POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Piureul de cartofi
Deși mâncăm foarte des cartofi, sub tot felul de forme, și am fi tentați săcredem că au crescut aici din totdeauna, realitatea e căeuropenii îi „cunosc” abia de câteva sute de ani. și tot așa, a durat destul de mult până ce europenii și restul lumii civilizate au învățat să prepare piureul de cartofi.
Cartofii erau cultivați munții Anzi din Peru și nord-vestul Boliviei, unde erau folosiți pentru hrană cel puțin încă din 8.000 î.Hr., arată istoricii. Evident, acești cartofi erau diferiți de cei cunoscuți azi.
Când exploratorii spanioli au descoperit cartofii, au avut în primă fază probleme cu fructele lor. Acestea sunt mici și roșii, păreau apetisante., în realitate, ele sunt otrăvitoare și nu e voie să fie consumate. Când au înțeles că din cartof se consumă tuberculii ce se găseau sub pământ, au adus primii cartofi în Europa din America de Sud în secolul al XVI-lea. Fermierii europeni au fost destul de suspicioși cu privire la plantele care nu erau menționate în Biblie. De aceea, multă vreme, cartofii au fost considerați un aliment al săracilor și hrană pentru animale.
Un farmacist prizionier a început o camopanie de promovare a cartofului, după eliberare
Este menționat că în timpul Războiului de șapte ani de la mijlocul anilor 1700, un farmacist al armatei franceze, Antoine-Augustin Parmentier a fost capturat de soldații prusaci, și, în calitate de prizonier de război, a primit mâncare doar cartofi. În acea perioadă se credea inclusiv faptul căau cauza lepră. În anul 1748, statul francez chiar a adoptat o lege împotriva cartofilor.
Dar Parmentier a descoperit în închisoare faptul că tuberculii de cartofi nu erau deloc mortali. De fapt, gătiți, erau destul de gustoși. Așa că după ce a fost eliberat a început o adevărată campanie de promovare a cartofilor în alimentație, inventând inclusiv rețete. Până în 1772, Franța a ridicat interdicția de cartofi.
Primele rețete de piure
Parmentier a avut și alți aliați pentru promovarea cartofilor. În cartea sa de rețete din secolul al XVIII-lea Arta bucătăriei, autorul englez Hannah Glasse ile recomanda gospodinelor să fiarbă cartofii, să-i curățe, să-i pună într-o cratiță și să-i zdrobească, apoi să îi amestece cu lapte, unt și puțină sare. În Statele Unite, Mary Randolph a publicat un reţetă pentru piure de cartofi în cartea ei, Gospodina din Virginia, care prevedea adaosul de jumătate de uncie de unt și o lingură de lapte pentru un kilogram de cartofi.
Irlandezii s-au îndrăgostit de cartofi. Apoi au apărut presele pentru piure
Dar Irlanda a fost țara cu adevărat cucerită de cartofi. Plini de nutrienți, cartofii s-au dovedit perfecți pentru iernile lungi și grele de pe insulă. Și războaiele dintre Anglia și Irlanda au grăbit adaptarea cartofilor, deoarece partea importantă crește în subteran, astfel că activitățile militare nu produceau mari pagube culturilor. Irlandezilor le-au plăcut cartofii piure, adesea combinați cu varză, într-un fel de mâncare cunoscut sub numele de Colcannon. Cartofii au devenit parte a identității irlandeze.
Pentru a încheia istoria piureului merită aminti că, la începutul secolului XX, în bucătăriile casnice a început să apară un instrument special pentru piure. Este vorba de un fel de presă de usturoi, metalică. Dar de dimensiune mare, astfel încât să poate cuprinde câte un cartof. Aceasta a ușurat mult munca gospodinelor. Care, dacă aveau o familie numeroasă, se chinuiau destul de mult să mărunțească mai multe kilograme de cartofi la o masă. Când cartofii fierți sunt strânși prin găurile minuscule din partea de jos a presei se transformă în bucăți fine, subțiri ca boabele de orez.
Rețetă de piure de cartofi
Ingrediente: 1 kg. de cartofi, 80 de grame de unt cu 82% grăsime, la temperatura camerei, 250 ml. lapte fierbinte, sare după gust, opțional, puțină nucșoară.
Mod de preparare: Cartofii se curăță de coajă. Apoi se pun la fiert iar când sunt făcuți să scurg și să zdrobesc cu ajutorul unui instrument de bucătărie. Imediat ce s-au zdrobit adaugă untul și se amestecă. Abia apoi se adaugă laptele fierbinte puțin câte puțin. În final se completează cu sare după gust și dacă se dorește cu puțină nucșoară.