Povestea lui Iosif cel Nou, singurul sfânt bănățean. A făcut minuni cât a trăit, dar și după moarte
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este singurul sfânt al Banatului, iar azi e celebrat de întreaga suflare ortodoxă. Fost mitropolit, a făcut minuni încă din timpul vieții, iar credincioșii spun că sfântul continuă să-i ajute pe cei care i se roagă sincer.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este singurul sfânt al Banatului, iar azi e celebrat de întreaga suflare ortodoxă. Despre el se știe că a salvat Timișoara din flăcări.
Singurul sfânt bănățean
Mii de bănăţeni au făcut noapte albă în jurul oaselor Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş. Moaştele singurului sfânt bănăţean, ocrotitor al Timişoarei, au fost prezentate în Catedrala Mitropolitană din Timișoara cu ocazia sărbătorii lui. Aceasta este și cel de-al doilea hram al lăcașului de cult. Fost mitropolit, acesta a făcut minuni încă din timpul vieții, iar credincioșii de azi spun că sfântul continuă să-i ajute pe cei care i se roagă sincer.
Minunile lui Iosif cel Nou de la Partoș
Iosif cel Nou de la Partoș a făcut mari minuni, fiind recunoscut ca atare din timpul vieţii. Se spune că sfântul, care a trăit între anii 1568 – 1656, tămăduia bolnavii, epileptici, ologii, ciungii, prin atingerea capetelor suferinzilor. Plin de har, acesta a devenit mitropolitul Timişoarei.
În această perioadă, sfântul a reuşit să stingă prin rugăciuni un incendiu puternic. Acesta nu a putut fi oprit de pompieri timp de o săptămână, mistuind aproape toată partea de vest a oraşului. Se spune că, după trei zile de rugăciuni cu mâinile înălţate spre cer, Dumnezeu l-a ascultat. El a trimis o ploaie puternică care a stins flăcările. Totodată, cei din apropierea lui au văzut că mitropolitul fusese însemnat. În palmele mitropolitului era brăzdat semnul sfintei cruci, asemeni unei arsuri.
Ultimii trei ani din viață şi i-a petrecut retras la mănăstirea de la Partoş, în judeţul Timiş, iar în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele bisericii au început să bată singure.
Canonizarea lui Iosif cel Nou de la Partoș
Imediat după ridicarea sufletului său la ceruri, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost îngropat direct în pământ, fără sicriu, doar cu o cărămidă sub cap, după dorinţa sa, deoarece „din pământ a fost făcut şi în pământ va merge”.
Documentele Mitropoliei Banatului consemnează faptul că în toamna anului 1956, când trupul sfântului a fost deshumat, toți cei prezenți au sesizat că moaștele erau parfumate. Se spune că în drumul lor spre Catedrala Mitropolitană din Timișoara, moaştele frumos mirositoare ale sfântului au tămăduit zeci de bolnavi credincioşi. Pe 6 octombrie, același an, 1956, Justinian, Patriarh al României, Locţiitor al Cezareei Capadochiei, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Arhiepiscop al Bucureştilor, l-a canonizat pe sfânt.