Se crede, astfel, că boabele de piper negru care se folosesc în preparat, fac, astfel, referință la praful de cărbune al carbonarilor. Mai există o versiune potrivit căreia soldații americani din cel de-al Doilea Război Mondial au adus peste ocean iubita lor combinație de „bacon și ouă” inspirând, astfel, nașterea preparatului. De altfel, trebuie spus că prima atestare a rețetei provine din 1950, când a fost descrisă de publicația italiană La Stampa, mențiunea fiind că Spaghetti alla carbonara era un preparat preferat de soldații americani, după eliberarea aliaților din Roma, în 1944.

Spaghetti alla carbonara este un preparat sățios

Prin urmare, reținem că Spaghetti alla carbonara este un fel de mâncare cu paste originar din Roma, Italia. Se face cu ouă, brânză tare, carne de porc și piper negru. Și-a căpătat numele actual „carbonara” la mijlocul secolului XX.

Brânza folosită pentru această mâncare este de obicei Pecorino Romano, Parmezan sau o combinație a celor două. Spaghetele sunt cele mai frecvente paste, dar se folosesc și fettuccine, rigatoni, linguine sau bucatini. În mod normal, guanciale (obraji de porc) sau pancetta sunt folosiți pentru componența cărnii, dar slănină afumată este un substitut comun în afara Italiei.

Rețetă de Spaghetti alla carbonara, varianta clasică

Ingrediente: 400 g spaghete (sau, după cum spuneam la început, alte paste), 200 g costiță afumată, 1 lingura de untură, 2 ouă, 50 g pecorino ras, 1 cățel de usturoi, sare, piper proaspăt râșnit.

Mod de preparare: Rumeniți mai întâi în untură costița tăiată mărunt, împreună cu usturoiul (care apoi se elimină). Bateți bine într-un castron ouăle cu brânza. Fierbeți pastele, scurgeți-le, răsturnați-le în castronul cu ouă, adăugând și costița, amestecați și puneți totul pe foc, în tigaia pe care ați folosit-o la rumenit. Amestecați câteva minute, până când spaghetele vor fi învelite uniform în acest sos cremos. Spaghetti alla carbonara se servesc imediat, calde, cu brânză pecorino rasă deasupra și piper negru proaspăt râșnit.

Sursa foto: Cookidoo.internatiomal

POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Cașcavalul

Articolul POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: Spaghetti alla carbonara apare prima dată în Stiripentrucopii.

Umbrela a fost una din invențiile care cu siguranță a schimbat viața oamenilor. Umbrela există de peste 3.500 de ani, deși nu a fost folosită în toată această perioadă. Dacă azi fiecare din noi își poate cumpăra o umbrelă, înainte lucrurile nu stăteau chiar așa. La începuturile umbrelei ea era folosită exclusiv de către cei bogați și de cei din familiile regale.

La început umbrela a fost folosită pentru a-i proteja pe oameni de soare. Pentru prima dată umbrela a fost folosită în Egiptul Antic, în urmă cu peste 3.500 de ani, scrie umbrellahistrory.net. Inițial umbrelele erau de fapt frunze de palmier atașate unui băț. Ele erau folosite, la fel, de către cei bogați sau cei din familii regale. Mai multe picturi hieroglifice descoperite în ruinele Egiptului antic înfățișau viața regalității și a zeilor, care aveau cu toții umbrele pe cap. Regatul vecin al Asiriei practica o tradiție în care doar regii aveau dreptul de a fi protejați cu umbrele de soare confecționate în mod elaborat.

Evoluția umbrelei

Având în vedere că în zonele în care erau folosite umbrelele nu ploua, oamenii nu au simțit nevoia să le confecționeze în așa fel încât să fie impermeabile. Această invenție a avut însă loc în China, în secolul al XI – lea î. Hr. Acolo, la fel, primele umbrele, realizate din mătase și impermeabile, erau folosite de oamenii înstăriți.

În mileniul I î.Hr. umbrelele au ajuns în Grecia Antică și în Roma, unde erau considerate un accesoriu feminin de lux. S-a consemnat faptul că atât femeile grecești, cât și cele romane aveau umbrele care se puteau deschide și închide, și erau adesea purtate nu de femei nobile, ci de sclavi și servitori, uneori montate pe cai sau pe trăsuri. După căderea Imperiului Roman, în secolul al V-lea d.Hr., utilizarea umbrelei a dispărut aproape în totalitate din Europa. Abia odată cu sosirea Renașterii, umbrela a redevenit populară, mai ales în Franța, Italia și Anglia la sfârșitul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea (probabil sub influența Chinei), mai ales în rândul nobilimii și al familiei regale.

Când au început bărbații să folosească umbrela

Tradiția utilizării umbrelelor de către femei a continuat până la jumătatea secolului al XVIII-lea. Acest lucru s-a schimbat în cele din urmă când, prin voința lui Jonas Hanway, fondatorul Spitalului Magdalen din Anglia, a îndrăznit să apară în public purtând o umbrelă în aproape toate ocaziile. Deși la început bărbații nu erau de acord cu asta, mai apoi au acceptat utilizarea ei.

Pe măsură ce deceniile au trecut, umbrelele au devenit încet-încet acceptate de toată lumea ca obiect de uz general, iar progresele tehnice au permis crearea umbrelelor moderne. Cele mai notabile invenții care au transformat umbrela într-o umbrelă modernă au fost introducerea umbrelelor de buzunar de către Hans Haupt în 1928 și introducerea mecanismului modern de pliere de către Bradford E Phillips în 1969.

Sursă foto: unsplash.com/apaha spi, unsplash.com/guy stevens, unsplash.com/Dennis Eusebio, unsplash.com/freddie marriage

Invențiile au schimbat viața oamenilor. Ștergătorul de parbriz, invenția unei femei

Articolul Invențiile au schimbat viața oamenilor. Umbrela, o invenție de mii de ani apare prima dată în Stiripentrucopii.

Pentru noi artificiile sunt un spectacol de lumini pe care îl așteptăm în fiecare an în seara de Revelion. Pentru animale, însă, acestea reprezintă un fenomen pe care nu îl înțeleg și de care, de ce le mai multe ori, se tem.

Din păcate, artificiile lansate la trecerea dintre ani în Roma, capitala Italiei, au avut un efect groaznic asupra animalelor. Acestea au cauzat moartea a sute de păsări. Grupurile de protecția animalelor numesc acest incident un “masacru”.

Imaginile cu corpurile decedate ale animalelor înaripate au fost filmate în centrul istoric al orașului italian. Filmulețele surprind disperarea și dezorientarea păsărilor în momentul în care materialele pirotehnice au fost aprinse.

OIPA a cerut interzicerea materialelor pirotehnice

Cauza decesului nu este încă clară. Totuși, Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor (OIPA) susține că are legătură cu zgomotul cauzat de artificiile și petardele aprinse în zonele unde acestea trăiau.

“Este posibil ca păsările să fi murit din cauza fricii. Ele pot să zboare împreună și să se doboare una pe alta. De asemenea, se pot lovi de fire electrice sau ferestre. Să nu uităm că pot muri și de infarct” a declarat Loredana Diglio, un purtător de cuvânt al organizației.

Artificiile cauzează în fiecare an stres și teamă atât în rândul animalelor domestice cât și în rândul celor sălbatice. Deși uzul personal de artificii și de petarde a fost ilegalizat în Roma, această lege a fost complet ignorată.

Ramura italiană a OIPA a cerut interzicerea comercializării artificiilor și petardelor pentru uz personal. Motivul este pericolul pe care acestea îl prezintă față de animale.

Pentru mai multe articole interesante și invitații la evenimente vizitați site-ul ȘTIRI PENTRU COPII.

Articolul Sute de păsări au murit în Roma în urma artificiilor de Revelion apare prima dată în Stiripentrucopii.

Mergi pe stradă liniștit, te uiți la mașini și dintr-o dată vezi un șofer nervos arătândul degetul mijlociu altui șofer. Sau poate mergi la un meci de fotbal și vezi un suporter înflăcărat arătând insistent degetul mijlociu echipei adverse și suporterilor ei. Cu toții știm ce înseamnă acest gest, chiar dacă nu îl folosim neapărat (noi chiar vă recomandăm să nu o faceți). Știați că acest gest este folosit de mii de ani?

Când a fost folosit pentru prima data

În secolul IV î.Hr., un filozof, despre care probabil ați auzit la orele de Istorie, pe nume Diogene, a arătat pentru prima dată degetul din mijloc. Cui i-a fost adresat acest gest? Lui Demostene, un politician care vorbea “ca o moară stricată”. Diogene îl considera pe Demostene un demagog, adică un politician care încearcă să ajungă popular spunându-le oamenilor ce vor să audă, fără să se și țină neapărat de promisiuni. Sensul degetului din mijloc era puțin mai diferit față de cel de astăzi. Diogene l-a folosit ca un simbol pentru o persoană care se crede mai presus de celelalte. Din acel moment istoric, degetul mijlociu a devenit o insultă care a făcut parte din zeci de culturi diferite.

Degetul din mijloc de-a lungul istoriei

Romanii numeau acest semn “digitus impudicus”, adică degetul nerușinat sau insultător. Acest deget a fost menționat chiar și în opera Epigrammata din secolul I d.Hr. Poetul latin Martial care avea foarte multă grijă de sănătatea sa, ridică “degetul nerușinat” înspre trei medici.

O altă mențiune a acestei jigniri apare și în scrierile istoricului roman Tacitus. Acesta scria că tribalii germanici le arătau degetul din mijloc soldaților romani. Mai devreme de atât, grecii foloseau acest semn, de această dată făcând referire la organul genital masculin, o interpretare mai puțin filozofică față de cea a lui Diogene.

Degetul mijlociu a fost folosit pentru prima dată într-un număr mare după bătălia de la Azincourt din 25 octombrie 1415, care a avut loc între britanici și francezi. Înaintea bătăliei, francezii au decis să le taie degetul din mijloc tuturor prizonierilor britanici. Motivul era unul simplu, cu acel deget tăiat, aceștia nu mai puteau să tragă cu arcul. Soarta nu a fost de partea lor, iar britanicii nu doar că au câștigat bătălia, dar au rămas și cu degetele intacte. Pe lângă 6.000 de oameni, francezii și-au pierdut și onoarea, fiind batjocoriți prin arătarea degetului mijlociu de către întreaga armată britanică.

În Statele Unite ale Americii degetul mijlociu a fost adus odată cu imigranții italieni. Prima sa atestare documentară a apărut în anul 1886. Atunci, un jucător de baseball al echipei Boston Beaneaters a ridicat degetul într-o fotografie de grup cu echipa rivală New York Giants.

Pentru mai multe articole interesante vizitați ȘTIRI PENTRU COPII.

Articolul Degetul din mijloc. Istoria unui semn jignitor prezent în toate culturile apare prima dată în Stiripentrucopii.

Maria Virginia Andreescu Haret a fost prima femeie arhitect din România, obţinând diploma în 1919. Ea a fost şi prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Ştiinţei organizat la Bucureşti, în 1981. Anul acesta, pe 21 iunie, s-au împlinit 126 de ani de la naşterea sa.

Fată de familie bună 

Maria Virginia Andreescu s-a născut în anul 1894, în Bucureşti. A fost nepoata de frate a celebrului pictor Ion Andreescu. Ea a rămas orfană de mamă la 9 ani şi s-a ocupat de creșterea celor trei fraţi şi de gospodărie.

A făcut liceul în particular şi a dat Bacalaureatul la Liceul ”Mihai Viteazul” din Bucureşti. La 18 ani, cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret a obţinut o licenţă specială la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. În paralel a studiat Belle-Arte şi a realizat un număr mare de acuarele care, astăzi, fac parte din Colecţia de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.

La 6 iulie 1919 a absolvit Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti cu menţiunea ”Foarte bine”, fiind prima femeie-arhitect din România. Proiectul său de diplomă, ”O academie de arte frumoase”, a fost distins cu Premiul Ministerului Educației și Învățământului.
Tânăra Maria şi-a completat apoi educația la Roma, călătoriile de studii în străinătate având să devină o caracteristică obligatorie pe parcursul carieriei sale. În 1922 a revenit la București, unde, din cadrul Casei Şcoalelor de pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice, și-a dedicat o mare parte din energie construcțiilor școlare, o problema acută a perioadei interbelice. A lucrat la proiecte din București, printre care Liceul ”Dimitrie Cantemir” și Liceul ”Gheorghe Șincai” (partea dinspre Șerban Vodă). A făcut lucrări și în provincie, în localități precum Bârlad și Focșani.

Arhitecta din familia lui Spiru Haret

Din 1923 a lucrat în Serviciul tehnic al Ministerului Educaţiei Naţionale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaţionale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova şi Bruxelles.

În 1928 s-a căsătorit cu un nepot de soră al matematicianului român Spiru C. Haret. Au avut un fiu, Radu.

Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ şi dependinţele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul ”Gheorghe Şincai” şi Colegiul Naţional ”Cantemir Vodă” din Bucureşti.

Premiată la concursuri

Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieţii nenumărate premii care i-au confirmat valoarea. A fost onorată și la multe concursuri de artă grafică obținând locul I la Băi Făgăraş, dar această lucrare a rămas neexecutată. Maria Virginia a obținut două locuri II pentru ”o aripă nouă la Ministerul Domeniilor din Bucureşti” și ”Internat pentru Şcoala de Meserii din satul Năsăud”, însă nici acestea nu au fost executate. În ultimii ani ai vieţii a realizat monografia ”Istoricul clădirii Teatrului Naţional din Bucureşti”.

Clădirile de locuit au constituit un alt punct de interes, proiectand și executând zeci de case individuale sau cu mai multe apartamente, atât în București, cât și în alte orașe.

Multe clădiri îi poartă semnătura

În total, peste 150 de clădiri au purtat semnătură arhitectului Virginia Andreescu Haret. Ea a realizat mai multe blocuri pe Calea Victoriei din Capitală, printre primele din beton armat. Pe lângă blocuri, case și vile, a clădit destine, fiind preocupată îndeosebi de formarea în școli a tinerelor arhitecte.

A publicat, totodată, numeroase lucrări în revistele de specialitate și a rămas activă până la sfârșitul vieții, ca membru al comisiilor la Asociația Generală a Inginerilor din România – AGIR sau ca profesor în școlile tehnice ale Ministerului de Construcții, printre altele. În 1953 a devenit şi  membră a Uniunii Arhitecților din România.

A decedat la 6 mai 1962 la Bucureşti şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox, alături de soţul ei Spiru Haret şi socrul, acad. Prof. univ. Ministrul al Instrucţiunii Spiru Haret.

Românii își amintesc de ea

La comemorarea a 50 de ani de la moartea sa a avut loc o conferință susținută de profesorul Virgiliu Z. Teodorescu, la care s-au proiectat imagini ale clădirilor construite de Maria Virginia Andreescu Haret, fiind un omagiu adus primei femei arhitect din România și din lume.

ŞTIRI PENTRU COPII vă ţine la curent cu ultimele noutăţi. Puteţi citi aici un articol despre Astra Film Junior. Intrați pe site-ul nostru în fiecare zi pentru şi mai multe informaţii. Nu uitați să urmăriţi rubrica noastră cu româncele care au schimbat lumea şi săptămâna viitoare pentru a descoperi o nouă româncă care a făcut istorie.

Dicţionar:

Dependinţele: încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.). Ansamblul acestor încăperi.

Surse: adevarul.ro, identitatea.ro, edițiadedimineață, evenimentulistoric, spatiuldeconstruit.ro

Sursă foto: galeriaportretelor.ro, identitatea.ro, wikipedia, The Movie, ziarulmetropolis, evenimentulistoric, desteptii.ro. adevarul.ro, 

spatiuldeconstruit.ro

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Maria Virginia Andreescu Haret – prima femeie arhitect apare prima dată în Stiripentrucopii.

Când ne gândim la arheologi ne gândim, de obicei, la oameni de știință care sapă în pământ pentru a descoperi comorile trecutului. Deși este o metodă practică este, în același timp, și periculoasă. Săpăturile ar putea distruge din greșeală artefactele care au o valoare deosebită. De aceea, odată cu evoluției tehnologiei a evoluat și arheologia. Interesant cum cu cât avansam mai mult în viitor, cu atât descoperim trecutul mai ușor.

La 50 de km la nord de Roma, Italia, a fost descoperit un oraș complet înconjurat de ziduri. Orașul numit Falerii Novi a fost fondat în 241 î.Hr., pe când Roma era Republică, cu mult înainte de vremurile de glorie ale imperiului. Se zice despre Falea Noci că a fost locuit până în jurul anului 700 d.Hr. Asta înseamnă că acest oraș a fost părăsit acum mai bine de 1300 de ani.

Radarul se folosește de impulsuri în pământ pentru a putea cartografia

Această descoperire uluitoare a fost făcută datorită uimitorului radar GPR care poate scana chiar și în interiorul pământului. Cu ajutorul unei antene, acesta transmite impulsuri în pământ și, datorită ecourilor, poate cartografia cu ușurință orașele subterane. Este pentru prima dată când un oraș antic a fost cartografiat complet folosind această tehnologie. O altă calitate al radarului este eficiența lui. În mod normal, o cartografiere a unui oraș antic poate dura până la 4 luni și, de asemenea, poate fi foarte costisitoare și dificilă.

Falerii Novi a mai fost excavat și în trecut. Majoritatea clădirilor au rămas, însă, încă îngropate. Pe vremuri, orașul, cu o populație de 3.000 de oameni, era cunoscut pentru complexul său de băi publice extrem de complex. De asemenea, au mai putut fi observate peste 60 de case mari și un templu dreptunghiular cu coloane lângă poarta de sud a orașului. Impresionantă este și rețeaua de conducte de apă care circulau pe sub clădirile orașului. Cine știe ce alte descoperire am mai putea face cu ajutorul acestei tehnologii?

Sursă foto: Profimedia, Frank Vermeulen

Articolul Descoperirea incredibilă a unui oraș roman cu ajutorul unui radar apare prima dată în Stiripentrucopii.