În fiecare an, în seara de 31 octombrie se sărbătoreşte Halloweenul. Una dintre distracțiile de Halloween este sculptarea dovlecilor. Dar de ce se sculptează dovlecii de Halloween? Părinții sunt rugaţi să le spună copiilor povestea.
Toată familia participă, de regulă, la sculptarea dovlecilor de Halloween. Pentru că asta este una dintre distracţiile de Halloween. Dar de ce se sculptează ei? Haideți mai întâi să aflăm istoria Halloweenului.
Istoria Halloweenului
Un festival celtic, în Epoca Bronzului, numit Samhain, marca sfârşitul verii şi începutul lunilor de iarnă. În timpul festivalului se spunea că morţii umblau pe pământ, aşadar celţii purtau costume şi se deghizau pentru a nu fi recunoscuţi. De-a lungul anilor, festivalul s-a extins, căpătând noi şi diferite semnificaţii. Astăzi Halloweenul este o sărbătoare populară în Irlanda, Australia, America, Anglia, Noua Zeelandă şi de câţiva ani buni, şi în România. Totodată, s-a răspândit practica de a sculpta fețe înfricoșătoare pe un dovleac. Azi, e mai mult distracție pentru unii, şi comerţ pentru alţii.
De ce se sculptează dovlecii de Halloween
Dovlecii sunt copți și abundenți toamna, tocmai la timp pentru Halloween. Dovleacul este hrănitor și bun de mâncat. Dovlecii pot fi folosiți și pentru decor. Istoria dovlecilor și utilizarea lor de Halloween conține un amestec de fapte interesante și folclor celtic. Ideea originală a capului de dovleac sculptat a fost să sperie spiritele rele. Irlandezii puneau dovlecii sau napii sculptați lângă ușile și ferestrele lor, în speranța că îi vor proteja de duhurile şi spiritele rele.
Sculptura modernă de dovleac, totuși, este adesea făcută pentru divertisment. Concursurile de sculptură în dovleac și concursurile de aruncat cu dovleac sunt populare de Halloween.
Povestea fierarului Jack și a felinarului său
În folclorul irlandez, Stingy (“zgârcitul”) Jack era un fierar care îl păcălise pe diavol de mai multe ori. Potrivit legendei, diavolul însuşi a venit pentru a lua sufletul lui Jack. Dar bărbatul a reuşit să-l păcălească pe diavol. L-a convins să se urce într-un copac din apropiere, ca să culeagă un măr. În timp ce diavolul se caţăra în copac, Jack a înfipt o cruce în trunchi, obligându-l pe diavol să rămână în copac. Fierarul consimte să-l elibereze pe diavol dacă îi promite că nu-l va primi niciodată în Iad, lucru cu care acesta a fost de acord. De asemenea, îl pune pe diavol să-i promită că nu-i va lua niciodată sufletul. Astfel, atunci când Jack a murit, i s-a refuzat intrarea atât în Rai, cât și în Iad, neavând lumină pentru a se ghida în întuneric. Diavolul a râs de el şi i-a aruncat lui Jack un tăciune aprins. Jack a scobit repede o gulie ca să pună jarul în interiorul ei și să-i lumineze calea. Astfel, a devenit atunci Jack O’ Lantern, blestemat să umble fără ţintă pe pământ, cu acel felinar făcut din gulie sau nap, cum apare în alte poveşti.
Irlandezii și-au amintit această poveste în fiecare an, sculptând fețe înfricoșătoare în napi şi gulii şi plasând tăciuni aprinşi înăuntru.
Când irlandezii au emigrat în SUA, au descoperit că dovlecii erau mai avantajoşi și deveneau felinare mai bune decât napii. Astfel, a început sculptarea dovlecilor. În cele din urmă, lumânările au înlocuit cărbunii aprinși. Jocul de lumini al dovleacului face aluzie şi la cele două culori simbolice ale sărbătorii: oranjul (portocaliul) semnifică toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi răului, aflăm de la retetesivedete.ro
Istoria dovleacului
Dovlecii au fost găsiți pentru prima dată în zona Americii Centrale și în Mexic. Erau unele dintre numeroasele alimente folosite de indienii nativi americani în noua lume și a fost o descoperire binevenită de către pelerini. Indienii au bătut fâșii de dovleac plat, le-au uscat și le-au împletit în covoare. De asemenea, au folosit dovleacul pentru mâncare.
Noii americani au agreat rapid fructele dulci și aromate, care au devenit o mâncare tradițională. Coloniştii au folosit dovleacul nu numai ca un fel de mâncare, ci au făcut supe şi l-au folosit şi ca desert.
Cristofor Columb a adus semințele de dovleac în Europa.
Etimologia cuvântului dovleac
Cuvântul dovleac vine de la grecescul pepons care înseamnă pepeni mari. Jacques Cartier, un explorator francez, a găsit dovleci în zona care acum face parte din Canada, în 1584. Englezii îl numesc gourd sau pumpkin. Acest termen datează din 1547, dar nu a apărut în exprimare până în 1647. De-a lungul timpului, numele a fost schimbat în „dovleac”. La noi, în România, i se mai spune bostan sau cucurbăta, în anumite zone. Cucurbita maxima este o plantă erbacee anuală cultivată pentru fructul, florile și semințele sale.
Cu toate acestea, influența imigranților irlandezi a făcut ca dovleacul să devină parte din Halloween. Acesta are diferite forme și culori, iar copiii sunt foarte încântați că pot face tot felul de aranjamente sau obiecte din dovleac. Sculptarea dovlecilor a devenit o artă. Voi v-aţi cumpărat dovleci, sunteţi pregătiţi?
DICŢIONAR: Napul (nap la singular, napi la plural) este o legumă de mărimea unui măr, de culoare albă în partea de jos și violet în partea de sus. Are gust între ridiche şi gulie, dar aduce mai mult cu o ridiche.
Etimologie înseamnă stabilirea originii unui cuvânt prin explicarea evoluţiei lui atât în exprimare, cât şi în scris.