Cei mici își pregătesc din timp scrisorile pentru Moșu și așteaptă cu nerăbdare noaptea aceea în care acesta vine și le lasă sub brad cadourile. Pentru că are multă treabă, Moș Crăciun nu se prea întâlnește cu copiii. Și dacă o face, alege niște locuri unde să se strângă cât mai mulți copii, pentru a sta de vorbă cu toți. Mai sunt și cazuri în care părinții vorbesc din timp cu Moșul, fac „rezervare”, iar el vine la domiciliu.

Frica de Moș Crăciun se dezvoltă de obicei în copilărie. Dar nu este o regulă. Și adulții se pot teme de Moș Crăciun. Un copil cu santaphobie poate fi îngrozit de gândul că un bărbat poate intra în casa lor după bunul plac. S-ar putea, de asemenea, să se teamă de gândul că Moș Crăciun îi cunoaște fiecare faptă, fie ea bună sau rea. Totodată, este posibil ca alți copii să fi avut o experiență proastă cu o persoană care se preface că este Moș Crăciun.

Simptome și tratament

Mulți oameni cu santaphobie își dau seama că frica lor este irațională, dar nu o pot depăși singuri. Cei mai mulți folosesc evitarea pentru a face față fricii lor. Cele mai frecvente simptome sunt atacurile de panică, plânsul, ritmul cardiac crescut, refuzul de a vorbi despre Crăciun sau Moș Crăciun. De asemenea, persoanele cu santaphobie pot refuza să folosească obiecte cu tematică de Moș Crăciun.

De obicei, această frică apare în copilărie și dispare tot atunci. În ceea ce privește tratarea fricii, acest lucru este posibil. Din păcate însă, oamenii refuză să ceară ajutor specialiștilor. Hipnoterapia, psihoterapia și terapia comportamentului cognitiv sunt câteva din terapiile care pot ajuta la depășirea fobiei. În afară de aceste terapii, pot fi implementate acasă tehnici de autoajutor cu sprijinul prietenilor și a familiei.

Sursă: newspaper.northeastacademy.org

Sursă foto: pixabay.com/Christmasthenandnow

Culoarea care „hrănește mintea, corpul și inima”. Pantone a anunțat culoarea anului

Articolul Cui îi e frica de Moș Crăciun? Ce e santaphobia apare prima dată în Stiripentrucopii.

Ministerul Sănătății ne recomandă să evităm aglomerațiile, să aerisim spațiile închise și să purtăm masca de protecție. De asemenea, foarte important este să menținem o igienă adecvată a mâinilor și să utilizăm batiste de unică folosință atunci când tușim și strănutăm. Mămicile se sfătuiesc pe rețelele de socializare și tot acolo împărtășesc păreri și opinii. La copii, simptomele cele mai întâlnite sunt febra, tusea și nasul înfundat. „Ambele fete au avut febră 40, nas înfundat și tuse. Două săptămâni am stat cu ele așa până și-au revenit”, spune o mămică pe o rețea de socializare.

Nici bebelușii nu sunt feriți de acest virus. „La băiețelul meu de opt luni mi-a spus doctorul doar să îi spăl nasul foarte bine cu ser fiziologic și să îi dau băuturi pentru a evita deshidratarea, care se găsesc la farmacie. Trece de la sine după o săptămână”, spune o altă mămică. În alte țări, precum Germania, medicii îi sfătuiesc pe părinți să le dea copiilor antitermice, sirop de tuse și, foarte important, să se asigure că au parte de multă odihnă și hidratare.

O altă recomandare a medicilor pentru a evita gripa e să ne vaccinăm. Sunt persoane care spun că această metodă e eficientă și că niciodată, în familie, nu au avut probleme cu gripa. „Copiii mei sunt vaccinați antigripal de la 12 luni, noi și părinții noști la fel. De 20 de ani ne vaccinăm anual cu două vaccinuri / sezon. Nu am avut niciodată gripă în familie, de altfel și bunicii, unchii și mătușile sunt vaccinați anual”, spune o altă mămică pe o rețea de socializare.

Ce simptome mai pot prezenta persoanele cu gripă

Gripa e o boală respiratorie contagioasă cauzată de infecția cu un virus gripal. Gravitatea bolii este foarte variabilă, de la lipsa totală de simptome până la boală gravă, care necesită chiar spitalizare. Cazurile necomplicate ele trec de la sine în aproximativ o săptămână de la apariție. Potrivit Portalului European de Informații despre Vaccinare, printre simptomele care pot apărea în cazul gripei se numără:

• Febră sau stare febrilă;
• Dureri de cap;
• Dureri musculare;
• Stare generală de rău;
• Scurgere nazală;
• Dureri în gât;
• Tuse.

Sursă foto: pixabay.com/Victoria_Watercolor

Simptome Covid-19 la copii. Dr. Mihai Craiu le explică părinților la ce trebuie să fie foarte atenți

Articolul Cum se manifestă gripa. Ce simptome au copiii apare prima dată în Stiripentrucopii.

V-ați întrebat vreodată ce este farmacofobia? Haideți să aflăm împreună ce tip de fobie este, cum se manifestă, care sunt cauzele și tratamentul.

Acest tip de fobie presupune o teamă irațională față să consumul de medicamente. În momentul în care persoanele care au această fobie sunt expuse la acest stimul, anxietatea se află la un nivel foarte ridicat. Acest lucru îl face pe subiect să evite medicamentele sau diversele situații care pot să apară odată cu acesta. Deși persoanele care se confruntă cu acest discomfort își dau seama uneori că reacția lor este exagerată, acestea evită să se expună.

Despre simptome

În cele mai mute cazuri simptomele comune sunt următoarele:

• accelerarea frecvenței bătăilor inimii;
• disconfort gastro-intestinal
• transpirații reci și abundente;
• ritm respirator crescut;
• tremurături.

Disconfortul gastro-intestinal poate să fie declanșat de la simplul gând pe care îl are subiectul atunci când vede un medicament. Printre simptome mai pot fi menționate atacurile de anxietate sau leșinul.

Care sunt consecințele

Numeroase fobii generează repercusiuni la nivelul modului de viață al persoanelor afectate. Aceste repercusiuni fac referire la comportamentele pe care le au persoanele în cauză. Din cauza situațiilor sau stimulilor pe care aceștia încearcă să le evite, își pot pune viața în pericol. Raportându-ne la subiectul abordat, consecințele pot fi destul de grave. De ce? Pentru faptul că afectează sănătatea. Simptomele generate de această frică, prin evitarea medicamentelor, poate provoca probleme seriose pacienților care au nevoie de ele. Ca de exemplu, este un real pericol pentru persoanele care se confruntă cu diabet, boli ale inimii, probleme respiratorii etc.

Cauzele farmacofobiei

Există numeroase motive care produc farmacofobia, însă nu putem vorbi despre o etiologie care să fie validă. Conform warbletoncouncil.org, o posibilă explicație se găsește în condiționarea prin consecințe traumatice, cu frica de a simți rău sau suferință sau de a fi intoxicat. Acest lucru este legat de experiența de neglijență profesională sau durere profundă sau disconfort asociată cu un tratament anterior din viața pacientului, care a fost generalizat la toate stimulările legate de droguri. Cineva care a fost aproape de sufocare, încercând să înghită o pastilă sau un nivel ridicat de suferință/disconfort atunci când consumă o substanță sau după o injecție.

Tratament

Ținând cont de starea în care se află pacientul, se aplică și tratamentul farmacofobiei. Potrivit warbletoncouncil.org, fobiile sunt grupul de tulburări care au de obicei cel mai bun prognostic și cel mai mare succes terapeutic. Deși, în tratamentul fobiilor, uneori medicamentele sunt utilizate pentru a reduce nivelul de anxietate și pentru a face o posibilă expunere mai suportabilă în cazuri extreme, în cazul care ne privește, acest tratament ar fi stimulul fobic în sine, ceva care va împiedica foarte mult aplicarea acestuia.

Găsiți aici mai multe detalii despre farmacofobie.

Sursă foto: Pinterest

Chionophobia – frica de zăpadă

Articolul Farmacofobia. În ce constă și cum se manifestă această frică apare prima dată în Stiripentrucopii.

Astmul e o boală cronică a căilor respiratorii care poate afecta atât adulții, cât și copiii. Afectarea căilor respiratorii se datorează expunerii la anumite substanțe declanșatoare numite alergeni. De exemplu, după inhalarea de polen, substanțe poluante din aer ca și gazele de eșapament, praf, mucegai, fum de țigară. Pe lângă factorii declanșatori cunoscuți un studiu arată că mai sunt și alții care pot duce la apariția astmului.

„Astmul este una dintre cele mai răspândite boli care afectează copiii din Statele Unite. În acest studiu am elaborat o listă de poluanți atmosferici la care un copil mic poate fi expus și care pot duce la probleme pe termen lung cu astmul”, a declarat coautoarea principală a studiului, Dr. Supinda Bunyavanich, conform usnews.com. Ea este profesor de pediatrie la Școala de Medicină Icahn de la Mount Sinai din New York.

Rezultatele studiului

În Statele Unite ale Americii aproximativ 7% dintre copii sunt afectați de astm. Boala îi face să gâfâie și să tușească. Echipa de cercetare a folosit un algoritm de învățare automată pentru a evalua potențiala expunere timpurie la zeci de poluanți în rândul a 151 de copii cu astm ușor până la sever. „Rezultatele noastre arată cum inhalarea unor poluanți individuali și combinații de poluanți poate duce la rezultate slabe în ceea ce privește astmul. Sperăm că, având o viziune mai cuprinzătoare și holistică asupra poluării aerului, am putea într-o zi să reducem șansele ca copiii să fie împovărați de astm”, a mai spus Supinda Bunyavanich.

În timp ce unele dintre aceste cazuri de astm au fost asociate cu un singur poluant atmosferic cunoscut, altele păreau să fie legate de amestecuri de poluanți care nu au mai fost niciodată legate de astm. Cercetătorii au identificat 18 substanțe chimice individuale care ar putea fi legate de rezultatele slabe ale astmului în rândul copiilor. De asemenea, s-au descoperit noi asocieri între rezultatele astmului infantil și 20 de amestecuri de poluanți. Descoperirile făcute au fost publicate în revista Journal of Clinical Investigation, aici.

Simptomele astmului la copii

Astmul este o boală serioasă și nu trebuie neglijată. Cele mai frecvente simptome care apar sunt tusea, în special noaptea, respirația șuierătoare, respirația dificilă, precum și senzația de apăsare sau durere în piept în timpul respirației. „Manifestările astmului la copii variază ca durată, ca forță de manifestare sau ca frecvență de apariție. Nu este obligatoriu ca un copil să aibă toate aceste simptome în același timp și el poate să aibă simptome diferite în momente diferite de la debutul bolii. Simptomele pot de asemenea să varieze de la un episod de astm la altul, fiind blânde în timpul unui episod și severe în timpul altui episod”, scrie reginamaria.ro.

Încă de la primele simptome părinții trebuie să ceară sfatul medicului. Astmul se poate agrava și poate pune în pericol viața copiilor. Există câteva simptome numite semne de alarmă timpurii. Ele sunt date de modificările care se produc înainte sau la începutul unui episod de astm și debutează înaintea simptomelor cunoscute. Semnele la care părinții trebuie să fie atenți, iar copiii mai mari să le spună sunt:

• Tuse frecventă, în special noaptea (poate fi singurul simptom);
• Dificultăți în respirație sau senzația de lipsă de aer;
• Senzația de oboseală extremă sau slăbiciune în timpul exercițiilor fizice;
• Respirație șuierătoare (wheezing) sau tuse după exercițiul fizic;
• Senzația de oboseală, iritabilitate, tulburări de dispoziție;
• Semne ale unei răceli, ale unor infecții de tract respirator superior sau ale unor alergii: strănut, rinoree, tuse, faringe congestiv = gât inflamat și cefalee;
• Tulburări de somn, somn agitat cu coșmaruri.

Simptome de agravare și simptome severe

Pe lângă simptomele de mai sus mai există câteva care ne indică faptul că astmul se agravează sau că cel mic are nevoie de ajutor medical. Dacă simptomele de mai sus nu sunt recunoscute și tratate devreme, episodul de astm poate avansa. Simptomele care ne indică asta sunt:

• Tuse care nu se oprește (ziua și noaptea) sau care se înrăutățește la efort fizic;
• Respirație greoaie, șuierătoare (wheezing);
• Senzație de constricție sau apăsare toracică;
• Scurtarea respirației sau/și respirație mai rapidă (dificultăți în respirație);
• Răspuns nesatisfăcător la medicamente (bronhodilatatoare).

Atunci când copilul nu mai poate desfășura activități zilnice vorbim despre episoade de astm care-i amenință viața și care impun ajutor medical. Simptomele severe, întârziate, care ne transmit asta sunt următoarele:

• Șuierat sever (atât la inspir, cât și la expir);
• Tuse care nu se oprește;
• Respirație foarte rapidă;
• Senzația că nu poate respira profund;
• Durere sau presiune toracică;
• Încordarea mușchilor gâtului și ai toracelui cu retracție a toracelui(tiraj);
• Dificultate de a vorbi;
• Senzație de anxietate sau panică;
• Aspect palid, transpirat;
• Buzele, degetele cu unghii albăstrui, lobii urechilor albăstrui.

Dicționar

Rinoree: scurgere de mucozități nazale;

Cefalee: durere de cap difuză sau localizată, continuă sau intermitentă;

Constricție: reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori;

Retracție: însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli.

Sursă foto: pixabay.com/sweetlouise, pixabay.com/Victoria Borodinova

Anxietatea de separare. Cum scăpăm copiii de ea

Articolul Astmul la copii. Care sunt principalele simptome apare prima dată în Stiripentrucopii.

Campania de vaccinare în rândul copiilor a început. Revenirea la normalitate este din ce în ce mai aproape. Copiii cu vârste cuprinse între 12 – 16 ani, dar și cei mai mici au acum posibilitatea să se vaccineze pentru a se proteja împotriva virusului SARS-CoV-2. Totuși, unii ar putea prezenta reacții adverse după vaccin. Iată care sunt posibilele reacții adverse pe care cei mici ar putea să le aibă după vaccinare.

Reacții adverse frecvente

În primul rând, copiii ar putea să simtă durere sau să aibă o umflătură la locul injectării. De asemenea, ei ar putea prezenta semne de oboseală, dureri de cap și dureri musculare. Frisoanele, febra și durerile articulare sunt alte simptome care apar relativ frecvent în rândul celor care se vaccinează cu Comirnaty, vaccinul produs de compania Pfizer-BioNTech.

Reacții adverse mai puțin frecvente

Una dintre reacțiile adverse mai puțin frecvente sunt roșeața la locul injectării. Greața, senzația de rău și insomnia sunt alte simptome care ar putea să apară după administrarea vaccinului. De asemenea, există o șansă mică ca ganglionii limfatici să se mărească și să existe durere la nivelul membrelor.

Vaccinul Pfizer este cel mai eficient în rândul adolescenților

Studiile oamenilor de știință arată că vaccinul Pfizer este cel mai potrivit pentru a fi administrat în rândul copiilor și adolescenților. Cercetătorii au testat 2.260 de adolescenți cu vârste între 12 – 15 ani. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri. Unui grup i s-a administrat un vaccin placebo în timp ce celuilalt i s-a administrat vaccinul Pfizer. 18 dintre cei care au primit vaccinul fals s-au infectat ulterior în timp ce din grupul care a primit vaccinul real nu s-a infectat niciunul.

Sursă foto: pixabay.com

Sursa: hotnews, https://www.who.int

Primul centru de vaccinare pentru copiii peste 12 ani s-a deschis în sectorul 4

Articolul Iată ce puteți simți după vaccinare. Care sunt simptomele care apar la copii apare prima dată în Stiripentrucopii.

Albinismul este un grup rar de tulburări genetice care fac ca pielea, părul sau ochii să aibă o culoare foarte deschisă.. Albinismul este, de asemenea, asociat cu probleme de vedere. Potrivit Organizației Naționale pentru Albinism și Hipopigmentare, aproximativ 1 din 18.000 până la 20.000 de persoane din Statele Unite au o formă de albinism.

Desigur, există mai multe tipuri ale albinismului. Noi vă vom descrie câteva dintre acestea în ceea ce urmează.

Tipuri de albinism

Albinismul oculocutanat (OCA) afectează pielea, părul și ochii. Există mai multe subtipuri de OCA.

Albinismul ocular este rezultatul unei mutații genetice pe cromozomul X și apare aproape exclusiv la bărbați. Acest tip de albinism afectează doar ochii. Persoanele cu acest tip au o culoare normală a părului, a pielii și a ochilor, dar nu au culoare în retină (partea din spate a ochiului).

Sindromul Hermansky-Pudlak este o formă rară de albinism care se datorează unui defect al uneia dintre cele opt gene. Produce simptome similare cu OCA. Sindromul apare cu tulburări pulmonare, intestinale și hemoragice.

Sindromul Chediak-Higashi este o altă formă rară de albinism care este rezultatul unui defect al genei LYST. Produce simptome similare cu OCA, dar poate să nu afecteze toate zonele pielii. Părul este de obicei brun sau blond, cu un luciu argintiu. Pielea este de obicei alb-crem până la cenușiu. Persoanele cu acest sindrom au un defect al celulelor albe din sânge, crescând riscul de infecții.

Sindromul Griscelli este o tulburare genetică extrem de rară. Se datorează unui defect al uneia dintre cele trei gene. Sindromul Griscelli duce de obicei la deces în primul deceniu de viață.

Cauza

Un defect al uneia dintre mai multe gene care produc sau distribuie melanină provoacă albinism. Defectul poate duce la absența producției de melanină sau la o cantitate redusă de producere a melaninei. Gena defectă trece de la ambii părinți la copil și duce la albinism.

Simptome

Articolul Ce este albinismul? Cauze și simptome apare prima dată în Stiripentrucopii.

Persoanele cu claustrofobie se tem de spațiile închise sau mici. Aproximativ 10% din populația lumii are de-a face cu această fobie. Oamenilor le este frică să meargă cu liftul, să intre în tuneluri, peșteri sau chiar toalete publice. De asemenea, le poate fi frică să facă investigații medicale, precum RMN-uri. Nu există o cauză exactă a claustrofobiei. Cu toate acestea, majoritatea cauzelor au legătură cu o experiență neplăcută. În alte cazuri, claustrofobia este transmisă de la părinte la copil sau între alți membri ai familiei. Asta înseamnă că cel mic preia frica și o imită.

O persoană cu claustrofobie va evita să intre în spații închise. Dacă totuși se întâmplă asta, persoana respectivă poate avea următoarele simptome: greață, transpirație, bătăi rapide ale inimii, respirație rapidă, amețeală, mușchi tensionați și chiar leșin. Partea bună este că, la fel ca majoritatea fobiilor, claustrofobia se poate trata. Metoda de tratament se va stabili de către specialist, în funcție de cauza și intensitatea fricii.

Vedete cu claustrofobie

Acum că am lămurit ce este claustrofobia vă prezentăm câteva din vedetele care au această frică. Începem cu cele din România. Actrița Laura Cosoi este una din persoanele care are claustrofobie. Aceasta s-a declanșat după ce tatăl său a închis-o în mașină. „Eram la piață și m-a închis în mașină și m-a lăsat acolo. Am făcut foarte urât. Nu știam ce să mai fac. Nu avea nici telefonul la el să-l sun și erau și 40 de grade afară. Nu mai știam pe cine să mai sun”, povestea actrița într-o emisiune tv. Alte vedete sau persoane publice de la noi din țară care se tem de spațiile închise sunt Oana Roman, Monica Tatoiu și Connect-R.

Printre vedetele din afară care au claustrofobie se numără actrița Jennifer Love Hewitt, actorul Woody Allen și cântărețul Justin Bieber. De asemenea, și actrița Uma Thurman se teme de spații închise. Pentru ea, cea mai grea scenă pe care a filmat-o a fost cea din filmul Kill Bill 2 în care a trebuit să fie îngropată de vie.

Sursa: medicinenet.com

Sursă foto: freepik.com

Articolul Claustrofobia – frica de spații închise. Aflați cine suferă de ea? apare prima dată în Stiripentrucopii.

Denumirea fobiei vine din limba greacă, unde „omphalo” înseamnă „buric”, iar „phobos” înseamnă „frică”. Persoanele care au această fobie sunt îngroziți de buricele lor sau, în unele cazuri, ale celorlalți. Nu le place să-și atingă buricul și nici ca buricul lor să fie atins de altcineva. Uneori, simpla vedere a buricului este suficientă pentru a-i face să se simtă dezgustați sau îngroziți.

Ca și în cazul altor fobii specifice, omphalophobia se declanșează în copilărie, rezultând dintr-o experiență negativă sau traumatică asociată cu această parte a corpului. Buricul nu arată la toată lumea  la fel, iar unele persoane trebuie să acorde o atenție sporită acestei zone atunci când fac duș. Mizeria care se strânge acolo îi poate face pe unii să se folosească de obiecte ascuțite pentru a se curăța. Totodată, această mizerie îi face să se simtă neigenici și să le fie greață de fiecare dată când văd sau se gândesc la buric.

O altă cauză poate fi legată de cordonul ombilical care asigură conexiunea dintre bebeluș și mamă. Unii oameni, mai ales cei care mai au și alte tulburări de anxietate, presupun că medicii au lăsat accidental o bucată de cordon în corpul lor.

Vedete internaționale cu omphalophobie

Oricine poate avea de-a face cu această fobie. Chiar și marile vedete. Femeia de afaceri Khloe Kardashian este una dintre ele. „Urăsc buricul. Tu n-ai voie să-l atingi pe al meu și eu nu vreau să-l ating pe al tău. Când sunt la duș port mănuși și țip de fiecare dată când îmi spăl buricul”, spune aceasta. Țipătul este unul din simptomele acestei fobii. De asemenea, mai poate apărea tremuratul, plânsul, greața, vărsăturile etc.

O altă celebritate care are omphalophobie este cântăreața Jenny Frost. „Nu-mi place ca nimeni să-mi atingă buricul și parcă voi vomita pe tine dacă o faci. Plus că mi se pare dureros. Nu este un lucru amuzant, nu glumesc, nu-mi plac deloc buricele”, spune ea.

În ceea ce privește tratarea fricii de buric, acest lucru este posibil. Din păcate însă, oamenii refuză să ceară ajutor specialiștilor. Hipnoterapia, psihoterapia și terapia comportamentului cognitiv sunt câteva din terapiile care pot ajuta la depășirea fobiei. În afară de aceste terapii, pot fi implementate acasă tehnici de autoajutor cu sprijinul prietenilor și a familiei.

Sursa: fearof.net

Sursă foto: unsplash.com/Harry Grout

Articolul Omphalophobia – frica de buric. Cine suferă de această fobie? apare prima dată în Stiripentrucopii.

Cineva care suferă de această afecțiune poate deveni neliniștit doar gândindu-se la rude, să nu mai vorbim de posibilitatea de a le vedea. De fapt, anxietatea lor poate fi atât de intensă încât pot chiar să suporte un atac de panică complet provocat de aceasta.

Nu există cauze exacte ale acestei fobii, însă genetica și mediul înconjurător pot avea roluri semnificative în dezvoltarea acestei afecțiuni. De exemplu, dacă cineva are antecedente familiale de boli mintale, în special de tulburări de anxietate sau fobii specifice , atunci este posibil să aibă șanse mai mari de a dezvolta frica de rude.

Simptome și tratament

Ca și în cazul oricărei fobii, simptomele variază în funcție de persoană, în funcție de nivelul lor de frică. Cele mai frecvente simptome ale fobiei sunt tremurăturile, durerile în piept, palpitațiile cardiace, tensiune arterială crescută, dificultăți de respirație, vorbire rapidă sau incapacitate de a vorbi, gură uscată, stomac deranjat, greață și bufeuri calde sau reci. Pe de altă parte, pot apărea și simptome psihologice precum: teama de a pierde controlul, teama de a leșina sau de moarte, vinovăție, rușine, confuzie, furie, tristețe, dificultăți de concentrare etc.

Cei care se confruntă cu această frică de rude vor evita contactul cu ele. Acesta este pentru ei, în primă fază, tratamentul. Ei bine, se poate ca această metodă să nu dea rezultate. Ne ascundem, ne ascundem, dar nu o putem face la nesfârșit, nu?

Primul pas în tratarea acestei fobii este de a o accepta. Ulterior, o vizită la specialist este cea mai indicată. Împreună cu el se va stabili cauza fricii de rude și se va găsi cel mai potrivit tratament pentru a scăpa de ea. Terapiile de vorbire și terapia cognitiv comportamentală sunt două din modalitățile prin care poate fi depășită această fobie.

Sursă: fearof.org, common-phobias.com

Sursă foto: pixabay.com/Pezibear

Articolul Syngenesophobia – frica de rude apare prima dată în Stiripentrucopii.

Denumirea fobiei provine de la cuvântul grecesc „chioni”, care înseamnă „zăpadă” și de la „phobos”, care înseamnă „frică”. Chiar dacă știu că frica lor este nejustificată, persoanele care se confruntă cu această fobie nu se pot controla. Pentru ei iernile pot fi destul de dificile. Asta în cazul în care în locul în care se află ninge. De asemenea, evită pârtiile și zonele în care există zăpadă.

Prietenii și familia ar putea ignora fobia, crezând că persoana respectivă încearcă pur și simplu să atragă atenția. În orice caz, pentru cel care suferă, chionophobia este o fobie foarte reală și gravă care-i poate afecta viața.

Cauzele acestei fobii sunt adesea legate de un eveniment tragic sau traumatic. O lovitură puternică cu un bulgăre sau o căzătură pe gheață pot fi cauze ale fricii de zăpadă. Alături de zăpadă vin și temperaturile foarte scăzute. Oamenii mai rămân fără curent, le îngheață conductele sau chiar se prăbușesc copaci. Acestea sunt experiențe neplăcute care, de asemenea, pot declanșa frica de zăpadă. O altă cauză pot fi știrile care prezintă tragedii sau incidente legate de zăpadă.

Unele dintre cele mai iubite activități iarna sunt schiatul, datul cu sania sau realizarea oamenilor de zăpadă. Cu toate acestea, o persoană care se teme de răni ar putea dezvolta chionophobia. Din cauza pericolelor implicate în aceste activități. Persoanele cu frică irațională de apă ar putea dezvolta, de asemenea, o frică extremă de zăpadă, care este o formă de apă. Alți factori precum hipotermia și problemele de sănătate legate de zăpadă pot duce la fobie.

Simptome și tratament

Chionophobia poate provoca simptome extreme, cum ar fi plânsul, țipetele, senzația de a se ascunde sau tendința de a fugi, palpitații cardiatice, depresie, vărsături, greață etc.

Partea bună este că frica de zăpadă poate fi tratată. Vizita la un specialist este cea mai indicată. În funcție de cauza fobiei se va stabili care este cea mai bună metodă de tratament. Dacă frica nu este una intensă, fobia poate fi tratată pe cont propriu. Expunerea treptată la activitățile de iarnă este o metodă de a trata această frică. De asemenea, familia și prietenii îi pot ajuta pe fobici să treacă mai ușor peste asta.

Sursa: fearof.net

Sursă foto: pixabay.com/kinkate

Articolul Chionophobia – frica de zăpadă apare prima dată în Stiripentrucopii.