, gustând amestecul, și-au dat seama de potențialul lui. Nu au mai înghețat crema, nici nu au aruncat-o. În schimb au servit-o pe pișcoturi înmuiate în cafea, stropind desertul pe deasupra, pentru un aspect deosebit, cu pudră de cacao amară. Pe 15 octombrie 2010, rețeta de Tiramesù de la Le Beccherie a fost depusă la act notarial la Academia Italiană de Gastronomie. Restul este istorie.

Ani de zile, mai scriu ziariștii de la Corriere della serra,  Campeol s-a luptat din greu cu cei care au vrut să-i fure paternitatea desertului. De exemplu, cu cei care spuneau că desertul ar fi apărut cu 20 de ani mai devreme susținând că tatăl tiramisuului ar fi fost alt bucătar.

Există și povești despre Tiramisu, sub alt nume, preparat cu secole în urmă

Un lucru e cert: Tiramisu e un desert 100% italian. Altfel, mai există multe istorii, care vorbesc despre nașterea prăjiturii cu secole în urmă. De exemplu, sunt istorici gastronomi care susțin că prăjitura ar fi fost inventată în secolul al XVI-lea, cu ocazia vizitei unui important duce în Siena, orasul principal al regiunii Toscana. Venețienii, la rândul lor, spun ca Tiramisu a fost creat la mijlocul epocii Renașterii, pentru curtezane.  Vechea rețetă, ar fi conținu lapte de capră.

Mai există și o altă versiune, din Lombardia. Tiramisu ar fi aparut din cauza unui patiser zgârcit, care a combinat niste reșturi de biscuiți cu niște resturi de cremă, doar ca să nu le arunce la gunoi.

Ce înseamnă Tiramisu

Tiramisu nu s-a numit așa  întotdeauna. Cândva, demult, se numea „Bagatela Toscana”. S-a stabilit ca prima „Bagatela Toscana” a apărut într-o bucătărie unde se pregăteau bunătăți pentru vizita Marelui Duce Cosimo al III-lea de Medici. Cosimo a fost atât de mulțumit de desert încât a dorit să ia la Florența rețeta.

Prajiturii i s-a mai spus și „Supa Ducelui”, pentru că, la fel ca toate rețetele vechi de sute de ani la care se face referire, era preparată cu lapte. Tradus exact Tiramisu înseamnă „Trage-mă în sus” („Ridică-mi moralul”).

Rețeta originală de Tiramisu

Ingredientele pentru Tiramisu sunt ouă, zahăr, celebra cremă mascarpone, alcool (obligatoriu lichior de vin de Marsala, în rețeta originală, dar, pentru copii, fără), biscuiți, cafea rece și cacao pudră.

Nu e mare filosofie să prepari această prăjitură. În principiu, se suprapun straturi de cremă și pișcoturi înmuiate în cafea. Apoi aromele lor se întrepătrund şi se completează. Fiind un desert care a prins imediat, nu e de mirare că există nenumărate forme de prezentare. Dar și de servire. Bunăoară, tiramisu se servește și înghețat. Dar și completat cu fructe proaspete sau uscate (stafide, zmeură, mango). Sau de alte tipuri de pişcoturi (biscuiţi cu unt, biscuiţi condimentaţi).

De ținut minte este că în rețeta originală nu există albușuri de ou sau lichior. În versiunile moderne de Tiramisu se mai adaugă și un amestec de frișcă (sau albușuri bătute) cu mascarpone, pentru a face totul mai dens și cremos. În versiunile slab alcoolizate, se mai adaugă și lichior de vin de Marsala.

Ingrediente: 6 gălbenușuri, 400 g zahăr, 450 g cremă mascarpone, cafea rece, pișcoturi

Mod de preparare:  Gălbenușurile de la 6 ouă se amestecă cu 400 de grame de zahăr până se topește tot. Apoi se adaugă 450 de grame de mascarpone și se omogenizează bine. Într-o tavă se așează un rând de pișcoturi înmuiate în cafea. Peste acestea se toarnă jumătate din cremă. Se pune un alt rând de pișcoturi înmuiate în cafea și încă un rând de cremă. La sfârșit, desertul se pudrează cu cacao și se da la rece până a două zi.

Sursa foto: Instagram

POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Lapte de pasăre

Articolul POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Tiramisu apare prima dată în Stiripentrucopii.