POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Tortul Diplomat
Nelipsit din cofetăriile tradiționale, Tortul Diplomat a fost, dintotdeauna visul oricărui copil. Înainte de RevoluțiA din 1989 era o adevărată desfătare să poți comanda, duminica, celebra prăjitură, să guști, într-un val imens de frișcă bucățelele de fructe. Alb, cremos, festiv, Tortul Diplomat este o prăjitură de legendă, care a făcut istorie, la propriu. Se știe că în 1908 a fost servit la recepţia dată la Budapesta după anexarea Bosniei de către Austro-Ungaria.
Originea certă a prăjiturii nu a fost clarificată, ca atare circulă în paralel două legende. Se spune că la începutul secolului al XIX-lea, „regele bucătarilor şi bucătarul regilor”, genialul Chef francez Marie-Antoine Carême, a reinventat acest desert şi l-a numit Charlotte Russe, în cinstea Ţarului Alexandru I, la curtea căruia crea în perioada respectivă.
Carême a tapetat un vas cu blat subţire (mai apoi cu pişcoturi) şi l-a umplut cu Crème Bavaroise (n.r. – cremă care derivă din clasica crème pâtissière sau cremă de vanilie, doar că, în loc de făină era stabilizată cu gelatină; şi în plus conținea frişcă bătută, care i-a dat o consistență fină și aerată). Se spune că şi Crème Bavaroise este tot creația lui Carême.
A doua legendă are în prim plan un rus
A doua legendă spune că numele prăjiturii ar împrumutat de la celebrul diplomat rus Karl Nesselrode. Era mare iubitor de deserturi, poreclit în epocă „Diplomatul”. Cert e că Tortul Diplomat s-a consacrat ca desert de banchet. Prezența lui a fost remarcată la sfârșitul secolului al XIX-lea pe teritoriul Franţei, Rusiei şi Imperiului Austro-Ungar. Era prezent în restaurantele hotelurilor Sacher (Viena) şi Gellert (Budapesta), și a rămas consacrat unor momente festive. Volumul „La Cuisine Francaise” scris de Francois Tanty, ultimul Chef de cuisine al împăratului Napoleon III, publicat în Chicago în 1893, menționează celebrul desert.
Rețeta originală prevede prepararea cremei cu frișcă naturală. Cofetarii de azi oferă ponturi care simplifică manopera. „Folosiți frișcă vegetală, pișcoturi ori blat din comerț, în locul celui preparat în bucătărie. În loc stafide puteți utiliza o conservă de compot de ananas, caz în care în loc de laptele din rețetă folosiți siropul”, scrie Emanuel Ciocu, pe Cevabun.ro.
Ingrediente: 200 g unt (la temperatura camerei), 200 g făină, 3 ouă, 150 g zahăr, 1 linguriță coajă de lămâie, 1 plic (10 g) praf de copt, puţină sare (blat); 1 l frişcă vegetală îndulcită, 50 g gelatină 1 cană zahăr, 1linguriță coajă de lămâie rasă, 200 ml lapte, 1 plic de zahăr vanilat, 2 ouă, 100 g stafide mari (Malaga sau Sultan), 100 ml rom brun, 1 lingură de coajă de portocală (bio) rasă şi amestecată cu zahăr pudră (crema).
Preparare: Se prepară un blat de chec. Untul se bate spumă, împreună cu zahărul, apoi se adaugă ouăle, pe rând, restul ingredientelor, și, la final, făina. Se coace într-o formă rotunda de tort cu inel detașabil.
Separat, puneţi la înmuiat, 10 minute, într-un vas metalic gelatina, zahărul, laptele rece, plicul de zahăr vanilat şi jumătate din cantitate de rom. Stropiţi cu restul de rom stafidele. Bateţi cele două ouă şi amestecaţi-le în gelatina înmuiată în lapte. Adăugaţi coaja de lămâie. Puneți vasul cu acest amestec într-o cratiță în care clocotește apă (bain-marie), și continuați să amestecați până conținutul începe să fiarbă, devenind o budincă lucioasă. Luaţi de pe foc şi lăsaţi să se răcească bine, iar între timp bateți frișca. Scugeți stafidele și păstrați romul. O treime din frișcă păstrați-o pentru ornat.
Desfaceţi inelul formei de tort, tăiaţi blatul în două ca să permiteţi aromarea lui, însoropați-l cu romul în care au stat stafidele, după ce puneți inelul la loc.
Amestecaţi, adăugând câte o lingură de frişcă în budinca obţinută mai sus şi răcită. Încorporaţi stafidele, turnați amestecul peste blat și nivelați, apoi puneți tortul la rece 2 ore. După această perioadă îndepărtați inelul și decorați tortul cu restul de frișcă, presărați-l cu coaja de portocală rasă și introduceţi-l la rece pentru 30 de minute minimum înainte de servire.