Montserrat este o insulă care aparține de protectoratul britanic. Insula în formă de perlă face parte din Antilele Mici, o grupare de insule din Caraibe, și este cunoscută drept “insula de smarald din Caraibe”. Această denumire se datorează naturii superbe a insulei și culorii apei care o înconjoară. Plymouth a fost capitala Montserratului până în anul 1997 când o erupție vulcanică a distrus orașul. Activitățile guvernamentale au fost mutate de atunci în Brades, un oraș din nordul insulei.

Insula se află pe traiectoria uraganelor

Montserrat are o lungime de 18 kilometri și o lățime de 11 kilometri, suprafața totală fiind de 103 kilometri pătrați. Relieful vulcanic al insulei este format din trei zone muntoase: Dealurile de Argint, Dealurile Centrale și Dealurile Soufrière. Vârful Chances din Dealurile Soufrière a fost până la mijlocul anilor ’90 cel mai înalt punct de pe insulă, situându-se la 915 metri înălțime. Acesta a fost însă distrus de o erupție vulcanică, erupție care a schimbat drastic relieful. În iulie 1995 o serie de erupții au început, iar mai mulți vulcani din Dealurile Soufrière au crescut sau au fost distruși. 19 oameni au murit în iunie 1997 iar la sfârșitul lunii decembrie, același an, peste 7 kilometri pătrați de păduri și de terenuri agricole fuseseră distruse.

Insula are un climat tropical temperat. Asta înseamnă că există variații mici în temperatură și precipitații de-a lungul anului. Temperatura medie este de aproximativ 26 de grade Celsius. Cea mai caldă perioadă începe în luna iunie și se termină în luna noiembrie. Aceea este și perioada în care încep uraganele. Montserrat se află adesea în calea acestor fenomene devastatoare, uraganul Hugo din 1989 distrugând aproape complet insula.

Două treimi din populație a părăsit insula

Populația Montserratului este de aproximativ 5.000 de oameni. Majoritatea acestora au origini africane și o mică parte provin din Europa. Limba oficială a insulei este engleza. Totuși, majoritatea locuitorilor vorbesc limba Creole, o limbă similară cu cea vorbită în Jamaica. Principalele religii au origini creștine.

Până în anii ’90 populația din Montserrat era relativ stabilă, aceasta depășind 10.000 de persoane. Plymouth era orașul principal al insulei. Din cauza crizei erupțiilor vulcanice mai mult de două treimi din locuitori au fost nevoiți să plece în Regatul Unit și în Antigua, o insulă care se află în apropierea Montserratului. Unii s-au întors la sfârșitul anilor ’90, dar noile erupții au descurajat repopularea insulei.

Insula a fost colonizată cu irlandezi și cu sclavi

Nativii americani au ajuns în Antilele Mici în anul 3.000 î.Hr. Aceștia au denumit insula Alliouagana (“Țara Tufișului Înțepător”). Totuși, Montserrat nu era locuită atunci când a fost observată pentru prima dată de Christopher Columb, în noiembrie 1493, în timpul celei de-a doua călătorii în America.

Colonizarea insulei a început în 1632. Principalii colonialiști aveau origini irlandeze. Aceștia au creat pe insulă plantații de tabac, bumbac și zahăr. Primii locuitori ai insulei au fost atacați adesea de către forțele franceze și de către nativii americani. Francezii au preluat insula în anii 1664 și în anii 1667. Până la urmă, Anglia a recăpătat insula prin Tratatul de la Breda. Francezii nu s-au dat însă bătuți. Își doreau cu orice preț să dețină Montserratul. Din această cauză l-au reocupat în anul 1712 și, pentru ultima oară, în anul 1782. Efortul lor a fost însă în zadar, deoarece Tratatul de la Paris din 1783 le-a înapoiat insula britanicilor.

Primii sclavi au fost aduși pe insulă într-un număr mare, în anii 1660. Populația acestora a crescut de la 1.000 de indivizi, în 1678, la 7.000 în 1810, devenind deja majoritari pe insulă. Sclavia a fost abolită în anul 1834, moment în care și sistemul de plantații de pe insulă a decăzut. Compania Montserrat a fost înființată în anul 1857. Aceasta a cumpărat proprietăți abandonate, i-a încurajat pe locuitori să planteze lime și a vândut pământ noilor coloniști.

Montserrat a preferat să rămână sub protectoratul britanic

Între anii 1871-1956 Montserrat a făcut parte din Colonia Britanică Federală a insulelor Leeward alături de Insulele Virgine Britanice, Insulele Dominicane și Saint Kitts-Nevis-Anguilla. În anul 1951 a fost adoptat votul universal, iar în următorul an femeile din Montserrat au votat pentru prima dată. Federația a fost desființată pe 1 iulie 1956, moment din care Montserrat a devenit o colonie autonomă.

Finalul secolului al XX-lea a fost marcat de instabilitate politică și de evenimente naturale care au devastat insula. Deși a existat o mișcare de independență, majoritatea populației a preferat să rămână sub protectoratul britanic.

Aproape toți locuitorii știu să scrie și să citească

Turismul și agricultura au fost principalele activități economice ale insulei. Uraganul Hugo și activitățile vulcanice de la sfârșitul secolului al XX-lea au devastat economia țării. De atunci, Montserrat depinde de ajutorul primit din partea britanicilor și a canadienilor. Principalele domenii de muncă sunt domeniul construcțiilor și al serviciilor publice. Moneda oficială a țării este dolarul est-caraibean. Educația primară este gratuită și obligatorie pentru copii cu vârsta între 5 – 16 ani. Aproape toți locuitorii din Montserrat știu să scrie și să citească.

Au rămas foarte puține tradiții pe insulă

Societatea Montserratiană este un mix de tradiții din Africa, Irlanda și Marea Britanie. De asemenea, tradițiile din America de Nord reprezintă o influență majoră. Totuși, tradiții precum dansul junbie, o manifestare a religiei tradiționale, aproape că a dispărut până la finalul secolului trecut. Cândva, acest dans avea loc în timpul ritualurilor creștine (nunți, botezuri, etc.) și în timpuri de criză. Muzica junbie îi aducea într-o transă pe cei care doreau să se vindece de diferite boli sau să scape de blesteme.

Printre instrumentele tradiționale ale insulei se numără flautul, trianglul și un fel de tobă acoperită cu piele de capră. Muzica tradițională a decăzut în mare parte din cauza importului de stiluri muzicale precum calypso, reggae, soca și pop. Carnavalul a fost adus în Montserrat în anul 1962 și este sărbătorit între Crăciun și Anul nou. Ziua Sfântul Patrick, o sărbătoare foarte populară în Irlanda, este, de asemenea, o sărbătoare oficială. Pe insulă, aceasta celebrează o revoltă a sclavilor și a eroilor din Montserrat iar festivitățile durează o săptămână.

Înainte de dezastrele naturale, locuitorii din Montserrat aveau un standard de viață destul de ridicat. Aceștia se bucurau de produse de import de calitate, de locuințe stabile și mulți chiar călătoreau în străinătate, în special în Statele Unite. Bătrânii, în special cei din reședințele rurale, au păstrat un stil de viață mai tradițional bazat pe familie, cultivarea pământului și biserică. Relația cu familia, în special cu rudele plecate în străinătate, este foarte importantă pentru toți Montserratienii. Mâncarea națională din Montserrat este o tocăniță din carne de capră care se numește “apă de capră”.

Producătorul trupei Beatles a deschis un studio pe insula de smarald din Caraibe

George Martin, producătorul renumitei trupe Beatles, a deschis în anul 1977 un studio de înregistrări pe insulă. Acest studio a fost vizitat de multe vedete rock ale vremii, printre care Paul McCartney, Rolling Stones și Elton John. Acest studio a funcționat până în anul 1989 când a fost distrus de uraganul Hugo. Ulterior, Martin a strâns fonduri pentru a construi un centru cultural în Montserrat. Televiziunea și cablul sunt disponibile pe insulă. De asemenea, cel mai popular post de radio este ZJB Radio Montserrat, postul de radio deținut de guvern. Ziarul principal al insulei este Montserrat Reporter și este publicat săptămânal, varianta online fiind actualizată frecvent.

Curiozități despre Montserrat

• Montserrat a fost denumit după o mănăstire din apropierea orașului Barcelona din Spania.

Sursă foto: wikipedia.org, britannica.com, cruisemapper.com, loveexploring.com, worldnomads.com, independent.ie, cntraveler.com

Articolul Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Montserrat, insula de smarald din Caraibe apare prima dată în Stiripentrucopii.