În lumea poeziei moderne. Interviu cu Dana Zetu și Mihaela Munteanu
În lumea poeziei moderne. Interviu cu Dana Zetu și Mihaela Munteanu realizat de Robac Sonia-Florina la “Strada Fără Nume”, în Timișoara. Acesta este un proiect care pune accent pe diversificarea ofertei culturale locale și a audienței. A pornit de la o idee în 2019, transformată în realitate în 2021 și care s-a dezvoltat într-un proiect amplu în 2023, anul Capitalei Europene a Culturii. Anul acesta a avut loc între 2 și 6 iulie, organizator Centrul Cultural Plai.
Dana Zetu s-a născut în 1999. Și-a finalizat studiile de licență și de masterat în cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București. A debutat în 2022 cu un grupaj de poeme în revista Echinox, apoi O Mie de Semne, Matca, Revista Kametsa, Revista U. Scrie și cronică și recenzii, uneori traduce. A avut lecturi la Cenaclul Matca, Poetic Hub, Nepotu’ lui Thoreau, Discuția Secretă. A participat la atelierele Strada fără Nume 2024 și e parte din Feminist Thoughts.
Mihaela Munteanu are 22 de ani și este masterandă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. A publicat în O mie de semne, Echinox, Timpul, Tomis, Planeta Babel și altele. A citit de 2 ori la Institutul Blecher, la Poetic Hub și la prima ediție a proiectului Writers Happy Hour. A participat la atelierele proiectului Strada Fără Nume.
Despre facultate și rolul ei
Sonia Robac: Voi începe prin a vă întreba despre facultatea pe care ați urmat-o și dacă aceasta v-a ajutat?
Dana Zetu: Eu am făcut Litere, am făcut licența pe română-engleză și masterul a fost pe studii literare. Interesul meu principal a fost literatura și a fost o experiență interesantă. Nu știu… foarte mulți studenți au ideea asta că dacă te duci la Facultatea de Litere, aceasta te va face scriitor. Nu o sa te facă, dar îți poate oferi un mediu care să faciliteze cumva chestia asta. Adică poți să iei contac cu scriitori contemporani, prin diferite evenimente. Profesorii de multe ori se întâmplă să fie chiar ei scriitori și cred că cel mai important lucru e că Facultatea de Litere te face un cititor bun. Lucru care mi se pare esențial dacă vrei să fii și un scriitor bun.
Sonia Robac : Cum ați descoperit că poezia este forma de exprimare artistică potrivită pentru voi?
Mihaela Munteanu: Eu eram în clasa a III-a și am aflat de Eminescu, care are “Luceafărul” cu 98 de strofe, și eu am zis: “A, da? Eu o să fac 98 de pagini!” Și mi-am luat o agendă cu mine la școală, o luam în fiecare zi, puneam data și apoi scriam zilnic, o pagină, două. Până ce am ajuns la o sută și ceva de pagini, încă o am, și practic atunci am simțit că acela a fost momentul. Iar de atunci am tot scris, nu m-am mai oprit.
Sonia Robac: Și ai scris și alte genuri literare sau doar poezie?
Mihaela Munteanu: Am scris și puțină proză, dar nu foarte multă.
Scrisul – un mod de a organiza ideile și gândurile
Dana Zetu: Cumva scrisul a fost și pentru mine dintotdeauna acolo într-o formă sau alta. Nu o să insist prea mult cu poezia mea cu iepurași pe care am scris-o în clasa a III-a, că na, nu e atât de importantă. Dar. nu știu… scrisul, pentru mine, a fost un mod de a-mi organiza ideile și gândurile. Cred că am început să-l iau mai în serios din liceu, dar cu adevărat, adevărat serios, abia din facultate.
Dragoste = singurătate, suferință dar și lumină
Sonia Robac: Care sunt temele principale pe care le abordați în poeziile voastre?
Mihaela Munteanu: Dragostea. Aceasta este cea principală. Cumva ce vine după asta este și singurătate, e multă suferință. Dar, în ultimul timp, am ajuns și la partea luminoasă a dragostei, am ajuns și la natură, doar la a putea sta și observa, asculta sunete de animale, de orice, și să scriu despre asta.
Dana Zetu: Și pentru mine cred că e explorarea apropierii de celălalt. Celălalt poate să însemne orice. De la un partener, un prieten, un om random (întâmplător) din autobuz, un cățel, o plantă. Poezia mea cred că e o formă de a mă apropia de lucruri și apropierea aceasta încerc să o fac cât mai blând.
Blocaj și soluții
Sonia Robac: Cum reușiți să vă găsiți inspirația în momentele de blocaj?
Mihaela Munteanu: Eu nu mă chinui. Adică, atunci când sunt într-un blocaj, nu fac absolut nimic, pentru că știu că nu o să iasă. Doar las să treacă niște timp, și apoi când simt că am ceva de scos, atunci mă pun să scriu.
Dana Zetu: Eu pur și simplu ascult ce se întâmplă pe lângă mine. De foarte multe ori s-a întâmplat să culeg versuri din ce aud în jurul meu. De exemplu, aud un om vorbind în autobuz la telefon, ceva care pentru mine sună interesant și îmi notez chestia asta. Practic, sunt mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu și fur de acolo câte ceva.
Sonia Robac: Deci mediul în care trăiești influențează creația ta poetică.
Dana Zetu: Da.
Sonia Robac: Cum v-ați simțit astăzi pe scenă, aici la Timișoara?
Mihaela Munteanu: A fost bine, eu mi-am ales un punct, adică pe cineva care era zâmbitor și m-am uitat la persoana respectivă. Iar asta m-a ajutat mult, dar a fost mai bine decât credeam. Nu mă așteptam să-mi amintesc versurile, dar mi le-am amintit. După ce am plecat de pe scenă, mi-am dat seama că am reușit să fac asta. Probabil că acum un an sau doi nu mă gândeam că o să pot să fac asta, dar am făcut-o, a fost bine.
Dana Zetu: Și pentru mine a fost foarte bine. Am avut emoții, dar cred că mai important decât asta a fost că m-am bucurat să fiu acolo și să am momentul meu. Muzica a fost atât de bună și m-am bucurat foarte, foarte tare de tot ce s-a întâmplat acolo. Mi se pare că s-au completat foarte bine și sunt foarte recunoscătoare pentru toată experiența.
Relaxare prin scris
Sonia Robac: Este scrisul o modalitate de a vă elibera, vă relaxează?
Mihaela Munteanu: Da…poate fi
Dana Zetu: Poate fi, deși încerc să nu o fac, pentru că simt că nu îmi iese foarte bine poezia asta cathartică, terapeutică, consider că nu e neapărat în zona mea. Dar da, absolut, dacă stai și scrii într-un document sau într-un jurnal toate lucrurile care-ți trec prin cap, cu siguranță că o să se facă niște ordine acolo și poți să te mai liniștești.
Mihaela Munteanu: Același lucru voiam și eu să spun legat de jurnal. Acolo te poți elibera, nu neapărat să scrii poezie, dar măcar să pui pe foaie ce gândești, ce simți. După ce scriu poezie mă simt mai bine, adică zic ok, am lăsat asta afară din mine.
Sonia Robac: Care a fost cel mai mare obstacol de care ați dat pe parcursul carierei voastre și cum l-ați depășit?
Mihaela Munteanu: Poate uneori te confrunți cu refuz, dar asta e ceva normal. Atunci ți-e greu și crezi că nu o să te mai ia nimeni, nicăieri, niciodată, sunt praf, dar nu-i așa. Poate nu e cel mai mare, dar acesta este un obstacol.
Dana Zetu: Pentru mine cred că sunt eu, adică tracul din mine sunt eu. Sunt cel mai mare critic al meu și-mi este foarte greu să ajung la un text de care să fiu complet mulțumită. Nu cred că am așa ceva. Și e și anxietatea asta, că vreau foarte tare să fie bine, să sune ok, să ajungă la cine trebuie, cum trebuie, cum fac asta, cum fac textul să ajungă la forma pe care mi-o doresc. Toate gândurile astea cred că sunt cel mai mare obstacol.
Nu există scris fără citit
Sonia Robac:: Ce ați sfătui un scriitor la început de drum, sau un elev care vrea să se ducă la Litere?
Dana Zetu & Mihaela Munteanu: Să citească!
Dana Zetu: Sa citească mult, mult, mult!
Mihaela Munteanu: Nu există scris fără citit. Niciodată în viața asta nu există să începi să scrii, fără să citești. Poți s-o faci, dar nu o să iasă.
Dana Zetu: Și să cauți scriitori contemporani, poeți români contemporani, pentru că sunt foarte mișto
Mihaela Munteanu: Și literatură universală
Dana Zetu: Da, dar e important să știi cu cine te aliniezi, cine sunt oamenii după care urmează să vii și tu, așa că citiți mult.
Mihaela Munteanu: După ce citești și începi să scrii, să te prostești foarte mult, adică să scrii orice îți dorești.
Dicționar : În context literar, catharsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni,
Interviu realizat de Robac Sonia-Florina, 16 ani, Liceul de Artă ,,Ion Vidu”
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
Elevi din toată țara învață chimie într-o tabără atipică, la universitate