Barbados este o țară insulară din Marea Caraibelor. Insula are o formă aproape triunghiulară și are dimensiuni mici, lungimea sa fiind de 32 de kilometri iar lățimea de 25 de kilometri. Populația țării este de aproximativ 290.000 de oameni iar capitala este Bridgetown.

Cel mai înalt punct de pe insulă este muntele Hillaby și are o înălțime de 336 de metri. Acesta se află în zona nord-centrală a insulei. Insula este înconjurată de recifuri de corali. În Barbados nu există râuri sau lacuri majore, ci doar câteva pârâie, bălți și izvoare. Pârâiele subterane care colectează apa de ploaie sunt principala sursă de apă a insulei.

Uraganele reprezintă un pericol pentru insulă

Climatul din Barbados este unul plăcut. Temperaturile nu trec peste 30 °C și nu scad sub 22 °C. Există două anotimpuri: unul uscat în perioada decembrie – mai și unul umed în restul anului. Din nefericire pentru localnici, insula se află în calea uraganelor caraibene. De-a lungul istoriei au existat mai multe fenomene meteo extreme care au devastat insula.

Copacii tropicali și trestia de zahăr cultivată de agricultori sunt principalele forme de vegetație de pe insulă. Printre animalele care trăiesc în Barbados se numără maimuțele, iepurii, mangustele. Toate acestea sunt considerate paraziți de către agricultori.

Este locuită de mii de ani

Cele mai vechi dovezi ale prezenței oamenilor pe insulă datează încă din anul 1623 î.Hr. Arheologii sunt de părere că primii locuitori au fost oamenii nativi Americii de Sud. Se crede că ei au venit de pe coasta Venezuelei cu ajutorul ambarcațiunilor.

Drumul a fost unul periculos, mai ales pentru cât de mici erau canoele pe atunci. Mai multe familii au transformat Barbadosul în noul lor cămin. Arheologii au descoperit diverse ustensile ale vremii însă majoritatea informațiilor s-au pierdut.

Insula a fost mai apoi colonizată de membrii tribului Arawak din America de Sud. Aceștia creșteau în principal bumbac, porumb, alune, guava și papaia. Bumbacul era folosit pentru brățări și hamace.

În anul 1200, tribul Arawak a fost cucerit de Caribi. Oamenii din acest trib erau mult mai mari și mai puternici decât Arawakii. Se crede că aveau o măiestrie impresionantă când vine vorba de tras cu arcul, folosind o otravă puternică ce paraliza prada. Din nefericire, aceste culturi au dispărut din Barbados odată cu venirea europenilor.

A fost cucerită de portughezi iar mai apoi de britanici

Primul contact cu europenii a venit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Portughezii au fost cei care au pus stăpânire pe insulă. Totuși, ei au decis să nu o transforme în colonie ci au plecat mai departe către teritorii mai mari din America de Sud.

În anul 1625, vapoarele britanice au ajuns pentru prima dată pe insulă. Acestea au revendicat imediat Barbados ca fiind teritoriu britanic în numele Regelui James I. În doar doi ani, britanicii au construit așezăminte pe această insulă tropicală. Nicio altă putere nu a încercat să ia insula.

Marea Britanie a transformat Barbados într-o insulă de sclavi

Urmează un capitol trist din istoria insulei Barbados. Între anii 1600 – 1800, britanicii au transformat-o într-o colonie de sclavi. Aceștia au adus forță de muncă din Africa pentru a lucra pe plantații. Tutunul a fost prima cultură crescută pe insulă. Acesta a fost înlocuit după ceva timp cu trestia de zahăr.

Mereu unde va exista sclavie vor exista și revolte. Barbados nu este o excepție la această regulă. Deși au existat mai multe revolte mici, prima revoltă majoră a avut loc în anul 1816 și a fost condusă de Bussa. Aceasta a fost cea mai tragică dintre toate revoltele de pe insulă.

Bussa a reușit să organizeze și să conducă 20.000 de sclavi de pe 70 de plantații diferite. Aceștia i-au înlăturat pe europeni de pe plantații fără să verse un strop de sânge. Britanicii nu au avut intenții la fel de bune, ci au omorât 120 de sclavi și au executat alți 144. Ulterior, majoritatea rebelilor au fost trimiși în alte zone.

Deținătorii de plantații aveau toată puterea

Oficial, sclavia în interiorul Imperiului Britanic a fost abolită în anul 1834. Deținătorii de sclavi de pe insulă nu au primit această veste. Sclavii din Barbados nu au fost eliberați imediat, ci au fost obligați să participe la un program de patru ani până să devină complet liberi.

Chiar dacă se presupunea că aveau drepturi egale, toți banii aparțineau în continuare deținătorilor de plantații. Tot ei aveau și toată puterea politică. Abia în anul 1949 li s-au luat toate aceste drepturi. Sir Grantley Adams a fost primul Premier al Barbadosului care nu era influențat de deținătorii de plantații. Barbados și-a obținut independența în anul 1966. Totuși, pe atunci, șeful statului încă era Regina Angliei.

Cea mai nouă republică

Barbados a devenit recent cea mai nouă republică. Evenimentul a avut loc cu ocazia aniversării a 55 de ani de la obținerea independenței. La ceremonie au luat parte atât Prințul Charles cât și Rihanna, care de origine este din Barbados.

În timpul ceremoniei, prințul Charles a recunoscut toate nedreptățile comise de britanici pe insulă de-a lungul istoriei. Această nouă era a Barbadosului încheie toate aceste secole în care a stat sub influența britanică. Pentru a oficializa acest eveniment, regalitatea britanică a fost salutată pentru ultima oară iar steagul Marii Britanii a fost dat jos.

Noul conducător al insulei este Dame Sandra Mason în vârstă de 72 de ani. Ea a fost aleasă în anul 2018 drept fie guvernatorul general al insulei. Acum, ea va prelua responsabilitățile pe care cândva le avea Regina Marii Britanii.

Creștinismul este religia principală a insulei

Majoritatea oamenilor de pe insulă au origini africane. Există și un grup foarte mic de origini asiatice, mai exact din Siria, Liban și China. Limba oficială a țării este engleza. De asemenea, pe insulă se vorbește și Bajan, un dialect local al limbii engleze.

Creștinismul este religia principală a insulei. Cea mai populară religie este cea anglicană, 39% din populație aparținând de ea. De asemenea, mai există alte religii protestante destul de populare.

Nivelul de trai este ridicat

În prezent, nivelul de trai din cea mai nouă republică este unul ridicat. Sistemul slab de sănătate de la începutul secolului XX a fost îmbunătățit drastic după cel de-Al Doilea Război Mondial. În prezent, toate bolile asociate cu sărăcia au fost eradicate sau sunt controlate.

Aproape toată populația din Barbados știe să scrie și să citească. Acest lucru se datorează unui sistem educațional public bine pus la punct. Educația este gratuită și obligatorie până la vârsta de 16 ani. Pe lângă școlile obișnuite există școli postliceale, o politehnică și chiar un colegiu.

Cricketul este sportul național

Bridgetown este centrul cultural al insulei. Primul muzeu a fost înființat în anul 1933 și oferă expoziții permanente și temporare ce prezintă istoria naturală și culturală a insulei. Tot aici găsim și Galeria de Artă din Barbados.

Una dintre tradițiile culturale naționale ale insulei este Crop Over. Este vorba de un festival de vară anual ce se desfășoară timp de mai multe săptămâni. La origini, acest festival avea loc în timpul perioadei de recoltă a trestiei de zahăr. Deși acest festival a dispărut la mijlocul secolului XX, el a fost reînviat în anii ’70 sub forma unui festival muzical, culinar și de arte. Apogeul acestui festival este Grand Kadooment, o paradă de carnaval care prezintă diverse trupe deghizate.

Sportul național al insulei este cricketul. Barbados contribuie cu mulți jucători la echipa Indiilor de Vest care este renumită în lume. În Bridgetown există un stadion care în anul 2007 a găzduit finala International Cricket Council World Cup. Printre celelalte sporturi practicate pe insulă se numără surful, navigatul și înotatul. Călăritul este, de asemenea, un sport foarte practicat și iubit pe insulă. Barbados a participat pentru prima dată la Olimpiadă în anul 1968.

Curiozități despre Barbados

• Barbados este locul de origine al romului, una dintre cele mai cunoscute băuturi alcoolice.
• Coasta de est a insulei este un paradis pentru surferi. Aici este organizat anual Campionatul Național de Surf din Barbados.
• În Bridgetown există un copac cu vârsta de 1000 de ani.

Sursă foto: pixabay.com

Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Iacutia, „trezoreria Rusiei”

Articolul Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Barbados, cea mai nouă republică apare prima dată în Stiripentrucopii.

40 de milioane de oameni se află la nivel global într-o formă sau alta de sclavie. Foarte multe din aceste victime sunt minori. Aceasta poate însemna exploatare sexuală, muncă forțată, trafic de minori, căsătorii forțate sau alte forme de trafic de persoane. Indiferent de cum o numim, victimele afectate de acest fenomen ajung să aibă traume profunde. Din păcate protecția și serviciile de care aceștia ar avea nevoie nu există.

România este una dintre principalele țări sursă pentru victimele traficului de persoane din Europa. Un număr de 2.880 de persoane traficate din România au fost identificate în cel mai recent raport Eurostat. Fără o implicare reală atât la nivel național cât și la nivel internațional aceste date nu se vor schimba prea curând.

Fetele traficate din România, ajutate de Fundația Missio Link Internațional

Fundația Missio Link Internațional luptă de 20 de ani împotriva abuzului copilului și al traficului de persoane. Gestionează trei centre de tip rezidențial asigurăm protecție și asistență a victimelor minore, mamei și copilului. În plus, derulează programe de prevenire a exploatării copilului și traficului de persoane în comunități cu risc ridicat.

Până în prezent peste 149 de fete minore victime ale abuzului și traficului de persoane au fost salvate și asistate devenind independente. În prezent în cele trei centre sunt adăpostite 20 de fete minore, și 4 mame tinere cu copiii lor, dintre care 3 mame sunt minore. Anual fundația asistă o medie de 500 de copii cu risc de exploatare și trafic.

Pentru a atrage atenția asupra acestui fenomen criminal, Missio Link Internațional se alătură în fiecare an mișcării internaționale EndItMovement derulând campanii online prin care atât personalul cât și beneficiarii noștri marchează vizual nevoia de a opri sclavia modernă printr-un X roșu. În această săptămână, beneficiarele fundației au avut ateliere de creație, teatru senzorial etc, transmițând astfel un mesaj al supraviețuitorilor.

Fundația Missio Link International  este membru fondator al primei platforme naționale de luptă împotriva exploatării copilului și a traficului de persoane ProTECT și este  reprezentată în Consiliul Director prin Lorena Rusovan.

Traficul de persoane nu discriminează

Traficul de persoane nu cunoaște granițe și nu ține cont de naționalitate, sex, etnie sau vârstă. Ce este și mai grav este că de foarte multe ori alegem să punem povara pe cei afectați de acest fenomen. Aceștia nu au greșit cu nimic. Sunt doar victime ale criminalității organizate și a încălcării grave a celor mai elementare drepturi umane.

Șapte ambasade printre care, Ambasada Canadei în România, Ambasada Regatului Danez în România, Ambasada Franței în România, Ambasada Israelului în România, Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România, Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România și Ambasada Suediei în România se alătură Asociației eLiberare și altor treisprezece organizații neguvernamentale în campania globală de conștientizare End It Movement care marchează pe 25 februarie 2021 #InIttoEndIt Day, ziua “Aprinde o lumină împotriva sclaviei moderne”, spunând un „Nu!” răspicat traficului de persoane și sclaviei moderne.

Doar împreună putem să oprim acest fenomen

Acest efort comun de conștientizare se alătură unor acțiuni concrete pe care ambasadele implicate le desfășoară în România alături de parteneri din societatea civilă și instituțiile statului, precum sesiuni de capacitare, programe de schimb de experiență, campanii de informare, sprijin pentru reintegrare și o atenție sporită asupra fenomenului în interacțiunile cu instituțiile statului român.

Informați-vă pe voi și pe cei din jur despre cum puteți evita să ajungeți victimele traficului de persoane. Doar împreună putem să oprim acest fenomen. Fiecare om are dreptul de a fi liber și nimeni nu ar trebui să poată să ne ia acest lucru. Oferiți sprijin persoanelor care au fost victime. Doar prin empatie și prin bunătate putem să facem lumea un loc mai bun.

Articolul 25 februarie – ziua “Aprinde o lumină împotriva sclaviei moderne” apare prima dată în Stiripentrucopii.

Eroina din articolul de astăzi are o povestea absolut tulburătoare. Dar, finalul este unul fericit. Dintr-o sclavă în Imperiul Otoman, Florica a ajuns Lady Beker, în cercurile înalte ale societății britanice. 

Orfană la șapte ani, răpită și trimisă în harem

Florica Maria Sas s-a născut pe 6 august 1841 în Aiud care, la acel moment, se afla sub ocupația Imperiului Austriac. La doar șapte ani aceasta a rămas orfană de ambii părinți, morți în timpul revoluției din 1848.

În acest context copila a fost răpită de soldații otomani și crescută într-un harem, ca mai târziu să poată fi vândută ca sclavă. Din acest moment părea că nu mai există nicio șansă la o viață normală pentru ea.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, Florica a fost scoasă la vânzare de către stăpânul haremului. Imaginați-vă că asta se întâmpla foarte aproape de România, pe malul Dunării. 

Tânăra a fost tranzacționată la piața de robi din Vidin (Bulgaria). Nici nu se gândea că ziua respectivă avea să îi schimbe complet viața. Întâmplarea face ca britanicul Samuel White Baker, inginer de căi ferate și explorator, să se afle în acea zi în piața din Vidin. Bărbatul pur și simplu a rămas vrăjit de frumusețea Floricăi. S-a înscris la licitația prin care aceasta urma să fie vândută. Inițial, britanicul nu a reușit să o cumpere dar nu s-a dat bătut și a furat-o, oferindu-i, apoi, libertatea. 

Florica și Samuel, dragoste la prima vedere

Nimic nu a mai reușit să îi despartă pe cei doi, dragostea la prima vedere transformându-se în una de lungă durată. După ce au fugit de otomani, cei doi au ajuns în Dobrogea, unde Samuel s-a angajat la o companie britanică ce efectua lucrările de construcție ale căii ferate Constanța – Cernavodă.

La doi ani după ce s-au cunoscut, Florica și Samuel au început prima lor aventură. Aceasta a dus la cea mai mare descoperire din epocă și i-a făcut celebri. Cei doi au pornit să descopere izvorul fluviului Nil, iar pe parcurs au descoperit Lacul Albert. Prin această descoperire, cei doi au devenit faimoși în Marea Britanie. Samuel a primit rang nobiliar, devenind Sir.

Este de menționat faptul că Florica vorbea șapte limbi diferite: română, maghiară, germană și turcă, deprinse în harem, iar alături de Samuel a mai învățat engleza, araba și kiswahili (o limbă africană).

Căsătoria și războiul împotriva comerțului cu sclavi

În anul 1865, cei doi îndrăgostiți au decis să își unească destinele în mod oficial. Prin această căsătorie, Florica, ce fusese cândva foarte aproape să ajungă sclava unui pașă, a devenit Lady Florence Baker. La 4 ani după căsătorie, în 1869, cei doi au primit o invitație din partea Heidvului turco-egiptean în zona Nilului.

Ajungând la Cairo, Lady Florence și Sir Samuel au pornit un război de lungă durată împotriva comerțului cu sclavi africani practicat încă de către Imperiul Otoman. Cei doi aveau a dispoziție o mică armată formată din 1.700 de soldați.

Datorită inteligenței și cunoștințelor despre mentalitatea otomană pe care le avea românca, cei doi au obținut rezultate impresionante. Sir Samuel a devenit chiar și guvernator peste un teritoriu din Uganda și din Sudan.

Finalul vieții și lumea aristocrată britanică

În anul 1874, soții Baker au revenit în Anglia și s-au stabilit într-un conac din Devon. Sir Samuel a reușit să o introducă pe Lady Florence în lumea aristrocrației britanice.

În ciuda trecutului controversat, românca a câștigat respectul britanicilor și, alături de sir Samuel, au făcut parte pentru mult timp din cercurile nobiliare. Singura persoană care a refuzat să o accepte pe româncă a fost Regina Victoria. Lady Florence Baker s-a stins din viață în anul 1916 după o viață onorabilă alături de soțul ei.

Dicționar:

rob = sclav

a tranzacționa = a vinde

Sursă articol: adevarul.ro , cunoastelumea.ro , ziarulunirea.ro

Sursă foto: cunoastelumea.ro ,  adevarul.ro

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Florica Sas – dintr-un harem, exploratoare celebră apare prima dată în Stiripentrucopii.