Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Seborga și Insula Trandafirilor, cele două țări imaginare din Italia
Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Seborga și Insula Trandafirilor, cele două țări imaginare din Italia.
Astăzi vorbim despre Principatul din Seborga și despre Republica Insulei Trandafirilor, cele două țări imaginare din Italia. Nu sunt țări propriu-zise. Primul e un oraș care se autoproclamă independent. A doua a fost o “țară” care a durat câteva luni. Ambele se află în Italia. De-a lungul timpului Seborga a avut mai mulți prinți, și are în continuare o echipă de fotbal. Insula trandafirilor a avut un președinte câteva luni, atât timp cat ar fi existat țară.
Locuitorii pretind că Seborga e independentă din 954
Să începem cu povestea micuțului oraș care pretinde să fie independent. Seborga este un orășel mic din nordul Italiei. Acesta se află la 35 de kilometri de Monaco, o altă țară minusculă care, însă, este recunoscută ca fiind independentă.
Prima mișcare de independență din Seborga a fost începută de un florar pe nume Giorgio Carbone. Aparent acesta a descoperit documente super-secrete în arhiva Vaticanului care atestă că Seborga nu a fost niciodată inclusă cu adevărat în Regatul Italiei care s-a format în anul 1861 și care a unit Italia.
Acesta nu este însă singurul lucru pe care Carbone l-a descoperit. Florarul mai pretinde că Seborga există drept stat independent încă din anul 954 și că în anul 1079 era un principat al Sfântului Imperiu Roman.
Prima mișcare de independență
După ce și-a făcut publice descoperirile, Carbone nu s-a oprit din a promova ideea de independență a Seborgei. În anul 1963 locuitorii orașului l-au ales drept primul șef de stat. Odată ajuns rege, florarul și-a ales titulatura de “Minunăția Sa” Giorgio I, Prințul din Seborga.
A urmat formarea unui cabinet de miniștri. A creat o monedă locală numită luigino. A introdus noul steag al țării. A făcut tot ce i-a stat în putere să transforme Seborga într-un stat real.
Este recunoscută de o singură țară
Nimeni nu l-a luat însă în serios. Mulți credeau că aceasta este doar o modalitate de a atrage turiști. Există o singură țară din lume care a recunoscut oficial Seborga: Burkina Faso.
Carbone s-a stins din viață în anul 2009. De atunci, locuitorii aleg un nou rege o dată la 7 ani. Armata țării este formată din trei oameni, ministrul apărării și încă doi soldați. În anul 2018 populația Seborgei era de 297 de oameni, 146 de bărbați și 151 de femei. Echipa de fotbal a țării nu este recunoscută oficial de FIFA și UEFA. Norocul lor este că există comitetul N.F., o organizație de echipe care nu sunt recunoscute de cele două.
Țara a fost constuită în mijlocul Mării Adriatice
A venit și rândul Republicii Insulei Trandafirului. Această micronațiune constă dintr-o platformă construită de un italian în Marea Adriatică, la 11 kilometri de țărm.
Constructorul și fondatorul țării a fost inginerul italian Giorgio Rosa. Acesta a declarat independența țării pe 1 mai, 1968, el devenind oficial primul și singurul președinte.
Pe platformă au fost construite un restaurant, un bar, un club de noapte, un magazin de suveniruri și un oficiu poștal. Moneda oficială a țării se numea Mill și inițial a apărut sub formă de timbre. Nu se știe să se fi produs vreodată o monedă sau o bancnotă.
Guvernul nu a fost de acord cu această insulă
Distracția inginerului italian nu avea să dureze însă mult. Guvernul italian a privit aceste acțiuni ca pe o modalitate de a câștiga bani din turism fără a plăti taxe către stat. Forțele de ordine au reacționat imediat. O echipă de patru bărci de poliție a plecat cu misiunea de a “cuceri” insula, blocând orice acces către ea.
Giorgio Rosa a considerat acest lucru ca fiind o încălcare a drepturilor sale. Conform constituției italiene, orice se află la peste 6 kilometri de țărm nu aparține statului italian. Inginerul a trimis o scrisoare către guvern în care îi acuză că ocupația militară îi afectează afacerea și că aceștia trebuie să se retragă. Scrisoarea a fost, însă, ignorată.
Insula a fost distrusă
Scurta viață a insulei avea să ia sfârșit pe 13 februarie, 1969. Marina italiană a folosit materiale explozibile pentru a distruge complet insula. Bineînțeles, acest eveniment nefericit a fost capturat pe timbre poștale pe care guvernul Republicii Insulei Trandafirilor le-a emis din exil. Există posibilitatea ca distrugerea insulei să fi avut o victimă. Este posibil ca animalul de companie al inginerului italian să se fi aflat pe ponton în momentul exploziei.
Giorgio Rosa s-a stins din viață în anul 2017. În onoarea sa a fost făcut un film. Acesta se numește Rose Island și poate fi vizionat pe Netflix. Filmul a apărut în anul 2020.
Sursă foto: wikipedia.org, e-borghi.com, polarsteps.com, letsott.com