MISTERELE LUMII, ISTORII NEELUCIDATE. Urmele de „mâini de copii” de pe stâncile din Sahara nu sunt umane. Ce au descoperit cercetătorii
În lume există o mulțime lucruri a căror secrete nu au fost elucidate nici până în zilele noastre. ȘTIRI PENTRU COPII vă vorbește azi, la rubrica MISTERELE LUMII, ISTORII NEELUCIDATE, despre urmele de „mâini de copii” de pe stâncile din Sahara. Potrivit noilor informații, acestea nu sunt umane.
În 2002 cercetătorii au descoperit mii de decorațiuni pictate pe pereții unui adăpost de stâncă din situl Wadi Sura II din Egipt. Se presupune că au o vechime de 8.000 de ani. Locul a fost numit de unii „Peștera fiarelor”. Asta deoarece pe stânci se regăseau tot felul de schițe de amprente umane, dar și schițe care îi duceau cu gândul la animale sălbatice sau creaturi ciudate. O zonă din acest adăpost le-a atras oamenilor și cercetătorilor în mod special atenția. Este vorba de un perete pe care se regăseau 13 amprente de mâini minuscule. Până la descoperirea de la Wadi Sura II, mâinile și picioarele copiilor foarte mici au fost observate în arta rupestră din alte părți ale lumii. Dar niciodată în Sahara. O scenă notabilă și emoționantă prezintă chiar o pereche de mâini de bebeluș cuibărită în interiorul contururilor unei perechi mai mari, de adult.
Urmele de „mâini de copii” nu sunt de fapt umane
Emmanuelle Honoré, de profesie antropolog, a vizitat situl Wadi Sura II în anul 2006. Atunci a văzut pentru prima dată „mâinile de copii” de pe pereți, declarându-se șocată. „Erau mult mai mici decât mâinile de bebeluș uman. Iar degetele erau prea lungi”, a explicat ea, potrivit nationalgeographic.com. Cercetătoarea s-a decis să compare măsurătorile luate pe peretele sitului cu cele luate de pe mâinile nou – născuților umani. Deoarece mostrele de la fața locului erau atât de mici din punct de vedere fizic, ea a inclus și măsurători luate de la nou – născuți prematur.
Cercetarea a fost mult mai amplă de atât. Antropologul a recrutat și o echipă de cercetători medicali. Ei au colectat datele despre bebeluși din unitatea unui spital francez. „Dacă m-aș fi dus la un spital și aș fi spus pur și simplu „Studiez arta rupestră. Sunt bebeluși disponibili?”, ar fi crezut că sunt nebună și chemau paza”, mai povestește cercetătoarea.
Rezultatele finale au arătat că există o probabilitate extrem de scăzută ca „mâinile de copii” din sit să fie de fapt umane. Poziționarea micilor mâini și a degetelor acestora variază de la un contur la altul. Asta a determinat ca echipa de cercetare să concluzioneze că erau flexibile și articulate. Și, a exclus posibilitatea unui șablon confecționat dintr-un material static. Cum ar fi lemnul sau lutul.
Honoré a suspectat inițial labele de maimuță, dar când și aceste proporții au fost de asemenea greșite, colegii de la Muzeul de Istorie Naturală din Paris i-au sugerat să arunce o privire asupra reptilelor. S-a dovedit că proporțiile cele mai apropiate de mâinile copiilor provin de la picioarele din față ale unor șopârle de deșert care trăiesc și astăzi în regiune. Ele sunt considerate creaturi protectoare de către triburile nomade din zonă.
Sursă foto: instagram.com/tresbienensemble86, instagram.com/consiracycrusader