Dintre cele 12.761 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare comise asupra copilului, în 1.143 de cazuri a fost vorba de abuz sexual, iar în 34 de cazuri de exploatare sexuală a copiilor, potrivit datelor furnizate de ANPDCA, pentru perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2022.

Abuzul sexual asupra copilului 

Dintre cele 1.143 de cazuri de abuz sexual, 1.001 au fost de abuz sexual asupra fetelor. Iar în cazurile de exploatare sexuală, în 30 de cazuri dintre cele 34, victimele au fost fete.

În ceea ce privește cazurile de abuz fizic și emoțional, repartiția pe sexe este comparabilă. Studiul național lansat de Salvați Copiii România în anul 2021 arată că aproximativ 3% dintre părinți afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual. În aproape două treimi dintre cazuri, agresorul a fost o persoană necunoscută. Un procent de 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligaţi să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor. Această situație confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor. Prin comparație cu rezultatele studiului similar din 2013, se remarcă o creștere semnificativă a procentului părinților care recunosc incidenţa abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%). Totuși, Consiliul Europei estima în 2020, că în Europa, 90% dintre cazurile de agresiune sexuală asupra copiilor nu ajung în atenția poliției ori a instanțelor judecătorești.

Semne privind abuzul sexual asupra copilului

Copiii abuzaţi fizic prezintă aproximativ de trei ori mai mult riscul de a suferi de o tulburare de dispoziţie. Şi de până la patru ori mai mult riscul de a avea o tulburare de anxietate.

În special în comparaţie cu copiii neglijaţi, cei abuzaţi fizic sunt mai predispuşi în a dezvolta depresie, stimă de sine scăzută, neîncredere. Toate acestea drept urmare a comportamentului umilitor primit din partea abuzatorului sau a persoanei care îl are în grijă sau ca urmare a unui comportament de tip dependent, se arată în comunicat. Ei nu se mai joacă, îşi pierd pofta de joc, devin trişti şi supăraţi. Îşi distrug jucăriile, le aruncă sau le abuzează la rândul lor.

De la manipularea emoțională la abuzul sexual 

Psihologul Salvați Copiii România, Mihaela Dinu explică mecanismele prin care copiii, cu predilecție fetele, sunt vulnerabilizați și devin victime.

„Manipulatorul emoțional subminează încrederea în propria judecată a victimei. Acesta cunoaşte bine psihologia copilului și adolescentului. Se apropie de copii, de fete în general, le câştigă încrederea și este atât de convingător, încât determină victimele să se îndoiască de propria judecată. Agresorul caută cu grijă victimele, creionându-și un profil pe care îl urmărește. De cele mai multe ori, sunt fete din medii sociale precare, cu grad crescut de vulnerabilitate, lipsite de educaţie și fără suport din partea familiei.

Cum recunoşti un abuzator

∙Abuzatorul se prezintă ca o persoană înțelegătoare și empatică față de victimă, îi promite că o va proteja și o va ajuta dacă aceasta rămâne apropiată, fidelă. Se folosește de mesaje directe sau de mesaje subliminale pentru a manipula emoțional și sexual victima. Poate inventa o serie de pericole venite din partea comunității, oferind apoi soluții pentru a întări imaginea proprie ca fiind cea a salvatorului.

∙Atunci când lucrurile nu funcționează astfel, abuzatorul induce frica, teroarea, recurge la ameninţări și violență fizică, pentru a putea manipula și abuza victima. Teama este un puternic factor de influență a comportamentului și astfel abuzatorul ajunge să-și atingă obiectivele.

Sindromul Stockholm

∙În multe dintre cazurile de abuz emoțional și sexual regăsim sindromul Stockholm. Acesta este considerat un sistem de apărare a creierului în situații traumatizante. Cineva care suferă de sindromul Stockholm ar putea avea sentimente confuze față de agresor, inclusiv: dragoste, simpatie, empatie, dorința de a-l proteja, recunoștință. Dacă agresorul  tratează victima uman sau nu îi face rău fizic,  ea ajunge să dezvolte emoții negative față de oricine ar încerca să o ajute să scape din mediul abuziv. Sau are idei și comportamente diferite de cele ale abuzatorului. Se crează în mintea victimei o disonanță cognitivă, victima ajunge să facă ceva ce nu vrea să facă. Panica, frica, teroarea (disonanţa cognitivă) sunt atât de mari, încât mecanismele de a le combate nu mai pot face faţă.

∙Impactul traumei se extinde în domeniile de funcţionare lărgite ale copilului/adolescentului. Modul de relaţionare cu ceilalţi poate lua, de asemenea, forme rigide. Victimele pot avea stări limitate de interacţiune, timide, retrase, fiind dominate de nesiguranţă şi susceptibilitate în urma unei relaţii abuzive.

Sursa foto: pixabay.com

Primul centru Barnahus din România. De acum, copiii abuzați sexual sau agresați vor fi audiați acolo

Articolul Semnele privind abuzul sexual asupra copilului. Semnal de alarmă de la Salvați Copiii apare prima dată în Stiripentrucopii.

În era tehnologiei putem afla orice doar cu o simplă căutare pe internet. Foarte mulți tineri aleg să își pun un diagnostic singuri, doar pentru că așa este la modă. Pentru a înțelege cu toții ce înseamnă această afecțiune (n.r. anxietatea) am discutat cu psihoterapeutul Mircea Dragu. Acesta ne-a explicat ce înseamnă, care sunt principalele semne și ce ar trebui să facem dacă suferim de această afecțiune.

ȘTIRI PENTRU COPII: Ce este anxietatea?

Mircea Dragu: Anxietatea este ceva care poate fi experimentat de orice persoană într-un moment sau altul al vieții. Este o senzație că ceva rău urmează să se întâmple, o combinație între îngrijorare și teamă difuză. Deși fundamentul ei este sentimentul de teamă, nu este, asemeni acesteia, o reacție naturală în fața unui pericol real, ci o mobilizare exagerată, neadaptată la context, a energiilor psihice, de multe ori în fața unui pericol improbabil sau chiar foarte putin probabil.

Semne și simptome

ȘTIRI PENTRU COPII: Cum ne putem da seama dacă o persoană suferă de anxietate? Care sunt semnele?

Mircea Dragu: O persoana suferă de anxietate dacă are reacții fiziologice specifice situațiilor în care viața ne este pusă în pericol atunci când se confrunta cu unele gânduri, îngrijorări. Stresul indus de îngrijorări se exprimă printr-o descărcare de adrenalină care poate să fie resimțită ca o stare de disconfort. Stare care poate include palpitații, agitație psiho-motorie, nod în gât, respirație accelerată sau încetinită, stare de greață/vomă, încordare musculară, iritabilitate, oboseală, senzație de slăbiciune, tremurături, tranzit intestinal accelerat, îngustarea câmpului vizual, scăderea sau creșterea apetitului alimentar, tulburări ale somnului șamd.

Prevenție

ȘTIRI PENTRU COPII: Foarte mulți tineri se autodiagnostichează. Cum putem opri acest lucru?

Mircea Dragu: Nu de puține ori auzim în mediile noastre sociale cazuri de oameni care se autodiagnosticheaza sau care îi diagnostichează cu ușurință pe alții cu probleme de sănătate psihică. Auzim de multe ori “este bipolar” când oamenii se referă la instabilitate emoțională. “Sunt depresiv”, când oamenii experimentează tristețe, sau “m-a luat panica” aplicată la episoade de anxietate ușoare sau  moderate. Pe de altă parte, există la fel de multe situații în care persoane care experimentează probleme mentale grave refuză să accepte că acestea există. Ambele extreme sunt de evitat și e important să apelăm la specialiști în condițiile în care simțim că ceva se modifică în rău în starea noastră emoțională, când frica sau tristețea noastră (sau alte emoții) nu mai sunt adaptate la context, ci încep să ne intoxice. La fel ca în alte domenii ale sănătății, putem face prevenție în diverse feluri, iar niște controale periodice, așa cum sunt cele de psihologia muncii, intră în categoria măsurilor preventive.

Cauze

ȘTIRI PENTRU COPII: Care sunt cauzele anxietății?

Mircea Dragu: Vorba “orice apă mare are mai mulți afluenți” se aplică și aici. Aproape întotdeauna când există o problemă de sănătate mentală discutăm de o întâlnire nefericită între niște factori genetici și niște factori de mediu. Asta se aplică și la anxietate. Nimeni nu “alege” sa fie anxios. Dar putem face unele alegeri care să ne ajute să trecem mai ușor și mai repede peste perioadele neplăcute. Respectiv să ne creștem capacitatea de reziliență, de a ne reveni în fața adversităților vieții. Putem face asta și intuitiv, și ca autodidacți, dar de multe ori aceste abordări nu funcționează, sau ar funcționa mai repede și mai bine cu ajutor de specialitate.

ȘTIRI PENTRU COPII: Ce le recomandați persoanelor care consideră că suferă de anxietate?

Mircea Dragu: Lista de recomandări poate fi lungă. Ea are nevoie să fie personalizată și corectă în funcție de evoluția problemei. Nu exista rețete în “X” pași. De exemplu, recomandarea de a face sport poate să ajute o persoană să se simtă mult mai bine, cu până la 25%. Dar asta nu va rezolva problema anxietății, ci doar va interveni la efectele acesteia. Pe de alta parte, sunt persoane care fac foarte mult sport. Inclusiv sportivi de performanță, care au episoade de anxietate, fac atacuri de panică șamd. Informația de specialitate există, este accesibilă. Cineva care suferă de anxietate poate citi cărți sau urmări materiale video cu specialiști competenți pe acest subiect. Dacă nu găsește răspunsurile funcționale, revin la recomandarea să apeleze la sprijin de specialitate.

Dicționar

Simptome: tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli;

Sursa foto Pixabay / AbsolutVision

Articolul Ce este anxietatea? De ce se autodiagnostichează tinerii? Interviu cu psihoterapeutul Mircea Dragu apare prima dată în Stiripentrucopii.

O călătorie în timp şi spaţiu prin joacă ajută copiii să înveţe mai multe. Bătrânii noştri nu aveau prea multe în copilărie şi se jucau cu tot ce găseau. Informarea şi practicarea vechilor jocuri este un omagiu pe care copiii spanioli au hotărât să îl aducă tuturor bătrânilor prezenţi în mintea oamenilor în aceste zile. Un specialist în jocuri tradiţionale explică toate avantajele şi cum se pot recupera. Oriol Ripoll crede că principalul avantaj al acestor jocuri este că ”folosește  materiale pe care le găsești ușor în jur, acele materiale care reflectă viața cotidiană”

Capacele sunt o jucărie minunată

Capacele sticlelor de suc erau cea mai tare jucărie. Cum? Totul a început pe la mijlocul secolului XX când au apărut capacele. Concomitent au devenit populare  şi cursele de mașini. Aşa a apărut cursa de capace. Pentru joc este necesar să desenezi un cerc pe hârtie sau din bandă adezivă direct pe podea şi să ai câte un capac umplut cu plastelină (pentru a-l face mai greu de mişcat) pentru fiecare jucător. Toţi jucătorii trebuie să înainteze capacul fără să depășească linia până la finish. Câştigă primul jucător care ajunge cu capacul la  finish. Recent, pe Instagram jocul a devenit extrem de popular jocul printre copii.

Un alt joc estrem de popular era cu pietre. Copiii se întreceau în aruncarea lor cât mai departe dintr-un punct fix. Bunicii aveau păpuşi realizate din porumb proaspăt, iar banii de jucărie erau frunzele.

Jocurile cu fructe

Cine a încercat să se joace cu nuci, migdale, castane sau prune? Jocul presupune să pui trei fructe una lângă cealaltă şi o a patra deasupra. Scopul jocului este să arunci de la o distanţă prestabilită cu un fruct cu scopul de a lovi fructul aflat deasupra şi fără a le atinge pe celelalte.

Jocurile de cuvinte au luat o formă cât se poate de modernă astăzi având cartonaşe, jetoane, etc. Bunicii se jucau fazan sau spuneau ghicitori şi zicători. Un joc extrem de interesant presupune împărţirea în două echipe. O echipă alege un cuvânt compus pe care îl mimează în faţa echipei adverse, care trebuie să ghicească.

Cartonaşe, desene şi semne

Un alt joc este jocul de cartonaşe lucrate manual. Fiecare jucător primeşte un număr de cărţi pe care trebuie să le facă pereche. După fiecare potrivire le elimină din joc.  Apoi, îi fură un cartonaş vecinului din stânga. Cine rămâne la final cu un minim un cartonaş fără pereche în mână pierde şi trebuie să amestece toate cartonaşele. Jocul se numeşte Mona.

Pentru cadrele didactice o idee minunată este jocul Morra. Acesta este un joc de origine romană. Presupune ca doi jucători să ascundă pumnul la spate, iar cu mâna cealaltă  să arate un număr de degete. Apoi toţi trebuie să spună simultan cât este suma degetelor. De fiecare dată când ghiceşte cineva se pune un punct până se ajunge  la un scor prestabilit. Astăzi nu este necesar să se afle toţi în aceeași cameră, dat fiind faptul că mijloacele de comunicare ne permit să ne vedem virtual. Spaniolii au făcut furori pe un grup de facebook cu acest joc.

Vă puteţi juca orice şi să urmaţi exemplul celor din Spania. Practic, vă puteţi juca orice acasă. ŞTIRI PENTRU COPII te ţine la curent cu ultimele noutăţi. Te invităm să citeşti aici un articol despre ce activităţi puteţi face acasă în această perioadă. Noi vă aducem cele mai bune idei de activităţi. Care este jocul vostru favorit? Vă încurajăm să vă întrebaţi părinţii şi bunicii şi să ne scrieți ce descoperiri aţi făcut.

Dicţionar:

Prestabilit: Stabilit înainte.

Cotidiană: zilnică

Sursă: elpais.com

Sursă foto: elpais.com

Articolul Jocuri de pe vremea bunicilor, din nou la modă în 2020 apare prima dată în Stiripentrucopii.