32 de ani de la Revoluție. Primul român care a strigat „Jos Ceaușescu”, un timișorean. Iată povestea lui
În această zi, acum 32 de ani, începea Revoluția. E important ca toți copiii de azi să știe cum a scăpat România de comunism. Sunt lucruri care nu se regăsesc în manualele de istorie. Azi, 16 decembrie, se împlinesc 32 de ani de la începutul Revoluției. ȘTIRI PENTRU COPII vă spune povestea primului român care a strigat „Jos Ceaușescu”.
Revoluția a început într-o zi de sâmbătă seara, pe 16 decembrie 1989. După-amiaza oamenii s-au adunat în fața casei preotului reformat Laszlo Tokes care ar fi urmat să fie mutat în altă parohie. Tot ce își dorea era să rămână preot la Timișoara, iar oamenii protestau ca el să nu fie mutat. Deși mulți îl consideră pe preot un „motor” al revoluției, realitatea e mult mai complexă. În timp ce membrii bisericii lui protestau în fața casei preotului, acesta a ieșit la geam și le spunea să nu-i facă probleme lui și soției lui căreia i s-ar fi făcut rău. După ce „problema” a fost rezolvată, căci primarul de atunci a intervenit, timișorenii au început să-și exprime nemulțumirea față de regimul comunist.
Primul român care a strigat „Jos Ceaușescu”
Primul om care a scandat „Jos Ceaușescu” a fost poetul Ion Monoran, timișorean care a decedat în 1993. El a povestit cum a început totul. Încă de dimineață se simțea tensiunea din oraș. „Am ajuns în Piața Maria în jurul orelor 18:30 – 19.00. În jurul casei pastorului Tokes nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Le-am spus: «Trebuie să facem ceva, dar avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Brașov, din 1987!». Pentru a-i atrage și pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securității, am început să cântăm Hora Unirii și lozinci precum «Libertate!» și «Români, veniți cu noi!». Lumea a început să se adune și le-am spus: «Să oprim tramvaiele, pentru a fi cât mai mulți, iar apoi să mergem cu toții la Comitetul Județean de Partid!»”, povestea Ion Monoran, conform evz.ro.
Zis și făcut. Oamenii au oprit două tramvaie și în câteva minute s-au strâns în jur de 800 – 1.000 de persoane. Ion Monoran avea alături un prieten care s-a urcat pe tramvai și a strigat: „Mă numesc Daniel Zăgănescu! Scandați cu mine «Jos Ceaușescu!»”. În acel moment s-a făcut liniște, iar apoi s-a auzit o gălăgie de nedescris, își amintea Ion Monoran. Oamenii au prins curaj și au început să scandeze împotriva regimului. Cu toții au plecat către Comitetul Județean de Partid. Acolo erau așteptați de o mașină de pompieri. Planul era să se ajungă în cartierele muncitorești și la fabrici pentru a-i chema pe oameni a doua zi la Catedrală. O unitate de soldați și trei camioane au încercat să blocheze coloana fără succes, iar în zona Pieței Dacia au avut loc altercații cu trupele antitero.
Începutul Revoluției
Practic, începuse Revoluția. Autoritățile foloseau bastoane, gaze lacrimogene și petarde, iar timișorenii ripostau cu pietre. Pe urmă au început arestările. Cel puțin 20% din cei prinși erau informatori ai Securității și Miliției. Nicolae Mavru, fost șef al Filajului Securității Timiș, a relatat că numai el a eliberat cinci. Arestații care nu erau sub acoperire au fost duși la Miliție, Securitate și Penitenciar. Ei erau anchetați și mulți dintre ei torturați. În cursul nopții de 16 spre 17 decembrie Tokes a fost ridicat din locuința de serviciu, toate ieșirile din oraș au fost blocate, iar Timișoara a fost izolată de restul țării.
Primul om care a strigat „Jos Ceaușescu” a fost Ion Morodan. Poetului i s-a făcut, la Timișoara, un bust din bronz ce se regăsește în zona podului din Piața Maria. De asemenea, există și un festival de poezie ce-i poartă numele. Urmașii lui trăiesc în Timișoara. Fiica sa, Oana, de exemplu, deține, în zona centrală, un magazin foarte interesant care promovează designeri români. ȘTIRI PENTRU COPII vă recomandă ca, dacaă sunteți din Timișoara, dsau dacă ajungeți aici, să vizitați magazinul plin de jucării, bijuterii handmade și hăinuțe, Monoton.
În zilele Revoluției din decembrie 1989 și-au pierdut viața peste 1.000 de oameni, iar mulți alții au fost răniți. Datorită lor și a celorlalți oameni care au luptat alături de ei, România a scăpat de regimul comunist.