LOCURI DE POVESTE – tabăra de corturi de la Mănăstirea Oașa
În perioada 20-24 august, în Munții Cernei, s-a desfășurat cea de a doua tabără de corturi din acest an, parte din seria taberelor de vară organizate de Mănăstirea Oașa. Taberele din acest an au avut o semnificație aparte, fiind aniversați 30 de ani de tabere la Mănăstirea Oașa.
Cum s-a născut prima tabără cu corturi
Taberele de corturi se bucură în fiecare an de un interes crescut din partea tinerilor, care doresc să își testeze și să își depășească limitele. Inițiativa unei astfel de tabere a apărut cu 4 ani în urmă, când pandemia a pus organizatorii într-o ipostază nouă și neașteptată, care cerea o soluție autentică și pragmatică. „Când a venit pandemia, ne-am aflat în fata unei provocări serioase: nu mai puteam organiza tabere în forma cunoscută. Dar dorința de a păstra această lucrare vie ne-a făcut să căutăm alte căi. Așa s-a născut prima ‘tabără cu corturile’, inițiată de Părintele Gavriil, cu un grup de liceeni, în Munții Cindrel. A fost un început simplu, dar fain.”, mărturisesc părinții Mănăstirii.
Traseul taberei
Anii trecuți au fost parcurși, în mai multe ture, munții Făgăraș, Retezat, Parâng, traseul finalizându-se, conform planului, la Mănăstirea Oașa.
Anul acesta, drumul spre Oașa a pornit dinspre Dunăre. Astfel, pentru 4 zile, în cea de a doua tură din acest lung traseu, munții Cernei au devenit casă pentru 90 de tineri care și-au luat inima în dinți și au înfruntat munții cu toate ale lor: soare și furtuni, cărări line și urcări abrupte. Întreaga experiență a fost desăvârșită, ca de fiecare dată, de dialogul de suflet cu Părinții, de la sfârșitul traseului.
Duminică, tabăra a fost încununată prin participarea la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sf. Ana din Orșova, unde tinerii au dat răspunsurile la strană.
Mărturii ale participanților de anul acesta
„Tabăra Corturilor a fost o experiență unică, mi-a testat limitele și mi-a întărit legătura cu natura. Am învățat că, dincolo de experiențele diferite de viață ale fiecăruia, două lucruri ne-au unit pe toți: credința și iubirea de natură. Ploaia, deși ne-a schimbat planurile, ne-a adus zâmbete și ne-a unit în jurul focului de tabără, iar efortul fizic, oricât de solicitant, m-a scos din zona de confort și mi-a arătat cât de multe pot realiza atunci când mă ambiționez. A fost o experiență provocatoare, însă solidaritatea și generozitatea colectivului a făcut traseul mai accesibil și plăcut. Natura mi-a adus liniște și armonie, și m-a făcut să îmi dau seama cât de mici îmi sunt problemele, detașându-mă de cotidian și arătându-mi cât de mult sens aduce simplitatea. Am plecat cu rucsacul greu și plin de haine ude, însă încărcat de amintiri, smerenie și recunoștință.” (Petria Antal, Liga Studenților din Timișoara).