- by Mitar Daiana
POVEȘTILE CULORILOR. Cu 50 de ani înainte să fie „descoperită”, van Gogh picta formula fizicii. Oamenii de știință au descoperit ce se ascunde în „Noaptea înstelată”
Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale artistului Vincent van Gogh este „Noaptea înstelată”. S-au spus multe despre ea, însă, mai nou, oamenii de știință au descoperit că aceasta ascunde o teorie fizică. Astăzi, în cadrul rubricii POVEȘTILE CULORILOR, vorbim despre descoperirea făcută de fizicienii din China și Franța și despre ce se ascunde în „Noaptea înstelată”.
Vincent van Gogh a pictat „Noaptea înstelată” în 1889, iar oamenii cred că cerul plin de stele și norii care se răsucesc în tablou reflectă cât de agitat și trist era artistul în acel moment. O analiză recentă realizată de oameni de știință din China și Franța arată că Van Gogh, fără să-și dea seama, a înțeles foarte bine cum funcționează un fenomen complicat numit „turbulență”.
Turbulența este un fenomen natural care apare în lucruri precum apa care curge, valurile din ocean, sângele care circulă sau fumul care se ridică. Deși pare haotic și dezordonat, ea urmează, de fapt, un model special pe care oamenii îl pot înțelege și explica folosind calcule matematice.
„Noaptea înstelată” și teoriile turbulenței
Cercetătorii, conduși de Yongxiang Huang, au folosit o imagine digitală a picturii „Noaptea înstelată” pentru a studia cele 14 vârtejuri mari din tablou. Au vrut să vadă dacă acestea se potrivesc cu teoriile fizice care explică cum energia din vârtejurile mari se transferă în cele mai mici, pe măsură ce interacționează și se ciocnesc. Cum mișcarea cerului pictat nu poate fi măsurată direct, cercetătorii au analizat foarte atent loviturile de pensulă. Au comparat dimensiunile acestora cu măsurătorile matematice așteptate conform teoriilor turbulenței.
Potrivit cnn.com, ei au descoperit că dimensiunile și distanțele dintre vârtejuri urmează o lege fizică numită „teoria turbulenței” a lui Kolmogorov, care explică modul în care se mișcă fluidele. Huang și echipa sa au observat că vopseaua din pictură se amestecă cu vârtejuri mici, exact așa cum prevede teoria turbulenței, folosind un model matematic numit „scalarea lui Batchelor”. Acest model arată cum lucruri mici, precum algele din apă sau praful din aer, sunt amestecate de curenți.
James Beattie, un cercetător de la Universitatea Princeton, a spus că este uimitor cum pictura lui Van Gogh seamănă atât de mult cu felul în care se comportă turbulențele în realitate. Deși nu a participat la acest studiu, Beattie a făcut cercetări similare. El a remarcat că a studiat doar vârtejurile mari din tablouri, așa că nu a observat legătura cu scalarea Batchelor. Atât el, cât și Huang sunt de acord că, deși Van Gogh nu cunoștea aceste ecuații matematice, probabil a observat foarte bine turbulențele din natură, ceea ce l-a ajutat să creeze o pictură care imită fluxul real.
Sursă foto: unsplash.com/Kevin Snow
POVEȘTILE CULORILOR. Ce se află în spatele uneia dintre cele mai faimoase picturi din lume