NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Iulia Hașdeu, geniul care a uimit intelectualitatea română

Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vorbim despre Iulia Hașdeu, geniul care a uimit intelectualitatea română și care, din păcate, s-a stins din viață mult prea devreme.

Geniile sunt persoane cu o inteligență ieșită din comun. Există multe cazuri când istoria a fost complet schimbată de un număr mic de minți briliante. Din păcate, protagonista articolului de astăzi nu a avut șansa de a-și atinge potențialul maxim, ea fiind răpusă de tuberculoză la vârsta de doar 19 ani. Astăzi vorbim despre Iulia Hașdeu, geniul care a uimit intelectualitatea română cu inteligența sclipitoare de care a dat dovadă.

Știa să citească la doi ani

Iulia Hașdeu s-a născut pe 14 noiembrie 1869, la București. La vârsta de doi ani, pe când copiii normali încă învață să vorbească, tânăra genială începuse deja să citească. De asemenea, vorbea deja fluent limba franceză. La vârsta de patru ani Iulia Hașdeu a învățat să scrie. La cinci ani scria deja nuvele iar la șapte ani a început să scrie narațiuni precum “Mihai Vodă Viteazul” sau poeme, între care amintim “Domnia lui Țepeș Vodă” și “Oaselor lui Țepeș Vodă”.

Absolut toată lumea era impresionată de genialitatea de care dădea dovadă tânăra. Se spune că și cunoscutul Alexandru Macedonski, venit în vizită la familia Hașdeu, a rămas cu gura căscată atunci când a văzut inteligența Iuliei. Acesta a întrebat-o pe fetiță dacă știe o poezie iar aceasta l-ar fi întrebat înapoi dacă el știe una. După ce omul de cultură i-a recitat o poezie tinerei geniu, după câteva minute aceasta a recitat-o înapoi fără nicio greșeală, deși nu o cunoștea în prealabil.

A absolvit școala primară la opt ani

Sclipirea Iuliei avea doar să evolueze. La vârsta de 11 ani tânăra a scris prima ei piesă de teatru. Piesa era o tragedie în trei acte și se numea “Dama de circ”. Pentru părinții și profesorii Iuliei era deja clar că aveau de-a face cu un geniu. Din această cauză Iulia a fost primul copil din România care a absolvit ciclul primar la vârsta de numai opt ani. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1877.

Iulia a absolvit gimnaziul în anul 1881 cu medii de 9 și 10. Pe atunci, românca avea 12 ani. Era foarte pasionată și de muzică, având o voce ieșită din comun. Astfel, ea a ales să studieze la Conservator, la secția canto și pian, studii pe care le-a și finalizat.

Prima româncă admisă la Sorbona

În anul 1886, la vârsta de doar 16 ani, Iulia Hașdeu a devenit prima româncă ce s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris. Acolo și-a susținut licența în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul universității. Era o fire curioasă, dornică să învețe și să descopere, acest lucru impresionându-i pe profesorii ei.

Viața ei urma să ia o întorsătură dramatică în anul 1887, când au apărut primele semne ale tuberculozei. Din cauza faptului că era concentrată pe studii, Iulia a ignorat boala, lucru care urma să aibă consecințe fatale în viitor.

Geniul răpus de tuberculoză

Boala s-a agravat, iar în aprilie 1888, tânăra a fost nevoită să-și întrerupă studiile. Părinții au fost disperați să o salveze. Mai întâi au dus-o pe Iulia la Montreux, iar mai apoi în Elveția într-o încercare de a o vindeca de tuberculoză. Deși medicii făceau tot ce puteau, boala avansa în ritm alert.

Au urmat câteva luni de chin în țară. Părinții au dus-o pe Iulia la Agapia și, pe urmă, la București. Încercările erau, însă, în zadar. Boala părea deja incurabilă. În timp ce scuipa sânge, Iulia părea că își acceptase soarta. Acest lucru poate fi văzut în versurile pe care le-a scris pe patul de moarte. Ultima s-a poezie a fost scrisă în anul 1888 și se numea “Moartea”.

„Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,

Că ea este lumină puternică şi caldă,

Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă –

Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.

Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume

Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;

Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,

Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte“

Tânăra a murit în data de 29 septembrie 1888. După moartea sa, părinții ei au descoperit numeroase poezii, schițe de dramă și comedie, cugetări, materiale ale tezei de doctorat și o cantitate impresionantă de notițe. Iulia Hașdeu a fost înmormântată la cimitirul Bellu, din București.
Sursă foto: wikipedia.org, revistatango.ro