Articolul Syngenesophobia – frica de rude apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Cineva care suferă de această afecțiune poate deveni neliniștit doar gândindu-se la rude, să nu mai vorbim de posibilitatea de a le vedea. De fapt, anxietatea lor poate fi atât de intensă încât pot chiar să suporte un atac de panică complet provocat de aceasta.
Nu există cauze exacte ale acestei fobii, însă genetica și mediul înconjurător pot avea roluri semnificative în dezvoltarea acestei afecțiuni. De exemplu, dacă cineva are antecedente familiale de boli mintale, în special de tulburări de anxietate sau fobii specifice , atunci este posibil să aibă șanse mai mari de a dezvolta frica de rude.
Ca și în cazul oricărei fobii, simptomele variază în funcție de persoană, în funcție de nivelul lor de frică. Cele mai frecvente simptome ale fobiei sunt tremurăturile, durerile în piept, palpitațiile cardiace, tensiune arterială crescută, dificultăți de respirație, vorbire rapidă sau incapacitate de a vorbi, gură uscată, stomac deranjat, greață și bufeuri calde sau reci. Pe de altă parte, pot apărea și simptome psihologice precum: teama de a pierde controlul, teama de a leșina sau de moarte, vinovăție, rușine, confuzie, furie, tristețe, dificultăți de concentrare etc.
Cei care se confruntă cu această frică de rude vor evita contactul cu ele. Acesta este pentru ei, în primă fază, tratamentul. Ei bine, se poate ca această metodă să nu dea rezultate. Ne ascundem, ne ascundem, dar nu o putem face la nesfârșit, nu?
Primul pas în tratarea acestei fobii este de a o accepta. Ulterior, o vizită la specialist este cea mai indicată. Împreună cu el se va stabili cauza fricii de rude și se va găsi cel mai potrivit tratament pentru a scăpa de ea. Terapiile de vorbire și terapia cognitiv comportamentală sunt două din modalitățile prin care poate fi depășită această fobie.
Sursă: fearof.org, common-phobias.com
Sursă foto: pixabay.com/Pezibear
Articolul Syngenesophobia – frica de rude apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Chionophobia – frica de zăpadă apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Denumirea fobiei provine de la cuvântul grecesc „chioni”, care înseamnă „zăpadă” și de la „phobos”, care înseamnă „frică”. Chiar dacă știu că frica lor este nejustificată, persoanele care se confruntă cu această fobie nu se pot controla. Pentru ei iernile pot fi destul de dificile. Asta în cazul în care în locul în care se află ninge. De asemenea, evită pârtiile și zonele în care există zăpadă.
Prietenii și familia ar putea ignora fobia, crezând că persoana respectivă încearcă pur și simplu să atragă atenția. În orice caz, pentru cel care suferă, chionophobia este o fobie foarte reală și gravă care-i poate afecta viața.
Cauzele acestei fobii sunt adesea legate de un eveniment tragic sau traumatic. O lovitură puternică cu un bulgăre sau o căzătură pe gheață pot fi cauze ale fricii de zăpadă. Alături de zăpadă vin și temperaturile foarte scăzute. Oamenii mai rămân fără curent, le îngheață conductele sau chiar se prăbușesc copaci. Acestea sunt experiențe neplăcute care, de asemenea, pot declanșa frica de zăpadă. O altă cauză pot fi știrile care prezintă tragedii sau incidente legate de zăpadă.
Unele dintre cele mai iubite activități iarna sunt schiatul, datul cu sania sau realizarea oamenilor de zăpadă. Cu toate acestea, o persoană care se teme de răni ar putea dezvolta chionophobia. Din cauza pericolelor implicate în aceste activități. Persoanele cu frică irațională de apă ar putea dezvolta, de asemenea, o frică extremă de zăpadă, care este o formă de apă. Alți factori precum hipotermia și problemele de sănătate legate de zăpadă pot duce la fobie.
Chionophobia poate provoca simptome extreme, cum ar fi plânsul, țipetele, senzația de a se ascunde sau tendința de a fugi, palpitații cardiatice, depresie, vărsături, greață etc.
Partea bună este că frica de zăpadă poate fi tratată. Vizita la un specialist este cea mai indicată. În funcție de cauza fobiei se va stabili care este cea mai bună metodă de tratament. Dacă frica nu este una intensă, fobia poate fi tratată pe cont propriu. Expunerea treptată la activitățile de iarnă este o metodă de a trata această frică. De asemenea, familia și prietenii îi pot ajuta pe fobici să treacă mai ușor peste asta.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/kinkate
Articolul Chionophobia – frica de zăpadă apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Epiplaphobia – frica de mobilier apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Epiplaphobia sau furniturephobia, cum mai este numită, este frica extremă și irațională față de mobilier. Unii oameni s-ar putea teme doar de anumite tipuri de mobilier. Totodată, se pot teme de antichități. În această categorie este și vedeta Billy Bob Thornton căruia îi este frică de… obiecte din argint. Într-un interviu a spus că poate rezista cu ușurință la scaune și mese, dar se teme de antichități sculptate, precum capete de leu sau tigru sculptate, draperii vechi și mobilier francez sau englezesc cu mucegai. Practic, spune actorul, el nu suportă „lucrurile pe care le aveau regii în jur”. Ca urmare a acestei fobii, se știe că refuză să locuiască în reședințe sau hoteluri care au lucruri dinainte de 1950.
Nu există motive fixe pentru care ar putea apărea teama de mobilier. În general, copiii ar putea suferi din cauza unor motive genetice sau de mediu. O rudă apropiată care suferă de tulburări de anxietate ar putea transmite afecțiunea copilului. Un eveniment negativ sau traumatic legat de mobilier poate duce, de asemenea, la teama de mobilier pe tot parcursul vieții. Un copil, de exemplu, care a fost abuzat sau îngrădit sau legat de mobilă pentru perioade lungi de timp este mai probabil să sufere de această fobie.
Frica poate fi uneori declanșată din cauza uimirii sau a unui zgomot puternic. Un scaun sau o masă care se prăbușește în timpul unei furtuni, un părinte abuziv care aruncă scaunul sau mobilierul către un copil etc. Acestea sunt câteva exemple de scenarii care ar putea declanșa această frică de mobilier. De asemenea, mobilierul antic, ca în cazul lui Billy Bob Thornton, are fețe și sculpturi terifiante care ar putea părea, pentru un copil, destul de înfricoșătoare.
La fel ca celelalte fobii, frica de mobilier produce simptome fizice și emoționale. Printre ele se numără: bătăi accelerate ale inimii, palme transpirate, tremurat, senzație de greață etc. De asemenea, fobicul poate avea gânduri de moarte.
Partea bună este că există numeroase metode de tratament pentru a depăși această frică. În majoritatea cazurilor, oamenii nu au nevoie de tratament, deoarece fobia lor nu le afectează viața de zi cu zi. Dacă se confruntă cu o frică extremă care le afectează viața, atunci aceasta trebuie tratată. Cum? Foarte simplu. Se merge la un specialist. În funcție de cauza fobiei se va stabili care este cea mai bună metodă de tratament.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/Monoar_CGI_Artist
Articolul Epiplaphobia – frica de mobilier apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Cherophobia – frica de fericire apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Denumirea fobiei vine de la „charo”, care tradus în greacă înseamnă „fericire” și de la „phobos”, care înseamnă „frică”. Cei care se confruntă cu această fobie duc o viață destul de grea. Asta pentru că nu o pot trăi pe deplin și nu pot aprecia ceea ce viața le oferă.
Cherophobia este o fobie specifică și poate avea sau nu o cauză anume. Cu toate acestea, există câțiva factori care o pot declanșa. Unul din factori poate fi un incident din trecut, din copilărie. Spre exemplu, copilul a participat la un moment de fericire, iar apoi s-a întâmplat ceva foarte rău, cum ar fi decesul unei persoane dragi. Această experiență îl va face să îi fie frică să se bucure de ceva. Asta pentru simplul fapt că se așteaptă să urmeze ceva rău.
Fobia poate fi, de asemenea, un răspuns învățat. Asta se întâmplă când, de exemplu, un părinte sau un frate mai mare avertizează copilul să nu fie fericit fiindcă va urma ceva rău. La noi, la români, există o vorbă care se poate aplica și în acest caz, și anume: „după râs, vine plâns”.
La fel ca la celelalte fobii, frica de fericire vine însoțită de câteva simptome. În cazurile extreme, simplul gând la fericire poate declanșa simptome precum: amețeli, leșin, bătăi accelerate ale inimii, tremurat, bufeuri calde sau reci. De asemenea, fobicul poate fi incapabil să respire, se simte deconectat de realitate, are gânduri de moarte, greață, senzație de furnicături etc.
Cherophobia, frica de fericire, poate fi tratată chiar de cel care se confruntă cu ea. Este nevoie doar de a învăța cum să gestionezi anxietatea și panica atunci când intervine gândul de fericire. Dacă frica este una foarte intensă și nu poate fi depășită pe cont propriu, fobicul poate să se adreseze unui specialist. Împreună cu el se va găsi cea mai bună metodă de tratament pentru a scăpa de această frică.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/CreativeMagic
Articolul Cherophobia – frica de fericire apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Panophobia – frica de orice apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Denumirea își are originea în limba greacă. „panto” înseamnă „tot” sau „totul”. De asemenea, există o legătură și cu zeul grec Pan. Se crede că acesta provoacă sentimente de panică și anxietate.
Ce înseamnă să ai panophobie și să te temi de orice? Ei bine, înseamnă să ai mai multe fobii. Din cauza acestui lucru oamenii se tem continuu și cred că urmează să li se întâmple ceva rău. Să te confrunți cu o astfel de fobie este greu deoarece viața de zi cu zi ar putea fi afectată.
Până acum, când vorbeam despre cauzele fobiei pe care o prezentam, vă spuneam ca aceasta are rădăcini în copilărie. Ei bine, în cazul acesta lucrurile sunt mai complicate. Este foarte greu să determini cauza fricii de orice pentru că fobicul are mai multe fobii, se teme de mai multe lucruri. Cert este însă că nimeni nu se naște cu această fobie. Creierul învață să se teamă de ceea ce este negativ sau de ceea ce percepe el ca fiind periculos. Teama de orice fobie poate fi diferită de la persoană la persoană, dar în general crește în timp. Fobicul poate ajunge chiar și la sute de fobii.
În primul rând, o persoană care se confruntă cu această fobie va fi întotdeauna retrasă și va sta departe de evenimente sau interacțiuni. Simptomele acestei fobii sunt: amețeli sau leșin, palpitații cardiace, respirație rapidă, transpirație, comportament de evitare, piele de găină, plâns, țipăt și chiar depresie. De asemenea, aceste persoane sunt tot timpul într-o alertă și o grabă. Cel mai probabil de teamă să nu aibă de-a face cu una din fobiile sale.
Un lucru bun în toată povestea este că panobobia se poate trata. Una dintre cele mai folosite metode de către specialiști este desensibilizarea treptată. Asta presupune ca fobicul să se apropie treptat de fiecare lucru de care se teme până când învață să nu-i mai fie frică. Alte metode folosite sunt terapiile precum Yoga, Tai Chi, meditația sau programarea neuro-lingvistică.
Sursă: Fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/Mandyme27
Articolul Panophobia – frica de orice apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Athazagoraphobia – frica de a uita apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Athazagoraphobia poate fi de mai multe tipuri. Pe de-o parte este întâlnită la persoanele cu început de demență. Acestea se tem că vor uita de cei dragi sau chiar de propria lor identitate. Pe de altă parte sunt persoanele care au în grijă oameni bolnavi de Alzheimer, de exemplu. Acestea se tem că, din cauza bolii, cei dragi vor uita de ei, vor uita cine sunt. Totodată, frica de a uita se poate declanșa și în copilărie când un copil a rămas singur sau a fost ignorat pentru mult timp.
Deci, când vorbim de athazagoraphobie, putem spune că este fie teama de a uita, fie teama de a fi uitat.
În primul rând, persoanele care se tem că sunt uitate au o stimă de sine scăzută și nu au nici încredere în ei. Sunt timide, deprimate și nu au capacitatea de a socializa. Printre simptomele prezente la cineva cu frica de a uita avem: atacuri de panică, respirație rapidă, sentimentul de a fi sufocat, transpirație abundentă, greață și incapacitatea de a forma propoziții coerente.
Pentru a scăpa de această fobie există mai multe metode. Unii medici recomandă tratamente naturiste. Ginkgo Biloba, Ginseng și suplimentele cu acizi grași omega 3 sunt câteva dintre medicamentele dovedite că pot stopa pierderea memoriei. Și consumul de nuci, somon, fructe și legume pot ține la distanță depresia și întârzie pierderea memoriei legate de vârstă. De asemenea, un control la specialist ajută foarte mult. Asta pentru că, prin diverse metode, se va depista cauza exactă a fobiei. Ulterior, în funcție de cauza depistată, se va stabili un tratament adecvat.
Sursa: Fearof.net
Sursă foto: Pixabay.com/PublicDomainPictures
Articolul Athazagoraphobia – frica de a uita apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Metathesiophobia – frica de schimbare apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Frica de schimbare poate afecta atât viața profesională, cât și cea personală a fobicilor. Ei simt că nu mai au control asupra vieții lor și tind să trăiască în trecut. Nu sunt dispuși să se miște, să progreseze sau să schimbe ceva din rutina lor.
Cauze pot fi multe. Una din cele mai întâlnite este legată de stresul emoțional cauzat de schimbări din viață. Spre exemplu, un copil poate fi afectat de numeroasele mutări dintr-un timp scurt. O altă cauză poate fi legată de decesul unei persoane dragi și totodată importante din familie. Schimbările pe plan financiar din urma acestui eveniment pot declanșa o frică intensă care se poate transforma ușor în fobie. Frica de a nu se adapta sau teama de a cunoaște oameni noi îi pot, de asemenea, descuraja pe cei cu frică de schimbare.
La fel ca majoritatea fobiilor, metathesiophobia prezintă câteva simptome fizice și psihologice. Gândul la schimbare poate duce la atacuri de panică și la alte simptome precum: palpitații ale inimii, respirație rapidă, tremurat, transpirație, greață, gură uscată, incapacitate de a lega cuvinte, gânduri de moarte și chiar sufocare. Evitarea de a face o schimbare este tot un simptom al acestei fobii, persoana în cauză evitând să introducă ceva nou în rutina sa. De asemenea, pentru a evita o schimbare fobicul poate găsi scuze sau chiar poate minți, lucru care îi poate afecta viața socială.
În ceea ce privește tratarea fricii de schimbare, fobicul trebuie să-i facă o vizită specialistului. Împreună vor depista care este cauza fobie și se va stabili cea mai bună metodă de tratament. Desensibilizarea treptată, terapia de grup, hipnoterapia și terapia vorbirii sunt câteva din metodele de tratament folosite pentru a scăpa de frica de schimbare.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/thuyHaBich
Articolul Metathesiophobia – frica de schimbare apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Pediophobia – frica de păpuși apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Cei care se tem de păpuși se pot teme la fel de ușor și de copii. Denumirea vine de la cuvântul grecesc „paidion” care înseamnă „copii” și de la „phobos” care înseamnă „frică”. Dacă cineva se teme de păpuși asta nu înseamnă neapărat că îi este frică de toate păpușile. Este posibil să îi fie frică de o anumită categorie, cum ar fi cele vorbitoare sau cele care merg.
Putem spune că păpușile sunt jucăriile preferate ale fetițelor. Tot ele însă pot duce la dezvoltarea unei fobii. Și cauze pot fi multe. În general, frica de păpuși se declanșează în momentul în care se asistă sau se trăiește o experiență negativă cu păpușile. Mintea copiilor va asocia întotdeauna acel lucru negativ cu păpușile și astfel se vor teme de ele. Și aspectul păpușilor îi poate face pe copii să le fie frică. Spre exemplu, ochii negri din nasturi sunt elemente care îi pot speria.
Sunt păpuși care au fost puse din start într-o lumină proastă și create în așa fel încât să sperie chiar și un adult. Un exemplu este păpușa Chucky. Copiii mai pot dezvolta frică de păpuși și din cauza fraților mai mari sau a prietenilor care le povestesc cum păpușile prind viață noaptea.
În funcție de intensitatea fricii, fobicii pot prezenta diverse simptome. Câteva dintre ele sunt: respirația rapidă, bătăi ale inimii crescute, gură uscată, tremurat, plâns și chiar țipăt. De asemenea, persoanele respective se simt sufocate și au tendința de a fugi.
O astfel de fobie poate afecta viața personală și profesională a celui care se confruntă cu ea. Partea bună este că poate fi tratată. Cele mai populare modalități de a scăpa de frica de păpuși sunt hipnoza și desensibilizarea. Cea din urmă presupune ca fobicul să se apropie treptat de ceea ce îl sperie, în cazul nostru păpușile. Poate începe prin a se uita la fotografii cu păpuși, a citi despre ele sau chiar a viziona filme. Ulterior, poate încerca să se uite la o păpușă și chiar să o atingă.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/pasja1000
Articolul Pediophobia – frica de păpuși apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Gephyrophobia – frica de poduri apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Chiar dacă la prima vedere pare o frică cu care poți trăi, nu este deloc așa. Ea poate afecta viața profesională și poate chiar pune vieți în pericol. Spre exemplu un șofer poate pune o frână bruscă atunci când vede un pod, lucru ce ar putea duce la un accident.
La fel ca majoritatea fobiilor, cauzele au rădăcini fie în copilărie, fie sunt legate de experiențe negative sau traumatice. Majoritatea oamenilor se tem de podurile care traversează întinderi mari de apă. Totodată, frica de poduri poate fi legată de alte fobii precum cea de înălțimi. Filmele sau știrile în care sunt prezentate accidente care au avut loc la trecerea unui pod pot declanșa, de asemenea, această fobie.
Fie că au o fobie, fie că nu, există oameni care au o ușoară teamă atunci când trec peste un pod. În cazul fobicilor, aceștia prezintă simptome severe de neliniște. Printre ele se numără: respirație scurtă, strângerea ochilor, palme transpirate, amorțeală din cap până-n picioare, furnicături, tremurat, greață. Totodată, fobicul prezintă și simptome psihologice precum: gânduri de moarte, prăbușire, vizionarea unor imagini de film care-i vin în minte, etc.
Din fericire frica de poduri poate fi tratată. Există fel și fel de metode prin care fobicii pot scăpa de ea. Dacă nu este o frică foarte intensă, persoana în cauză poate scăpa chiar și singură de fobie, fără ajutor specializat. Tot ce trebuie să facă este să se apropie treptat de poduri. Poate începe prin a se uita la fotografii și filme, iar ulterior poate încerca să traverseze un pod mic. Dacă nu funcționează și frica este prea intensă, cel mai bine este să viziteze un specialist. Împreună vor găsi cea mai bună metodă de tratare a fricii de poduri.
Sursa: Fearof.net
Sursă foto: pixabay.com/ free-photos
Articolul Gephyrophobia – frica de poduri apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Articolul Pandemia afectează pe plan emoțional. Cum se simt copiii? Studiu World Vision apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>Un studiu realizat de World Vision arată că 91% dintre tineri se simt stresați în această perioadă. Copiii și adolescenții trec printr-o perioadă tulburătoare din cauza COVID-19.
Studiul a inclus 101 tineri cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani. Copiii sunt din 13 țări: România, Albania, Bangladesch, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Republica Democrată Congo, Mali, Mongollia, Nicaragua, Peru, Filipine, Sierra Leone. De asemenea, au fost implicați și copii refugiați sirieni care trăiesc în tabere de refugiați în apropierea graniței turco – siriene.
Distanțarea socială este principalul motiv pentru care tinerii resimt stresul emoțional. 75% dintre copiii și adolescenții participanți au recunoscut că este dificil din punct de vedere emoțional să facă față restricțiilor. Se pare că restricțiile aduc cu ele o serie de consecințe negative care îi afectează pe tineri. Printre acestea se numără: singurătatea, lipsa colaborării, a lucrului în echipă, schimbări în alimentație sau în regimul de somn, acces limitat la internet în unele comunități.
Copiii și adolescenții se simt mai singuri de când s-au închis școlile. Aceștia spun că sunt de acord cu această măsură împotriva răspândirii virusului, însă le este dor de colegii lor. De asemenea, din momentul în care au fost începute lecțiile online, mai mulți tineri au observat faptul că nici ei, nici cadrele didactice, nu erau pregătiți pentru o astfel de schimbare.
71% dintre copii se simt izolați și singuri din cauza închiderii școlilor. Majoritatea tinerilor sunt anxioși din cauza sărăciei în creștere. Principala îngrijorare a celor mai mulți tineri este ca părinții lor să nu rămână fără venituri.
Citiți ȘTIRI PENTRU COPII pentru a afla mai multe informații.
Anxietate: neliniște, teamă, stare de neliniștite însoțită de palpitații, sufocare;
Stres: termen general utilizat pentru orice factor din mediu capabil să provoace la om și animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului determinând uneori îmbolnăviri grave.
Sursa World Vision
Sursa foto Pixabay / natureaddict
Articolul Pandemia afectează pe plan emoțional. Cum se simt copiii? Studiu World Vision apare prima dată în Stiripentrucopii.
]]>