POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: pop-corn
Azi nici măcar nu ne imaginăm cum ar fi să mergem la film și să nu avem în mână o porție zdravănă de pop-corn. Ronțăim cu spor, la film, la meciuri, acasă în fața televizorului.
Chiar dacă parte un aliment modern, pop-cornul are o istorie străveche. De mii de ani se consumă. Ca să înțelegem e util să ne uităm puțin în istorie. Porumbul a apărut ca o plantă sălbatică numită teosinte în sud-vestul Mexicului, potrivit cercetărilor compilate de Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic. Probabil că porumbul a fost cultivat ca plantă domestică în urmă cu aproximativ 9.000 de ani, dar abia în 2012 arheologii au descoperit în Peru primele dovezi ale floricelelor de porumb: știuleți de porumb vechi de 6.700 de ani, cu boabe umflate, arată Seriouseats.com.
Datorită versatilității, nutriției și, posibil, faptului că boabele uscate erau pocnite și „ușor de consumat cu cea mai simplă tehnologie: focul”, potrivit lui Michael Blake în Maize for the Gods de pe Amazon, există dovezi că această cereală a fost cultivată și consumată peste tot în Mesoamerica, America de Sud și America de Nord.
„Dacă triburile nu cultivau porumbul, probabil că făceau comerț cu acel porumb”, spune Lois Frank, bucătar, autor, istoric și expert în alimentația nativilor americani, care explică faptul că o rețea vastă de rute comerciale traversa odată continentele. Deși porumbul nu era singurul produs alimentar care făcea obiectul comerțului, acesta a devenit o parte esențială a bucătăriei multora dintre aceste culturi timpurii.
Repere istorice
– Floricele de porumb au fost descoperite de către amerindieni în epoca precolumbiană acum mii de ani.
– În anul 1948 s-au descoperit în New Mexico floricele de porumb cu o existență de 5600 ani. În Mexic erau numite momochtli în limba nahuatl și se expandau în oale de lut, bine încinse sau se presărau boabe peste jăratec.
– În jurul anului 1612, exploratorii francezi relatau că indienii On ke-on we făceau să explodeze boabele de porumb în vase de lut folosind nisip fierbinte.
– În 1885, Charles Cretors (Chicago, SUA) a creat o mașină comercială de fabricare a floricelelor de porumb.
Porumbul de pop-corn de azi a fost dezvoltat științific
Pop-cornul pufos pe care îl cunoaștem și îl iubim astăzi este, în parte, rezultatul a mii de ani de cultivare atentă a câtorva soiuri diferite de porumb de către acele triburi timpurii. Tehnicile moderne de procesare asigură procesul său de gătire. Porumbul pentru pop-corn este cultivat, tratat pe tulpină, cules și apoi uscat până când fiecare bob conține în jur de 14% umiditate. Atunci când este expus la căldură, această umiditate se extinde, făcând ca miezul să explodeze, rezultând astfel produsul final. În România, pop-cornului, care înseamnă „porumb explodat”, i s-a mai spus și „floricele de porumb”.
Ce se întâmplă în bobul de porumb care devine pop-corn
Bobul de pop-corn este alcătuit dintr-un embrion de plantă. Acesta este bogat în amidon, iar amidonul hrănește pop-cornul. Exteriorul este dur și se numește tărâțe sau coajă. Ceea ce face ca pop-cornul să explodeze în urma expunerii la căldură este picătura de apă care se află în interiorul fiecărui miez al bobului de porumb.
Atunci când bobul de porumb este expus căldurii, iar temperatura trece de 100 de grade, picătura de apă se transformă în abur, iar presiunea crește continuu. Astfel că atunci când bobul nu mai poate susține presiunea aburului, miezul explodează și se transfromă într-o „floricică” albă.
Temperatura optimă pentru ca bobul să „explodeze” este de 180 de grade Celsius.
De ce e alb pop-cornul? Amidonul din porumb este cel care se transformă într-o crustă crocantă de culoare albă. Atunci când boabele au o cantitate de apă potrivită, ele vor fi pufoase și ușoare, însă acele care au o cantitate prea mare, vor fi gumoase și dense. Boabele care nu au explodat, sunt uscate.
Rețetă de pop-corn
Ingrediente: ½ cană de boabe de porumb pentru popcorn, 2 linguri de ulei, sare (opțional)
Mod de preparare: aveți nevoie de o oală încăpătoare, de 4 litri, care să aibă propriul capac. Aprindeți aragazul, la foc mediu, adaugă uleiul și 4 boabe de porumb. Acoperiți oala cu un capac și lăsați uleiul să se încingă. Când cele 4 boabe de porumb s-au transformat în pop-corn, luați oala de pe foc, adăugați restul boabelor, puneți capacul și apoi puneți din nou oala pe flacăra aragazului. Agitați oala timp de 30 de secunde, înainte și înapoi – astfel, boabele de porumb adăugate vor ajunge la temperatura perfectă, cea a uleiului, și vor pocni uniform. După cele 30 de secunde, lăsați oala pe foc, așteptând ca toate boabele de porumb să se transforme în pop-corn. Când trec 3 – 4 secunde între pocniturile boabelor, este timpul să stingeți focul. Luați oala de pe aragaz și turnați pop-cornul într-un bol. Sărați-l, după gust și serviți.