Meseria este brățară de aur, așa spune un vechi proverb românesc. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut îndeletniciri care le-au permis să își câștige existența. Astăzi sunt atât de multe oferte pe piața muncii încât nu mai știm exact ce responsabilități are fiecare angajat. ŞTIRI PENTRU COPII relatează în fiecare săptămână despre o meserie, pentru a vă ajuta să vă orientați în viitoarea carieră. Astăzi vorbim despre ce face un arbitru chinolog, iar despre asta ne povestește Nicoleta Crișan, care face asta din 2014. În prezent ea lucrează la Asociația Chinologică Timiș. Aflați mai multe despre o meserie în care ești aproape de căței.
Înainte de toate Nicoleta ne-a spus ce înseamnă să fii arbitru chinolog. „Pentru mine, personal, înseamnă pasiune, dedicare, cunoaștere. O provocare continuă în a-ți evolua cunoștințele în permanență vizavi de fiecare exemplar pe care-l întâlnești. Este mai mult un hobby decât o meserie”, explică Nicoleta Crișan.
Un arbitru chinolog își desfășoară activitatea în cadrul competițiilor canine, naționale și internaționale. Însă până să poată face asta e nevoie să dea câteva examene, atât scrise, cât și practice. „Învață în primul rând despre fiecare rasă în parte. Este o cale destul de lungă. Pentru că trebuie să înveți atât teorie, cât și practică. Nu e greu, dar nu e nici ușor. Ai multe de învățat”, spune arbitrul chinolog.
În cadrul competițiilor, cățeii sunt jurizați ținând cont de anumite aspecte. „Criteriile de bază sunt standardul rasei, în primul rând. Trebuie să-i vezi defectele, dar întâi calitățile. Construcția, armonia, armonia între cățel și proprietar, mai multe. Dar principiul de bază este standardul. Cât de aproape de perfecțiune este”, ne explică Nicoleta.
De asemenea, pentru a participa la competiții există, la fel, anumite condiții. „Condiția este ca animalul să aibă pedigree. Nu are pedigree, nu are cum să ajungă într-o expoziție canină. Dar nu doar pedigree. După asta urmează o socializare bună atât cu cățeii, cât și cu oameni. Este mult de lucru și cu câinele. Înainte de expoziții, animalul trebuie pregătit, să fie sociabil, să poți să-l atingi, să nu fie speriat. Totuși, într-o competiție canină sunt multe zgomote, lucruri noi atât pentru ei, cât și pentru noi, oamenii, ceea ce poate schimba comportamentul unui câine față de cum e el acasă, în curte, în familie. E nevoie de un dresaj înainte de expoziție”, precizează arbitrul chinolog.
Pe Nicoleta am mai întrebat-o și dacă în jurizarea ei ține cont și de stăpânul câinelui. De echipa pe care acesta o formează cu patrupedul. „Exact cum ați spus: de echipa și armonia dintre ei. Atât și în acest context. Nimic altceva. Este un punct benefic, în plus, cum se înțeleg ei. Asta înseamnă încredere. Încrederea câinelui în stăpân și încrederea stăpânului în câine”, spune Nicoleta Crișan. Eram curioși să aflăm și care e cea mai rară rasă pe care a avut ocazia să o jurizeze. „Nu am arbitrat chiar atât de mult încât să fac o statistică. N-aș putea zice. Dar pot să zic că în fiecare expoziție îți rămâne un cățel drag. Felul lui de a fi, de a se comporta, cum îl privește stăpânul. E ceva mai mult decât fizic”, spune ea.
Când vine vorba de câini, adesea e folosit termenul de „pedigree”, iar noi am rugat-o pe Nicoleta să ne explice ce înseamnă asta. „Pe înțelesul tuturor, un pedigree este un certificat de naștere al câinelui, unde se atestă rasa, părinții, bunicii, străbunicii, stră – străbunicii. Un arbore genealogic”, spune aceasta. Pentru a deveni arbitru chinolog trebuie să înveți mult. Primii pași îi poți face singur, învățând bazele, iar apoi îți poți lua un mentor dintre arbitrii mai experimentați la care să-i pui întrebări. „În primul rând trebuie să ai câine, să ai o canisă. Asta înseamnă să ai mai mult de un câine. Să devii crescător, să știi ce înseamnă să crești un câine, să știi ce înseamnă să crești un pui, cum arată un pui în toate etapele până ajunge adult.
Apoi ai de învățat anatomie, morfologie, genetică și conduita unui arbitru în ring. Treci acele examene de care vă spuneam, faci anumite asistențe în ring pentru a învăța de la alți arbitri mai experimentați, ca pe urmă să ajungi să arbitrezi de unul singur. E o mare responsabilitate. Spun asta pentru că ai de ales dintre mai mulți, dintre mai multe exemplare, și e inevitabil să nu superi pe cineva”, ne explică Nicoleta Crișan.
În ceea ce privește calitățile pe care un arbitru chinolog trebuie să le aibă, Nicoleta crede că cel mai important e să fii om. „Aș zice de calitatea de a fi om, de a avea respectul cuvenit pentru cel care-ți intră în ring cu cățelul lui. În primul rând el are încredere în momentul înscrierii că îi vei da o părere corectă despre patrupedul lui pe care-l iubește. Atât aș zice. Să fim umani. Altfel nu avem respect față de expozant, suntem doar arbitrii de hârtie”, spune Nicoleta Crișan.
Copiii iubesc animalele și părinții adesea aleg să le ofere un cățel sau o pisică. Din păcate animăluțul, de cele mai multe ori, e considerat de copil ca fiind o jucărie. Nicoleta Crișan ne-a spus părerea ei despre asta și totodată a oferit câteva sfaturi pentru părinți. „N-aș zice că e un cadou. Știți cum e, un copil își dorește la fiecare secundă ceva. Nu putem să le facem chiar toate poftele. Pentru că îi luăm un câine, o pisică și devine responsabilitatea noastră în totalitate.
Un părinte responsabil poate lua drept cadou unui copil care-și dorește foarte mult o pisică, un cățel, un papagal, orice animal. Dar trebuie să-și responsabilizeze în același timp, copilul. Nu prin obligații sau prin a-l forța, ci prin a-l învăța că animăluțul trebuie să mănânce și odată ce și l-a dorit trebuie să-i îndeplinească nevoile: să-i dea să mănânce exact cum mama îi dă lui să mănânce, să aibă grijă de el, să curețe după el. Acum dacă e micuț, micuț nu are cum să facă curățenie după cățel sau pisică, dar poate ajuta oarecum. Ca și cu pusul jucăriilor la loc.
În privința maltratării, nu știu dacă știți, dar orice copil își maltratează în primul rând mama. O mușcă, o trage de păr, diverse. Încearcă. Nu testează, nu cunoaște, nu știe. Dacă i se permite să facă acest lucru fără a-l învăța că pe mama o doare în același timp, este exact același lucru ca și cu cățelul, pisica și alte animale. N-are cum să învețe”, explică arbitrul chinolog.
Când vine vorba de vreo rasă de câini potrivită pentru copii, Nicoleta spune că toți sunt potriviți dacă au parte de o educație corespunzătoare. „N-aș zice că este o rasă potrivită. Aici depinde de mai mulți factori. În primul rând de responsabilitatea părintelui. Din experiență vă spun, copilul meu a crescut de la vârsta de un an cu Tosa Inu care ajung la 80 – 85 cm, deci de talie foarte mare, undeva la 75 – 80 kg. Un copil la un an poate ajunge pe jos la o singură codiță dată în bucurie. N-am avut nici un fel de incident neplăcut. Este un câine de luptă, deci se poate educa atât copilul, cât și câinele. E nevoie de o educație responsabilă și cam asta e”, spune Nicoleta Crișan.
Spre final am întrebat-o pe Nicoleta ce-i place cel mai mult la meseria de arbitru chinolog și ce îi place cel mai puțin. „Cel mai mult îmi plac cățeii. Că de asta sunt arbitru. N-aș putea să spun, ca arbitru, că îmi place o rasă anume. Cred că mai mult îmi place caracterul lor și temperamentul lor atunci când li se permite să-l aibă. Nu știu să vă spun ce nu-mi place. Nu-mi place să văd stăpâni care trag de câini care nu vor să meargă în ring, nu-mi place să văd un cățel de grupa a doua, a treia, fricos, fără temperament. Astea sunt lucruri care chiar nu-mi place să le văd și le penalizez”, spune arbitrul chinolog.
În final am rugat-o pe Nicoleta Crișan să le ofere copiilor și tinerilor care vor să meargă pe acest drum câteva sfaturi. „Nu mă caracterizează să dau sfaturi. Pot să recomand, cel mult, copiilor, tinerilor, chiar și adulților, de ce nu, să facă ceea ce simt că trebuie să facă sau vor să facă. Atâta vreme cât există pasiune, totul iese minunat”, spune Nicoleta Crișan.
Ce ați citit până aici e doar o parte din întregul interviu. Fiind pasionată de căței nu puteam să nu o întrebăm pe Nicoleta câți are. Așa am aflat cum a început povestea ei în această direcție și care sunt rasele pe care ea le-a crescut. Pentru a afla toate detaliile vă invităm să urmăriți întregul interviu video disponibil la începutul acestui articol sau aici.
O meserie care necesită pasiune. Ce face un muzeograf specializat în armament și istorie militară