Geniile sunt persoane cu o inteligență ieșită din comun. Există multe cazuri când istoria a fost complet schimbată de un număr mic de minți briliante. Din păcate, protagonista articolului de astăzi nu a avut șansa de a-și atinge potențialul maxim, ea fiind răpusă de tuberculoză la vârsta de doar 19 ani. Astăzi vorbim despre Iulia Hașdeu, geniul care a uimit intelectualitatea română cu inteligența sclipitoare de care a dat dovadă.

Știa să citească la doi ani

Iulia Hașdeu s-a născut pe 14 noiembrie 1869, la București. La vârsta de doi ani, pe când copiii normali încă învață să vorbească, tânăra genială începuse deja să citească. De asemenea, vorbea deja fluent limba franceză. La vârsta de patru ani Iulia Hașdeu a învățat să scrie. La cinci ani scria deja nuvele iar la șapte ani a început să scrie narațiuni precum “Mihai Vodă Viteazul” sau poeme, între care amintim “Domnia lui Țepeș Vodă” și “Oaselor lui Țepeș Vodă”.

Absolut toată lumea era impresionată de genialitatea de care dădea dovadă tânăra. Se spune că și cunoscutul Alexandru Macedonski, venit în vizită la familia Hașdeu, a rămas cu gura căscată atunci când a văzut inteligența Iuliei. Acesta a întrebat-o pe fetiță dacă știe o poezie iar aceasta l-ar fi întrebat înapoi dacă el știe una. După ce omul de cultură i-a recitat o poezie tinerei geniu, după câteva minute aceasta a recitat-o înapoi fără nicio greșeală, deși nu o cunoștea în prealabil.

A absolvit școala primară la opt ani

Sclipirea Iuliei avea doar să evolueze. La vârsta de 11 ani tânăra a scris prima ei piesă de teatru. Piesa era o tragedie în trei acte și se numea “Dama de circ”. Pentru părinții și profesorii Iuliei era deja clar că aveau de-a face cu un geniu. Din această cauză Iulia a fost primul copil din România care a absolvit ciclul primar la vârsta de numai opt ani. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1877.

Iulia a absolvit gimnaziul în anul 1881 cu medii de 9 și 10. Pe atunci, românca avea 12 ani. Era foarte pasionată și de muzică, având o voce ieșită din comun. Astfel, ea a ales să studieze la Conservator, la secția canto și pian, studii pe care le-a și finalizat.

Prima româncă admisă la Sorbona

În anul 1886, la vârsta de doar 16 ani, Iulia Hașdeu a devenit prima româncă ce s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris. Acolo și-a susținut licența în Filosofie la Facultatea de Litere din cadrul universității. Era o fire curioasă, dornică să învețe și să descopere, acest lucru impresionându-i pe profesorii ei.

Viața ei urma să ia o întorsătură dramatică în anul 1887, când au apărut primele semne ale tuberculozei. Din cauza faptului că era concentrată pe studii, Iulia a ignorat boala, lucru care urma să aibă consecințe fatale în viitor.

Geniul răpus de tuberculoză

Boala s-a agravat, iar în aprilie 1888, tânăra a fost nevoită să-și întrerupă studiile. Părinții au fost disperați să o salveze. Mai întâi au dus-o pe Iulia la Montreux, iar mai apoi în Elveția într-o încercare de a o vindeca de tuberculoză. Deși medicii făceau tot ce puteau, boala avansa în ritm alert.

Au urmat câteva luni de chin în țară. Părinții au dus-o pe Iulia la Agapia și, pe urmă, la București. Încercările erau, însă, în zadar. Boala părea deja incurabilă. În timp ce scuipa sânge, Iulia părea că își acceptase soarta. Acest lucru poate fi văzut în versurile pe care le-a scris pe patul de moarte. Ultima s-a poezie a fost scrisă în anul 1888 și se numea “Moartea”.

„Eu nu urăsc viaţa, de moarte nu mi-e teamă,

Că ea este lumină puternică şi caldă,

Chiar muribundul – care în pacea ei îl cheamă –

Sub pleoape obosite privelişti noi îşi scaldă.

Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume

Şi-n alte corpuri trece, când poate şti să ierte;

Aşa din cupa sacră cu toţii bem, anume,

Şi niciodată, nimeni, nu poate s-o deşarte“

Tânăra a murit în data de 29 septembrie 1888. După moartea sa, părinții ei au descoperit numeroase poezii, schițe de dramă și comedie, cugetări, materiale ale tezei de doctorat și o cantitate impresionantă de notițe. Iulia Hașdeu a fost înmormântată la cimitirul Bellu, din București.
Sursă foto: wikipedia.org, revistatango.ro

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Iulia Hașdeu, geniul care a uimit intelectualitatea română apare prima dată în Stiripentrucopii.

Se spune că femeia este un bun avocat deoarece se pricepe să cerceteze şi să argumenteze orice. Săptămâna aceasta vă povestim despre o femeie curajoasă care s-a impus într-o lume care până atunci aparţinea bărbaţilor, sala de judecată. Anul acesta pe 27 aprilie s-au împlinit 153 de ani de la naşterea Sarmizei Bilcescu – prima femeie avocat din Europa şi prima din lume cu un doctorat în Drept.

Femeia cu nume de cetate

Sarmiza Bilcescu s-a născut la 25 aprilie 1867 în Bucureşti. Tatăl ei, Dumitru Bilcescu, era şeful Controlului Finanţelor la acea vreme şi bun prieten al familiei Brătianu. Mama sa, Maria Bilcescu a fost cel mai important sprijin pentru ea

La naştere a fost botezată după numele Sarmisegetuza, iar părinţii o alintau ”Miza”. Încă din copilărie a manifestat apucături băieţeşti. Avea certuri şi bătăi dese cu baieţii lui Brătianu. Toți o porecleau ”Voinica” deoarece era ageră.

Până la vârsta de şapte ani a studiat acasă cu dascălul Păun, iar apoi a frecventat cursurile Colegiului ”Sf. Sava“ din Capitală. A obţinut diploma de Bacalaureat în 1884.

Studii la Sorbona

Sarmiza şi-a dorit să participe la cursurile Facultăţii de Litere de la Paris. Cu susţinerea necondiționată din partea părinţilor se înscrie la cursurile Facultăţii de Drept de la Sorbona.

Acest fapt era unul cel puţin inedit în epocă, ea fiind prima fată care participa la cursurile cu profil juridic. Băieții din grup o admirau, dar profesorii nu o vedeau cu ochi buni. La unul dintre primele cursuri, Sarmiza a fost pur şi simplu dată afară de profesorul Paul Sonday, care a țipat: ”Fără femei!… Ştiinţa se face între bărbaţi!“ Apoi, după câteva luni de cursuri, portarul facultăţii i-a interzis accesul în facultate.

În ciuda acestor obstacole, românca nu a cedat nicio clipă, fiind însă extrem de hotărâtă să dărâme acest tabu. A afirmat neîncetat că dreptul la educaţie al unei femei nu poate fi îngrădit, declarând: ”Într-o ţară în care chiar şi pe uşile închisorilor stă scris: «Libertate, Egalitate, Fraternitate», nu puteţi împiedica o femeie să se instruiască, doar pentru că este femeie!“

Mama i-a stat alături în toţi cei cinci ani de facultate, iar studenta şi-a luat toate examenele cu brio, obţinând, în 1887, licenţa în ştiinţe juridice. La final toți profesorii au avut doar cuvinte de laudă pentru româncă: ”Neobosită, demnă de toată lauda şi cu un comportament ireproşabil“.

Sarmiza Bilcescu – prima femeie avocat din Europa a făcut istorie

Pe 12 iunie 1890 a intrat în istorie, devenind prima femeie din lume care, după ce şi-a susţinut teza de doctorat la Facultatea de Drept, a obţinut titlul academic de doctor în Drept al Universităţii din Sorbona cu teza ”Despre condiţiunea legală a mamei în dreptul român şi francez“. Teza era un document care a promovat ideea egalităţii femeii cu bărbatul în căsnicie şi în privinţa drepturilor asupra copilului.

Sarmiza a revenit în România după absolvire pentru a se înscrie și profesa în Baroul Ilfov, care la acea vreme cuprindea şi Bucureştiul. Era prima cerere din organizaţia avocaţilor venită din partea unei femei. Inițial conducătorii profesiei nu au ştiut cum să interpreteze cererea, deoarece la acea vreme se spunea că ”inteligența unei femei este frumuseţea sa”. În cele din urmă au decis că ”nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat“. Decizia lor a făcut înconjurul lumii şi a stârnit admiraţie. Trebuie menţionat că sprijinul cel mai mare a fost acordat de faimosul avocat şi om politic Take Ionescu, acceptarea ei în barou fiind posibilă şi prin ajutorul oferit de onorabilul jurist Constantin Dissescu.

Nu a pledat la bară din cauza prejudecăților

Sarmiza Bilcescu a ales să nu pledeze niciodată la bară. Mentalitatea era greu de schimbat, iar ea era mai mereu ocolită de clienţi. A înțeles că nu va putea profesa așa. A urmat, în schimb, o carieră dedicată vieţii de familie, luptei pentru drepturile femeilor şi mai ales actelor de caritate. La 18 martie 1894 înfiinţează Societatea Domnişoarelor Române, având drept scop unitatea culturală a românilor, apoi face parte din juriul general al Expoziţiei Cooperatorilor din ţară, expoziţie patronată de familia regală.

În anul 1897 s-a căsătorit cu inginerul Constantin Alimănişteanu. Ea a devenit şi prietena reginei Maria, căreia i-a predat lecţii de limba română şi alături de care a susţinut concerte de pian.

În anul 1898, Sarmiza Bilcescu – Alimănişteanu a devenit mama unui băieţel pe nume Dumitru. Aceasta l-a adorat şi în jurul lui și-a construit întreaga sa viaţă, exact ca mama sa care a ajutat-o mereu.

În anul 1901, s-a înregistrat a doua cerere de admitere într-un barou din România din partea unei femei, tot în Baroul Ilfov, însă solicitarea Elenei Popovici a fost respinsă! Nu se știe motivul.

Sarmiza Bilcescu – prima femeie avocat din Europa a militat pentru înfiinţarea de centre pentru lucrul costumelor naţionale, ”ateliere de cusătorie”, mai cu seamă în mediul rural, dovedind un patriotism ieşit din comun. Avocata a trimis costume naţionale unor doamne importante din afara graniţelor ţării sau tablouri ce conţineau imagini din România de atunci. Ea a fost susținută mereu de soțul ei, un mare patriot care a murit în anul 1911.

”Mama celor necăjiți și sprijinul studențimii”

În anul 1913 a creat Consiliul Superior al Industriei Casnice, un organism menit să pună în valoare importanţa şi frumuseţea îndeletnicirilor şi tradiţiilor din mediul rural. Binefăcătoarea îşi petrecea câteva luni pe an la Căscioarele de Călărași, unde ajuta țăranii. A fost implicată în multe proiecte din Muscel, loc în care era la fel de iubită pentru contribuţia la viaţa comunităţii. Ea a ajutat și studenții de la Drept prin înfințarea de cămine și alte proiecte educaționale. A fost supranumită ”mama celor necăjiţi şi lipsiţi, sprijinul studenţimii“. A fost Preşedinta Federaţiei Femeilor Universitare, a intrat chiar şi în politică candidând, în anii ’30, pe listele Partidului Naţional Liberal.

În anul 1935, a ieşit din viaţa publică şi s-a retras la Româneşti-Muscel. A trecut la cele veşnice la 26 august 1935. Sarmiza Bilcescu a fost înmormântată în costum popular naţional şi a lăsat prin testament suma de 25 de milioane de lei pentru construirea clădirii Palatului Industriei Casnice.

Un conac amintește de Sarmiza

Fiul ei, Dumitru Alimănișteanu, a devenit şi el membru al PNL, deputat și subsecretar de Stat la Finanțe. Pe moșia de la Bilcești, județul Argeș, sat situat lângă Câmpulung Mușcel, Dumitru Alimănișteanu a organizat câteva ferme model. El a ridicat, în perioada 1938-1943, un conac impozant, în stil românesc, cu zidărie din piatră și cărămidă. Dumitru visa să îl transforme în azil de bătrâni. În 1947, a fost nevoit să doneze Academiei moșia de la Bilcești. Conacul a fost gândit și ca o reședință pentru Regele Mihai. Acesta îl folosea în cursul partidelor sale de vânătoare din zonă. Imobilul a fost naționalizat, ajungând casă de odihnă și distracții pentru comuniști, Nicolae Ceaușescu apreciind locul în mod deosebit. În prezent conacul din Bilceşti este deţinut din anul 2006 de un om de afaceri argeşean. Se află într-o avansată stare de degradare.

ŞTIRI PENTRU COPII vă ţine la curent cu ultimele noutăţi. Nu uitați să urmăriţi rubrica noastră cu româncele care au schimbat lumea şi săptămâna viitoare pentru a descoperi o nouă româncă care a făcut istorie.

Dicţionar:

Barou: este ordinul profesional al avocaților.

Surse: adevarul.ro, identitatea.ro, edițiadedimineață, evenimentulistoric, spatiuldeconstruit.ro, radioromaniacultural

Sursă foto: galeriaportretelor.ro, identitatea.ro, wikipedia, The Movie, ziarulmetropolis, evenimentulistoric, desteptii.ro. adevarul.ro,

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Sarmiza Bilcescu – prima femeie avocat din Europa şi prima din lume cu un doctorat în Drept apare prima dată în Stiripentrucopii.

Băuturile dulci cresc riscul de cancer. Inclusiv sucurile naturale de fructe. Cauza ar putea fi impactul zaharurilor din ele. Fie că discutăm de sucurile carbogazoase, fie de fresh-urile de fructe, ambele tipuri pot spori riscul de cancer. De acest lucru ne avertizează studiul publicat în British Medical Journal de o echipă de cercetători a Universității din Sorbona.

Studiul a fost făcut pe durata a 5 ani, observând sănătatea a peste 100.000 de persoane. S-a concluzionat că la 100 mililitri de băutură dulce în exces consumată zilnic, crește cu 18% riscul de cancer.

Care sunt băuturile dulci?

Conform publicației The Guardian, acesta este primul studiu substanțial care a descoperit o asociere între cancer și zahăr. Oamenii de știință sunt de părere că este ”băutură dulce” orice băutură care are mai mult de 5% zahăr. Printre acestea se numără: sucurile de fructe, chiar și fără zahăr adăugat, cele carbogazoase, milkshake-urile, băuturile energizante, ceaiurile, cafelele îndulcite.

Reducerea băuturilor dulci, accizarea zahărului, restricțiile de marketing ar putea diminua povara provocată de excesul de zahăr asupra sănătății. Acest lucru a fost precizat de autori.

Coordonatoarea cercetării, angajată a Institutului Național francez pentru Sănătate și Cercetare Medicală Inserm a precizat: ”Ca de obicei în nutriție, ideea este să nu evităm anumite alimente, ci doar să echilibrăm aportul”.

Studiul este observabil, adică observă tipare în informația colectată fără a putea să le explice. Prin urmare, cercetătorii nu au putut fi categorici în a afirma că zahărul este una din cauzele cancerului. Autorii precizează că există mecanisme biologice cu rol plauzibil în declanșarea acestei boli, toate asociate unui risc crescut de cancer. Mecanismele sunt: efectul zahărului asupra grăsimii viscerale, depuse în jurul unor organe vitale, markerii de inflamație, nivelurile ridicate de zahăr în sânge.

Analiști neafiliați acestui studiu afirmă că acesta a constatat într-adevăr o corelație între incidența consumului de băuturi dulci și cancer. Cu toate acestea, spun că riscul de cancer poate fi crescut de alți factori. Oamenii care beau cele mai multe băuturi dulci, zic ei, ar putea avea alte obiceiuri nesănătoase care cresc riscul oncologic. De exemplu, ar putea mânca mai caloric ori mai sărat decât restul.

”Deși nu oferă un răspuns cauzal precis privind relația dintre zahăr și cancer, studiul este totuși un element important în imaginea de ansamblu a recomandărilor pentru a ne reduce aportul de zahăr” este declarația doctorului Amelia Lake, de la Universitatea Teesside, citată de BBC.

ȘTIRI PENTRU COPII le recomandă tuturor reducerea consumului de zahăr în exces.

Dicționar

Zaharuri: glucoză, fructoză, galactoză, maltoză, zaharoză, lactoză

Sucuri carbogazoase: sucuri cu acid

Fresh-uri: tip de băutură

Milkshake: din limba engleză, băutură dulce, rece, din lapte, înghețată sau lapte cu gheață și arome ori îndulcitori ca sos caramel, sirop de ciocolată ori sirop de fructe

Acciză: impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum

Marketing: disciplină și activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a cererii pieței, pentru a satisface eficient această cerere

Aport: contribuție

Plauzibil: care poate fi luat în considerare

Grăsime viscerală: grăsimea din zona abdominală

Inflație: dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale

Surse: semneletimpului.ro, bbc.com

Articolul Băuturile dulci cresc riscul de cancer? apare prima dată în Stiripentrucopii.

Femeia despre care vă povestim astăzi aduce onoare tuturor doamnelor din lume. Această româncă frumoasă și extrem de rafinată a fost prima femeie primită în Academia Română. De asemenea a adus mândrie ţării susţinând interesele naţionale în străinătate. Vorbim despre o femeie atât de șarmantă încât l-a făcut pe prințul Ferdinand să se logodească în secret cu ea.

O viaţă în înalta societate

Elena Văcărescu s-a născut la 21 septembrie / 3 octombrie 1864, la Bucureşti într-o familie erudită. Aceasta era fiica diplomatului Ioan Văcărescu, şi a Eufrosinei Fălcoianu, fiind înrudită cu neamuri nobiliare precum Cantacuzino şi Rosetti şi descendentă, pe linie paternă,  din renumita familie a Văcăreştilor, Iancu Văcărescu fiind bunicul ei.

”În casa bunicilor mei, unde am locuit, se ducea o existenţă patriarhală tihnită şi, după obiceiul timpului, puternic disputată între datinile Orientului şi acea sete de Occident, de care neamul nostru, avid de civilizaţie şi ascultând îndemnul originii sale, a fost dintotdeauna stăpânit”, spunea Elena Văcărescu despre copilărie.

Când era mică, tatăl ei a devenit unicul proprietar al moşiei de la Văcăreşti, un spaţiu pe care Ioan Văcărescu a ridicat o locuinţă provizorie. În acest conac Elena a trăit cele mai frumoase momente din viața ei. De acest loc își aminteşte în memoriile ulterioare. La doar 9 ani ea s-a îmbolnăvit, fiind ţinută la pat pentru aproape două luni. Dusă de familia ei în satul Văcăreşti, pentru a-şi reveni, a devenit ”învățătoare” pentru sora ei mai mică cu doi ani, Zoe. În vacanţe, aici soseau profesori de la Bucureşti ca să le instruiască pe fete.

Studii la Paris şi oameni importanţi alături

Elena Văcărescu a urmat cursurile Universităţii de la Sorbona, în Paris, unde a aprofundat filosofia, arta poetică și istoria. Aceasta a fost îndrumată de profesori şi poeţi francezi de prestigiu, cum ar fi Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, Jose-Maria de Heredia.

A debutat în 1866 la Paris  cu volumul de poezii ”Chants d’Aurore”. Volumul a fost premiat de Academia Franceză cu Premiul ”Archon Desperouse”. După absolvire a revenit în Bucureşti. Cu această ocazie între 1888 – 1891 s-a apropiat de Regina Elisabeta pe care o cunoaştem drept scriitoarea Carmen Sylva în literatură. Regina a observat talentul tinerei, iar asta i-a oferit o ascensiune rapidă în literatură.

Elena Văcărescu avea un program destul de încărcat, desfăşurat între Palatul Regal şi Castelul Peleş. Aceasta trebuia să o însoţească pe regină în călătorii la curţile regale europene. Așa a folosit toate ”capetele încoronate” pe care le-a cunoscut ca sursă de inspiraţie în operele sale literare. În 1889 apare ”Rapsodul Dâmboviței”, o culegere de cântece populare  în limba  germană, traduse de regină. Acest volum a apărut și în franceză, engleză și italiană.

În 1898, tânăra Elena a deschis un salon literar în apartamentul său din Paris unde veneau cei mai importanți oameni ai vremii. Scriitoarea s-a impus în literatura franceză a acelor vremuri, iar presa franceză și cea românească o lăudau deopotrivă.

Iubire interzisă

În anul 1890, prințul Ferdinand, nepotul regelui Carol I s-a îndrăgostit nebunește de Elena Văcărescu. Acesta a ținut neapărat să o ia de soție. Regina Elisabeta a sprijinit acest legământ, însă reprezentanţii  familiei de Hohenzollern din Europa au respins ideea ca o persoană fără ”sânge albastru” să urce pe tron.

Relația dintre prinț și Elena a durat doar un an,  cei doi fiind și logodiți, în secret. În final, Regele Carol I a fost nevoit să impună dorința familiei extinse, și i-a separat.

A obţinut imposibilul şi a adus mândrie femeilor din lume

În perioada Primului Război Mondial a susținut activ interesele românești. În 1920 a făcut parte din delegaţia României la Societatea Națiunilor. A ţinut conferinţe în Belgia, Cehia, Elveţia, Franţa, Italia, Olanda, Polonia, Spania şi s-a dedicat acţiunilor diplomatice şi misiunilor culturale în calitate de secretar general. Ea a fost şi ataşat de presă pe lângă Legaţia României la Paris. Era prima femeie care avea această onoare.

Această minunată doamnă a fost preşedintele de onoare al Academei Feminine de Litere din Paris şi iniţiatoare a Premiului Femina pentru roman.

La 11 iunie 1925 a fost aleasă membru de onoare al Academiei Române, fiind prima femeie primită în rândurile celebrei instituții (conform ”Dicţionarul scriitorilor români). Laureată de două ori a Academiei Franceze, Elena Văcărescu a fost decorată, în 1927, şi cu Legiunea de Onoare în grad de Cavaler, iar în 1933 cu Ordinul ”Coroana României” în grad de Mare Ofiţer.
Elena s-a numărat în 1930 printre membrii fondatori ai Comitetului Internaţional pentru Difuzarea Artelor şi Literelor prin Cinematograf.

O operă vastă

Amintim din opera Elenei Văcărescu: ”Rapsodul Dâmboviţei” (”Le Rhapsode de la Dambovitza”), publicat în 1892 la Bucureşti, premiat de Academia Franceză, ”L’Ame sereine” (Paris,1896), ”Lueurs et Flammes” (Paris, 1903), ”Kings and Queens I have known” (Londra, New York, 1904), ”Pe urma dragostei” (Bucureşti, 1905), ”Chants du Cobzar” (Paris, 1905), ”Nuits d’Orient. Folklore roumain” (Paris, 1907), ”The Queen’s friend” (Londra, 1907), ”Le Jardin passionnné” (Paris, 1908), ”Amor vincit” (Paris, 1909), ”Le Sortilčge” (Paris, 1911), ”La Dormeuse éveillée” (Paris, 1914), ”Dans l’or du soir” (Paris, 1927) ş.a.

Elena Văcărescu a murit la Paris, la 17 februarie 1947. În 1959 a fost reînhumată în Cimitirul Belu din Bucureşti, în cavoul familiei Văcărescu.

ŞTIRI PENTRU COPII te  ţine la curent cu ultimele ştiri. Puteţi citi aici un articol  despre Astra Film Junior. Intrați pe site-ul nostru în fiecare zi pentru şi mai multe informaţii. Nu uitați să urmăriţi rubrica noastră cu româncele care au schimbat lumea şi săptămâna viitoare pentru a descoperi o nouă româncă care a făcut istorie.

Dicţionar:

Erudit: din înalta societate

Sursă articol: adevarul.ro, identitatea.ro, edițiadedimineață, evenimentulistoric

Sursă foto: galeriaportretelor.ro, identitatea.ro, wikipedia, The Movie, ziarulmetropolis, evenimentulistoric

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Elena Văcărescu – prima femeie primită în Academia Română apare prima dată în Stiripentrucopii.