Eva Stanciu, 11 ani, de vorbă cu Marko Adzic, actor: “Fiecare spectacol pe care îl joc e spectacolul meu preferat”
În 16 iunie, Eva Stanciu, corespondent special al ȘTIRI PENTRU COPII, a intervievat un actor minunat de la Teatrul pentru Copii și Tineret Merlin din Timișoara, numit Marko Adzic. Pe lângă activitatea în limba sârbă pe care o desfășoară la Teatrul Merlin, actorul joacă și în limba română la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara, în spectacolul „Frați”. De asemenea, în Serbia el colaborează cu Teatrul Național din Vârșeț și filmează în Belgrad. Până acum a făcut 10 filme și a lucrat alături de actori celebri din Serbia, dar și alături de actori celebri de la Hollywood. Printre ei se numără: Armand Asante, John Savage, Nick Mancuso, Micheal Pare, Lazăr Rockwood. Marko Adzic i-a povestit elevei de 11 ani puțin despre cariera lui după spectacolul Ursul păcălit de vulpe. așa că vă invităm să parcurgeți interviul de mai jos.
Magia scenei
Eva Stanciu: Aș dori să vă pun câteva întrebări despre cariera dumneavoastră, despre ați ajuns un actor minunat. Cine sau ce v-a inspirat pasiunea pentru actorie?
Marko Adzic: Hmm…foarte ușor, dar și greu. Țin minte că eram în clasa a III-a. Am vrut să fiu pictor și desenam foarte frumos. Bine, nu mă laud, dar toată lumea spunea că sunt foarte talentat. Dar atunci am înțeles un lucru: sunt prea agitat și nu am stare să stau, mai ales opt ore cât trebuie să stai ca să pictezi. După cum vezi, nici acum nu pot să stau liniștit. Atunci, pe lângă pictură, am găsit încă o artă care mă încânta, iar aceasta era actoria. Țin minte atunci că m-am urcat pe scenă pentru un eveniment la școală, dar eram forțat. Eu eram pictor și atunci doamna profesoară a spus: „Tu o să reciți!”. Eu eram supărat, necăjit și trist, dar când m-a urcat pe scenă eram uimit, era ca o magie. De atunci am rămas pe scenă, dar și acasă pictând. Totuși, mai mult de jumătate de oră nu pot picta.
Primele spectacole
Eva Stanciu: La ce vârstă ați devenit actor?
Marko Adzic: Atunci, prima dată când m-am urcat pe scenă în clasa a III-a. Eram în Serbia, am venit de acolo și nu știam nicio boabă de română. Și, vezi, de fapt actoria m-a ajutat să învăț cât mai repede limba română pe care nu o știam deloc. La 22 de ani am început să învăț limba aceasta, până atunci nu o știam deloc.
Eva Stanciu: Când ați jucat primul spectacol la teatru sau operă?
Marko Adzic: A fost la Timișoara. Nu mai țin minte când, dar știu că eram la facultate. În Vrsac, prima dată m-am urcat pe o scenă adevărată la Teatrul Național din Vrsac, în clasa a cincea. Până atunci am jucat doar la școală. Era un casting pentru clasa a cincea, un rol de băiețel într-un spectacol adevărat cu profesioniști. Am luat castingul și țin minte că eram pe scenă împreună cu actorul principal. Am stat cu el o oră și jumătate chiar dacă am avut de spus doar câteva cuvinte, dar eram pe scenă. Erau aproape trei luni, un întreg proces de repetiție. Atunci am descoperit lumea de teatru, de actorie, scenă și eram atât de impresionat, credeam că am înnebunit și am început să am vise, să visez teatru.
Eva Stanciu: Deci asta v-a motivat?
Marko Adzic: Da.
Eva Stanciu: Ați vrut să deveniți de mic actor?
Marko Adzic: Da, da. De atunci din primul meu spectacol, adică cel din clasa a III-a. Dar vezi, înainte nu am vrut și eram supărat pe profesoară pentru că m-a pus să recit acel rol, dar nici nu am știut ce înseamnă scena și după ce m-am urcat pe ea prima oară, deja m-am schimbat.
Orice fac pe scenă, încerc să joc cu toată ființa
Eva Stanciu: Vă place cum a ieșit spectacol „Ursul păcălit de vulpe”? De ce?
Marko Adzic: Da, îmi place. De ce? Îmi place orice spectacol. Deci indiferent unde jucăm sau ce jucăm, că e teatru pentru copii, doar un recital de cinci secunde, cinci minute sau chiar un spectacol adevărat de cinci ore, asta e meseria mea. Dar în primul rând este pasiunea mea și orice fac pe scenă, indiferent dacă sunt o mie de oameni în fața mea sau un singur om care este acolo pentru mine, deja e un spectacol și chiar încerc să joc cu toată ființa. Asta e ce fac, așa m-am hotărât. Și demult nu mai fac nicio diferență între un spectacol pentru copii sau unul de adulți. Deci e un spectacol în care joc cu toată ființa mea și azi m-am simțit superb.
Eva Stanciu: Deci v-ați simțit bine.
Marko Adzic: Da, și bucuros.
Eva Stanciu: Deci vă place orice spectacol, oricum ar ieși? Adică nu aveți neapărat un spectacol preferat? Pentru că am mai intervievat actori și i-am mai întrebat despre spectacole cum li s-a părut, dacă au un spectacol preferat. Dumneavoastră aveți unul?
Marko Adzic: Am avut acum zece ani un spectacol preferat. Dar m-am trezit cu gândul că nu am voie să am un spectacol preferat. De ce? Pentru că dacă aleg să joc zilnic, atunci nu am voie să am un spectacol preferat, ci fiecare spectacol pe care îl joc e de fapt spectacolul meu preferat, pentru că vreau să simt bucuria oricărui spectacol, în orice secundă. Și am reușit pentru că nu mai am un spectacol preferat.
Sfaturi pentru copii
Eva Stanciu: Adică dacă v-ați concentra doar pe un spectacol nu ar fi prea ok?
Marko Adzic: Da, atunci nu e ok. Adică atunci abia aștept spectacolul respectiv și ce fac cu celelalte, adică cu alte spectacole?
Eva Stanciu: Deci nu v-ați mai intra în pielea personajului și nici nu v-ați mai bucura.
Marko Adzic: Da, așa e și cu viața. Deci să te bucuri de orice secundă, de orice faci, să te bucuri de asta.
Eva Stanciu: Ultima întrebare…
Marko Adzic: De ce ultima întrebare? Abia am început.
Eva Stanciu: Ce i-ați recomanda unui copil de 11 ani care dorește să devină actor?
Marko Adzic: Să se bucure și niciodată să nu pice în capcana aceea în care să facă ce vor alții sau ce gândesc ceilalți. Nu. Tu trebuie să faci cum simți, asta trebuie să faci. Și să faci cu toată ființa, cu bucurie și sinceritate. Dacă nu te simți bine în ceea ce faci, schimbă meseria sau schimbă profesia. Dar dacă te simți bine în ceea ce faci, continuă!
Eva Stanciu: Mulțumesc mult, la revedere!
Marko Adzic: La revedere!
Text realizat de: Eva Stanciu, 11 ani, Waldorf Timișoara
Articol realizat în cadrul campaniei „Știri culturale din cartiere”, desfășurată în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin buget de la Ministerul Culturii.
Care este legătura dintre OZN-uri și apă? Aflați într-un reportaj despre Muzeul Apei din Timișoara