În toate religiile creștine Biblia, o colecție de cărți sacre, are o însemnătate aparte și este cea mai răspândită carte din lume. Ea este alcătuită din Vechiul Testament și Noul Testament. La scrierea sa au luat parte peste 40 de autori. Printre aceștia se numără Moise, care a scris mare parte din Vechiul Testament, Isaia, Osea și Pavel. Cel din urmă a scris o mare parte din Noul Testament. Cu toții au consemnat în paginile care formează astăzi Biblia întâmplări care arată cum era relația lui Dumnezeu cu poporul Său. Această carte sfântă ne îndeamnă, prin povestirile sale și prin învățături, să fim mai buni și să ne iubim unii de alții.

Pe lângă faptul că este serbată Ziua Bibliei, tot azi oamenii își amintesc și-l pomenesc pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Acesta a avut un rol important în viața bisericii și a credincioșilor, fiind considerat cel mai mare exeget al cărții sfinte. Preotul Constantin Coman spune că ceea ce a făcut Ioan Gură de Aur nu va mai putea face cineva. „Este, fără îndoială, cel mai mare exeget al Sfintelor Scripturi din toate timpurile și cu greu își poate cineva închipui că va fi depășit vreodată de altcineva, până la sfârșitul veacurilor”, spune, potrivit basilica.ro, preotul Constantin Coman.

Țara noastră va avea un muzeu al Bibliei

România va avea, la Timișoara, un muzeu al Bibliei. Spațiul a fost oferit în vara acestui an de Primăria Municipiului Timișoara, iar de amenajarea muzeului se va ocupa Asociația Renașterea Familiei. În orașul de pe Bega au fost organizate mai multe expoziții sub titulatura Muzeul Bibliei, iar evenimentele au atras mii de vizitatori. După finalizarea Muzeului Bibliei, oamenii se vor putea bucura de o colecție impresionantă de cărți sfinte, dar și de evenimente culturale și artistice.

Care sunt cărțile sfinte ale celorlalte religii

În lume există mai multe religii, iar oamenii aleg în care să creadă. Atunci când vrei să înțelegi o altă religie, cea mai simplă metodă este să citești cartea sfântă de care aceasta se leagă. În timp ce credincioșii au Sfânta Biblie, cu Vechiul și Noul Testament, islamiștii au Coranul. Ei cred într-un singur zeu atotputernic, numit Allah. Coranul, care este format din două secțiuni principale (Medina și Mecca), reprezintă, în credința lor, cuvântul complet și neinterpretat al lui Allah.

Iudaismul este o altă religie, cunoscută ca fiind strămoșul religios al creștinismului. Personajul reprezentativ când vine vorba de iudaism este Avraam. El apare și în creștinism și islamism. Avraam este considerat părintele religiei și poporului evreiesc, iar cartea sfântă poartă numele de Tora. Cea mai veche religie dintre toate este hinduismul, iar cele mai vechi texte sacre hinduse poartă numele de Vedele. Budiștii nu cred într-o divinitate creatoare. La ei textele sfinte provin de la Buddha sau de la alți discipoli. Printre cărțile pe care aceștia le venerează se numără Canonul Pali sau Tripitaka, Marile etape ale iluminării și Cartea tibetană a morților.

Dicționar

Exegeză: interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic;

Discipol: persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.

Sursă foto: unsplash.com/Kiwihug

Sfinții Mihail și Gavril, cei care luptă împotriva răului cu o sabie și un crin

Articolul 13 noiembrie – Ziua Bibliei. De ce este așa importantă principala carte a religiei creștine apare prima dată în Stiripentrucopii.

În mediul online, pe unul din grupurile de mămici, s-a pornit o discuție legată de religie și de educația sexuală. Mai precis, cineva întreba care din ele ar fi mai necesară copiilor pentru a-i ajuta în viață. Răspunsurile n-au întârziat să apară, iar majoritatea părinților sunt de părere că ambele ar fi utile. Un lucru pe care unii părinți nu-l știu e că la orele de educație sexuală copiii învață exact lucrurile de care părinții se feresc.

„Educația sexuală nu îți învață copilul cum să facă sex. Îl învață cum să folosească absorbant / tampon / prezervativ, cum să se ferească de boli și mă gândesc că ar trebui să includă și explicații despre lucruri precum controale la ginecolog etc. Trebuie explicate lucrurile acestea băieților și fetelor. Ar ajunge niște maturi responsabili cărora nu le-ar mai fi rușine ca soția / prietena / iubita ar cumpăra prezervative sau soțul / iubitul ar cumpăra absorbante”, e de părere o mămică.

Importanța educației sexuale

Unii părinți consideră că educația sexuală e mult mai importantă decât religia. Copiii ar învăța cum să se protejeze dar și cum să nu permită să fie abuzați de parteneri. „Știți vorba aia: „până la Dumnezeu ne mănâncă Sfinții”? Eu zic că ce ține de religie o putem insufla și noi ca părinți copiilor. Pe vremea mea la religie jucam cărți, desenam și uneori nici nu ne prezentam când era prima sau ultima oră. Mai ales în clasele terminale că invocam examenul final. Așa la educație sexuală poate învață să se protejeze înainte de toate. Să se apere. Să se descopere. Și nu în ultimul rând să nu permită să fie abuzată de partener necunoscând ce ar implica”, e de altă părere o mămică.

Sunt și persoane care consideră religia mai importantă sau cel puțin la fel de importantă. Nu văd de ce ar trebui să se excludă una pe cealaltă. Sunt lucruri total opuse. Adică e ca și cum ar trebui să aleagă în clasa I dacă face matematica sau română. Normal că amândouă, fiecare are importanța ei”, spune o altă mămică. „Și religia e importantă, are și ea rolul ei în viața tuturor. Dar trebuie și educație sexuală în școli. Am ajuns zile în care educația sexuală este o necesitate urgentă în școală”, precizează o altă mămică.

Sursă foto: unsplash.com/Natracare

Record cumplit: jumătate din mamele minore din Europa sunt eleve de gimnaziu în România

Articolul Dezbatere: Religie și educație sexuală în școli. Ce vor părinții pentru copiii lor apare prima dată în Stiripentrucopii.

La etapa națională s-au calificat 156 de elevi din toate județele țării. Aceștia sunt însoțiți de 25 de profesori, iar la eveniment vor fi prezente 22 de cadre didactice, membre în comisia centrală. În deschidere, emoțiile vor mai fi domolite de un moment oferit de corul bisericii „Sfântul Mihail” din Cluj – Napoca, precum și de momente artistice pregătite de elevii Școlii Gimnaziale „Tamas Gyula” Mera și ai Colegiului de Muzică „Sigismund Toduță” Cluj – Napoca.

„Elevii participanți la etapa națională a Olimpiadei de Religie – Cultul Romano-Catolic de Limba maghiară vor împărtăși șansa de fi împreună, de a pune în valoare competența și motivația performanței, de a învăța unii de la alții și de a lega prietenii durabile, aici la Cluj – Napoca, într-un oraș al inovației, al tineretului, un important centru universitar, în care se investește mult în educație și cercetare”, se arată în comunicatul de presă transmis.

La festivitatea de deschidere din Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic al Universității „Bebeș Bolyai” Cluj – Napoca participă mai multe persoane importante. Printre ele se numără László Kerekes, episcop – vicar de Alba Iulia, Böcskei László, episcop romano – catolic de Oradea,  Ozsvath Judith Maria, lector universitar și Kovacs Zoltan Zsolt, secretar de stat al Ministerului Educației. De asemenea, la deschidere participă și reprezentanți ai Primăriei Municipiului Cluj – Napoca, ai Consiliului Județean Cluj, dar și a Consulatului General al Ungariei la Cluj.

Elevii care reprezintă județul Cluj la Olimpiada Națională

Județul Cluj este reprezentat la olimpiadă de mai mulți elevi, din diferite clase:

• Harausz Dávid cls. a V-a;
• Kőrösi Lénárd cls. a V-a;
• Dóczy-Borbáth Ráhel cls. a VI-a;
• Rus Dávid cls. a VII-a;
• Goga Máté, cls. a VII-a;
• Pásztor-Szőke Bíborka cls. a VIII-a;
• Kun Brigitta – Boglárka cls. a IX-a;
• Katona Izabella cls. a IX-a;
• Kardos Botond cls. a X-a;
• Debreczeni Csongor cls. a XI-a;
• Borzasi Theodora cls. a XI-a;
• Fábián Péter cls. a XII-a;
• Nete Cristian Sebastian cls. a V-a;
• Bartha Péter cls. a V-a;
• Szabó Dorka-Zsófia cls. a V-a;
• Cseme-Lőrincz Zenta cls. a VI-a;
• Bíró Áron cls. a VII-a;
• Szabó Réka cls. a VIII-a;
• Szabados Erős Rózsa cls. a VIII-a;
• Finta Júlia cls. a IX-a;
• Kiss Benedek cls. a IX-a;
• Fazakas Kinga cls. a X-a;
• Imre Nikolett cls. a X-a;
• Lukács Egon cls. a X-a;
• Gombos Brigitta cls. a XII-a.

„Olimpiadele școlare reprezintă nu numai cadrul de a identifica și promova excelența în educație,  ci și un prilej minunat pentru copii și tineri de a se întâlni. De a lega prietenii cu alți colegi pasionați de cunoaștere. Astfel, vă urez să profitați din plin de șederea voastră aici, de programul și surprizele pe care noi, organizatorii le-am gândit pentru voi și să reveniți cu drag la Cluj – Napoca. Fie ca studenți, fie ca turiști, în acest oraș care oferă nenumărate posibilități de petrecere a timpului liber. Un oraș al festivalurilor, al târgurilor de carte, al competițiilor sportive de nivel național, european și mondial. Vă urez tuturor succes și am convingerea că, prin pasiunea voastră pentru studiul limbilor moderne, pentru cultura și civilizația altor popoare, veți reuși să contribuiți la schimbarea în bine a lumii în care trăim” a declarat Marinela Marc, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Cluj.

Sursă foto: unsplash.com/Akira Hojo

S-a dat startul înscrierilor în programul „O minte sclipitoare”. Cui se adresează

Articolul Începe Olimpiada Națională de Religie – Cultul Romano – Catolic de Limba maghiară apare prima dată în Stiripentrucopii.

Într-o scrisoare trimisă către Ministerul Educației și adresată ministrului Ligia Deca, cultele religioase cer, printre altele, nediscriminarea religiei ca materie opțională la Bacalaureat. Concret, ei solicită „nediscriminarea religiei în raport cu alte discipline școlare din trunchiul comun, prin includerea acesteia în lista disciplinelor școlare, la alegere, în cadrul examenului național de Bacalaureat. Pentru ca elevii care frecventează orele de religie să aibă posibilitatea de a-și valorifica și verifica competențele dobândite la această disciplină. Fiind una dintre puținele care se studiază pe tot parcursul învățământului preuniversitar. Și singura care a fost validată de majoritatea covârșitoare a părinților”, potrivit adresei trimise către Ministerul Educației.

Scandal în spațiul public după propunerea de a introduce religia ca materie de BAC

Elevii din România nu sunt obligați să participe la ora de religie. Ideea potrivit căreia religia ar putea deveni o disciplină de Bacalaureat li se pare elevilor în regulă atâta vreme cât nu devine obligatorie. După această solicitare făcută de cultele religioase mai multe persoane și-au dat cu părerea și și-au spus punctul de vedere, creându-se un adevărat scandal. Unul din politicienii care susțin această idee este Marcel Ciolacu. Acesta a explicat că mulți oameni nu au înțeles că este vorba de un opțional și susține că religia nu înseamnă supunere, ci cunoaștere.

„Cultele au înțeles că trebuie să fie unite într-o astfel de abordare. Cultele au propus un opțional, deci nu obligatoriu. Și sportul e opțional, ca materie de BAC. Nu vorbim despre religie în sensul să fii habotnic, ci vorbim despre istoria religiilor la BAC. Ce studii de impact să faci la principiile creștine, vechi de mii de ani? Religia aduce cunoaștere, nu supunere”, a declarat, la România TV, Marcel Ciolacu. Voi ce părere aveți vizavi de introducerea religiei ca materie opțională la examenul de Bacalaureat?

Dicționar

A covârși: a depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.;

Habotnic: care respectă cu strictețe prescripțiile religiei.

Sursă foto: unsplash.com/Patrick Fore

Locuri de poveste din România. Timișorenii pot trece granița, cu bicicleta, în Serbia

Articolul Religia, materie opțională la BAC, scandal între decidenți. Voi ce părere aveți? apare prima dată în Stiripentrucopii.

Pentru a afla povestea Sfântului Ioan Botezătorul am stat de vorbă cu părintele Ilie George Grecu. El este preot slujitor în comuna Bistra, Munții Apuseni, județul Alba.

Biblia ne spune că Sfântul Ioan Botezătorul este fiul lui Zaharia, un om al bisericii, și al Elisabetei, amândoi fiind foarte înaintați în vârstă și fără copii. Povestea nașterii sfântului este una emoționantă. Într-o zi lui Zaharia i s-a arătat arhanghelul Gavril și i-a zis că Elisabeta îi va naște un fiu. Legenda spune că Zaharia nu a crezut acest lucru, drept pentru care a rămas mut până când s-a născut Ioan.

 „Numele lui va fi Ioan”

În acele vremuri tradiția era ca primul copil să fie numit după tată. Deci, pe nou născut trebuia să-l cheme Zaharia. Elisabeta însă s-a opus și a zis că pruncul trebuie să poarte numele de Ioan. Toată lumea spunea că nu se poate, deoarece nimeni din neam nu are acest nume.  În cele din urmă i-a fost cerută părerea lui Zaharia. Acesta a luat o tăbliță pe care a scris: „Numele lui va fi Ioan”, iar din acel moment a reînceput să vorbească. Numele are o semnificație aparte. Ioan, în ebraică, înseamnă „Dumnezeu a avut milă”. Acest nume amintește de dragostea și mila pe care Dumnezeu o are față de noi, oamenii.

Cele mai importante sărbători dedicate Sfântului Ioan

„Sfântul Ioan Botezătorul are dedicate mai multe sărbători în calendar, pentru că este un sfânt special. De obicei unui sfânt i se atribuie ziua în care pleacă în Împărăția Cerului, sau cum am spune noi,  ziua în care a murit. Dar Sfântul Ioan Botezătorul, fiindcă a fost, cum a zis Mântuitorul, „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, are mai multe sărbători. Trei dintre acestea sunt foarte importante, fiind trecute cu roșu și cruce în calendarul ortodox: 7 ianuarie – Soborul Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, 24 iunie – Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și 29 august – Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, ne spune preotul Ilie George.

Pe lângă aceste sărbători Sfântul Ioan Botezătorul mai este sărbătorit și în data de 23 septembrie, dată la care se celebrează Zămislirea lui, adică momentul în care Elisabeta a rămas însărcinată. Și, evident, legată de viața și activitatea acestui sfânt este și sărbătoarea Bobotezei, pe care o celebrăm azi.

Ce semnifică Boboteaza

„Pe 6 ianuarie se sărbătorește Botezul Domnului. Adică Iisus Hristos vine la râul Iordan ca să se facă cunoscut lumii. Până acum lumea nu l-a cunoscut efectiv. El deja avea în acel moment 30 de ani. Sfântul Ioan boteza creștinii deja de vreo șase luni în apa Iordanului și propovăduia botezul pocăinței. El le spunea oamenilor: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Și amintea cuvintele prorocilor: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc””, explică preotul.

În locul unde boteza Ioan creștinii, era coadă. Toată lumea voia să fie botezată de el. Acesta îi băga în apă, le asculta păcatele și după aceea îi scufunda de trei ori. La final cu toții plecau fericiți fiindcă au fost iertați. La coadă s-a pus și Mântuitorul Iisus Hristos. Când îi vine rândul, Ioan îi spune că nu el trebuie să-l boteze, ci invers. Și Domnul îi zice: „Lasă Ioane să se împlinească toată dreptatea”.

 „Și atunci Ioan îl botează și pe Hristos. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru că așa era lucrarea lui Dumnezeu. La ieșirea Mântuitorului din Iordan s-a deschis cerul și s-a pogorât Duhul Sfânt sub forma unui porumbel spunând: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru tine am binevoit”. Acolo este prima apariție a Sfântului Duh de unde și numele Bobotezei de Arătarea Domnului”, a mai explicat preotul Ilie George.

Locuri de poveste din România: Tunelul celor 365 de sfinți

Articolul Povestea Bobotezei, momentul botezului fiului lui Dumnezeu și a Sfântului Ioan Botezătorul, cel cu mai multe sărbători în calendar (I) apare prima dată în Stiripentrucopii.

Preotul cu care am stat de vorbă se numește Ilie George Grecu. El este preot slujitor în comuna Bistra, Munții Apuseni, județul Alba. În primul rând l-am întrebat pe părinte ce face el, care e rolul lui în comunitate? „E greu de trasat niște tușe foarte repede fiindcă e complexă situația. În primul rând preotul e legat ombilical, să zicem, de Sfânta Biserică. Acolo e locul lui de muncă unde slujește duminica și în celelalte zile în care are slujbe. Miercurea, vinerea, sâmbăta seara.

În plus, se deplasează pe teritoriul parohiei, acolo unde este nevoie de el pentru a încerca să aline, să participe la durerile oamenilor sau la bucuriile lor. Dacă este cineva bolnav, părintele merge și citește rugăciuni și eventual spovedește și împărtășește bolnavul respectiv. Dacă este botez sau cununie, părintele, după slujba de la biserică, merge acasă și binecuvântează casa celor care au avut aceste evenimente. Eu aș spune că preotul este un pilon important a ceea ce înseamnă viață socială în România și de peste tot, acolo unde sunt biserici”, spune părintele Ilie George.

Momentul în care Ilie George și-a dat seama că vrea să fie preot

Deși nu s-a gândit vreodată să se facă preot, la un moment dat Ilie și-a dat seama că pentru asta e făcut. „Mi-am dat seama de mult. Adică eram și eu mai tânăr, eram în căutările tinereții. Dacă mi-ar fi zis cineva după anii `90 că o să fiu preot, îi zâmbeam, așa, cu înțelegere: „băi băiatule, nu știi despre ce vorbești”. Dar am ajuns în căutările mele la o mănăstire unde m-am împrietenit cu un preot de mănăstire tânăr care mă spovedea și încerca să răspundă la căutările mele care țineau de viața asta duhovnicească pe care n-o avusesem înainte de anii aceia.

Și, la un moment dat, părintele m-a văzut că bâjbâi în ceea ce se întâmplă la Sfânta Liturghie. Și mi-a propus într-o dimineață să vin mai de devreme la biserică, atunci când el începea practic să se pregătească de Sfânta Liturghie, să-mi arate acolo, în altar, ce face preotul. Eram băiat cu carte, nu eram prostuț. Am făcut și un liceu redutabil din Brașov, aveam și un an de Politehnică, eram în vacanță. Când am văzut acolo ce face de fapt preotul, m-a lovit așa o treabă. N-am înțeles-o chiar atunci, dar în doi – trei ani am lămurit-o. Mi-am dat seama că, dacă va fi să fac vreodată ceva serios cu viața mea, va trebui neapărat să intru în tagma preoției”, povestește preotul.  Tot el ne-a povestit și despre cum a fost când a susținut pentru prima dată o slujbă. Mai multe despre asta puteți afla urmărind interviul video de pe canalul nostru de YouTube, aici.

Cum ajungi preot? Ce ai de făcut?

Pentru a deveni preot nu e simplu. Trebuie urmată o facultate și chiar un master. „Din punct de vedere instituțional se poate începe cu seminarul teologic, de la clasa a IX-a. Dar nu e obligatoriu. Se poate face și un liceu neteologic. Bineînțeles, trebuie absolvită Facultatea de Teologie, la secția pastorală, urmată de un master în teologie. Acestea sunt ultimele cerințe, după care te duci la centrul eparhial unde vrei să slujești, depui o cerere și ei te iau în vedere.

Ar fi bine să ai și un duhovnic care să te sfătuiască pe linia asta. Adică să vadă dacă ai sau nu chemare, dacă ai sau nu calitățile necesare, vocația de a fi preot. Va trebui să te căsătorești, pentru că taina căsătoriei trebuie făcută înainte de taina hirotoniei, și după care, la momentul oportun, te duci să-ți dai examenul de capacitate preoțească. Adică examenul final când autoritățile bisericești consideră că da, ești pregătit, din toate punctele de vedere”, explică părintele Ilie George. Tot el ne-a explicat și cum poți să avansezi în carieră. Se aseamănă în mare parte cu meseria de profesor, dar pentru mai multe detalii vă invităm să urmăriți materialul video disponibil mai sus.

Calitățile de care ai nevoie pentru a deveni preot

Părintele ne-a spus care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a deveni preot. „Prima calitate, sau nici nu știu cum să-i spun, este chemarea lui Dumnezeu. Vocația. Dacă nu ai chemare de la Dumnezeu orice liturghie te zdrobește în principiu și vi de la muncă obosit. Nu numai fizic, dar ești zdrobit sufletește. Bineînțeles trebuie să te ducă puțin capul cu școala pentru că studiile de teologie nu sunt floare la ureche cum ar crede unii. Trebuie să faci puțină greacă, un pic de latină, istorie bisericească și românească și universală, poate un pic de voce nu te-ar dezavantaja, ureche muzicală.

Cumpătare, smerenie, sunt o grămadă de lucruri care ar face ca un preot să fie ideal. P cei care sunt interesați, îi îndemn să pună mâna pe cărțile Sfinților Părinți și să vadă acolo exemple faine de preoți, care vor răspunde mult mai bine decât mine la întrebarea asta”, spune preotul cu care am stat de vorbă.

Părintele Ilie George atrage atenția asupra faptului că această „meserie” e una care implică suferință. „Este multă suferință în preoție și atrag atenția asupra acestui fapt. Cei care doresc să urmeze această cale trebuie să înțeleagă cuvintele Mântuitorului: „Vă trimit pe voi, ca pe niște miei, în mijlocul lupilor. Asta e preoția. Preotul dacă e gras înseamnă că-i lacom, dacă-i slab înseamnă că-i bolnav, dacă cere bani înseamnă că vrea să-și ia ultimul Mercedes, dacă nu cere bani face pe smeritul, dacă bea de ce bea, dacă nu bea de ce nu bea. Niciodată nu-i bine. Oamenii din biserică te înțeleg, dar oamenii din afara bisericii, și sunt tot mai mulți din păcate, ridică voci”, explică preotul.

Ce face preotul pentru a-i atrage pe copii

Sunt copii și tineri care merg la biserică, însă sunt și mulți care nu merg. Părintele Ilie s-a împrietenit cu copiii din zonele în care a slujit și ne-a povestit puțin despre experiențele sale. „La cealaltă parohie, fiind una mică, în vârful munților, la 1000 m altitudine, am fost și vreo șapte ani profesor de religie, pentru că nu veneau profesorii. Era foarte departe. Vreau să spun că eu când intram în școală eram ca Moș Crăciun într-un fel. Eram și aspru atunci când trebuia. Am jucat și fotbal cu ei, am fost și în excursii cu ei, aveam corul de colinde cu care colindam tot orașul Alba Iulia. Am de acolo niște experiențe foarte frumoase. Am făcut și o școală de vară. Vara îi aduceam pe copii să-i învăț să picteze pe sticlă, icoane bineînțeles, și să facă alte lucruri.

Din păcate, aici la Bistra, ne-am lovit de pandemia asta și accesul în școală a fost restricționat. Noi avem un parteneriat între biserică și școala respectivă. M-am rezumat acum să mă duc înainte de marile sărbători la clasele mici, o dată. Le duc acolo niște bombonele și niște suc și povestim un pic despre Crăciun sau despre Paști. Iar la clasele a VII-a – a VIII-a facem niște întâlniri așa, destul de periodice, în care nu vorbim despre Dumnezeu neapărat. Îi iau așa prin învăluire cu istoria țării noastre, cu geografia, cu cultura, și ajung și la Dumnezeu dacă îmi permite treaba”, povestește preotul.

Sfaturi pentru copiii care vor să devină preoți

Să fii preot este așadar, destul de greu. Totodată însă este foarte frumos. L-am rugat pe părinte să le ofere copiilor ce-și doresc să urmeze această profesie câteva sfaturi. „Să-și caute un sfătuitor duhovnicesc. Un preot duhovnic, care poate să fie de la ei din parohie sau poate de la o mănăstire, care să-i ajute. Pentru că fiecare caz e personal. Bineînțeles că părintele o să-i învețe să se roage, să caute voia lui Dumnezeu. Și o să-i pună la punct și cu lecturile. Cei care doresc, Doamne ajută! Biserica are nevoie de slujitori buni”, spune preotul Ilie George.

O altă curiozitate a noastră a fost să aflăm cum e un bun creștin. Ce ar trebui să facem? Iată. „Un bun creștin trebuie să fie sincer în primul rând. Dacă este sincer, căutările lui sunt sincere. Dacă le are. Sigur, prezența la liturghia de duminică este esențială. Eu cu asta aș începe. Tuturor ucenicilor le spun asta. Dacă nu vi duminica la biserică, bateriile nu se încarcă. Și se bate pasul pe loc. Chiar și în toată sinceritatea bați pasul pe loc. Adică, dacă vrei să fii un bun creștin trebuie să intri în matcă, trebuie să intri acolo, și zborul este sfânta biserică și Sfânta Liturghie. Acolo-i tot centrul”, spune părintele.

Preotul ne-a mai spus și cât de important e să credem în Dumnezeu. Am mai vorbit cu el, de asemenea, despre salarizare. Dacă nu știați, și preoții au un salariu la fel ca orice alt angajat. Ba mai mult, acesta primește și o casă. Ea se numește casă parohială și majoritatea localităților/comunelor au una. Mai multe despre toate aceste subiecte puteți afla, simplu, urmărind interviul video.

Dicționar

Redutabil: de temut; puternic; valoros;

Tagmă: totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată; clică, gașcă;

Eparhie: unitate teritorială bisericească condusă de un episcop;

Hirotonie: învestire cu darul preoției ce se face prin punerea mâinilor sau binecuvântarea arhiereului.

O meserie în care ai nevoie de răbdare. Ce face profesorul de educație plastică

Articolul Pentru această meserie e nevoie de chemare. Interviu cu Ilie George Grecu, preot slujitor în Munții Apuseni apare prima dată în Stiripentrucopii.

Muntele Athos, sau Republica Autonomă a Sfântului Munte Athos, este o regiune semi-independentă deosebită. Ea se află în Grecia pe peninsula Chalchidice și servește drept lăcașul călugărilor ortodocși. Populația de aproximativ 1.800 de oameni este formată exclusiv din preoți greci, români, ruși, sârbi și bulgari. Capitala țării este Kareia.

Numele Athos provine de la un personaj din mitologia Greciei Antice. Este vorba despre un gigant trac care în lupta sa cu Poseidon, zeul grec la apelor, a azvârlit un bolovan formând astfel muntele de astăzi. Muntele Athos era foarte popular în antichitate. Mulți greci îl considerau cel mai înalt loc de pe Pământ și locul unde zeii se adunau să discute.

Muntele Athos a fost menționat pentru prima dată de Homer

Prima mențiune istorică a muntelui a apărut în Antichitatea timpurie a Greciei. Lăcașul călugărilor ortodocși de astăzi a fost amintit în Iliada, una dintre cele mai cunoscute povestiri ale scriitorului Homer.

Creștinarea locului a început în secolul al IV-lea, atunci când toată peninsula a început să fie convertită. Tot în acea perioadă au început să apară primii călugări pe Muntele Athos. Pentru ei a fost o locație ideală să-l slujească pe Dumnezeu, în pace. O tradiție creștină spune că în timpul unei călătorii pentru a-l vizita pe Lazarus în Cipru, Maria și Ioan Evanghelistul au găsit refugiu pe această peninsulă după ce au fost prinși în mijlocul unei furtuni. De aceea, zona mai este numită și Grădina Maicii Domnului.

Împăratul bizantin a considerat Muntele Athos ca fiind un centru credincios important

Până la finalul secolului al IX-lea s-au format mai multe comunități de călugări și de credincioși pe peninsulă. Doi călugări care au ieșit din comun au fost Petre Athonitul și Eftimie cel Nou din Thessaloniki. Totuși, mulți istorici sunt de părere că fondatorul primelor organizări a fost Athanasios Athonitul. El a pus bazele mănăstirii Lavra cea Mare.

Athanasios a trăit toata viața sa pe teritoriul Turciei de astăzi înainte să se stabilească pe Muntele Athos. Popularitatea sa a făcut o mulțime de călugări să se stabilească în zonă și să construiască mănăstiri. Nu toți erau însă de acord cu Athanasios. Din această cauză unii s-au plâns chiar și împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes. Acesta nu doar că i-a dat dreptate lui Athanasios, dar a decis să transforme Muntele Athos într-un centru credincios important al Imperiului Bizantin, fapt ce a dus la construcția a și mai multor mănăstiri.

A fost cucerit de otomani

După scurta ocupare a francilor a venit rândul Imperiului Otoman să cucerească zona. Aceștia au început să impună taxe călugărilor. Din această cauză, mulți au ales să părăsească Muntele Athos. Totuși, câțiva au rămas. Timp de secole, Muntele Athos a fost doar o umbră a ce era cândva. Cel mai tragic moment al istoriei zonei urma să vină în anul 1822. După ce mai multe femei și copii s-au ascuns pe munte pentru a se refugia, armatele turcești au venit și au omorât aproape toate persoanele din zonă, au furat comorile și au ars manuscrise importante.

Odată cu terminarea războiului de independență, pacea s-a întors în Athos. Acesta a fost momentul în care și călugării s-au întors pe peninsulă. Foarte puțini dintre călugării veniți erau greci, majoritatea provenind din celelalte țări ortodoxe.

Conducerea otomană a luat sfârșit în anul 1912. Pe atunci, Athos găzduia aproximativ 10.000 de călugări. Totuși, zona a fost părăsită din nou pentru o scurtă perioada. Abia în anii ’70 a renăscut zona, Athos atrăgând tinerele generații de călugări.

Accesul pe munte, lăcașul călugărilor ortodocși, este interzis pentru majoritatea persoanelor

Accesul pe Muntele Athos nu este permis decât pentru autorități. De asemenea, femeile nu au voie să intre deloc. Intrarea pe Sfântul Munte se face prin intermediul unui feribot. Pentru a putea intra, vizitatorii trebuie să fi obținut un diamonitirion, adică un fel de viză bizantină redactată în greacă antică și datată folosind calendarul iulian. Această viză mai trebuie să fie semnată și de patru secretari ai unor mănăstiri importante. Pare extrem de complicat să ajungi pe insulă, nu?

Interdicția femeilor pe munte a fost instituită în secolul al XI-lea. Se crede că unii călugări tineri au fost „corupți” de femei cochete.

În 2001 și în 2006, Parlamentul European a făcut apel la statul grec și la conducătorii Muntelui Athos să renunțe la această regulă. Principala problemă era că femeile care chiar ajungeau să pășească pe teritoriul muntelui puteau fi pedepsite cu până la un an de închisoare. Din păcate, apelul Parlamentului European nu a avut niciun rezultat.

Deși femeile nu au voie pe munte, acest lucru nu se aplică și la pisici. Un ordin imperial spune că pisicile nu trebuie să respecte această regulă deoarece controlează populația de șoareci și de șobolani. Din această cauză Muntele Athos nu este o oază doar pentru călugări, ci și pentru felinele pe care cu toții le iubim.

Curiozități despre Muntele Athos

• Călugării de pe Muntele Athos sunt complet deconectați de lumea din exterior. Foarte puține mănăstiri au contact cu lumea cibernetică pentru a comunica cu avocați, pentru cercetare și pentru achiziția a diferitor obiecte.
• Pe peninsulă se află în total 20 de mănăstiri. 17 aparțin grecilor iar rușii, sârbii și bulgarii dețin câte una.
• Pe Muntele Athos există și un lăcaș al călugărilor români. Este vorba despre Schitul Prodromu. El a fost fondat în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
• O singură femeie a avut dreptul de-a lungul istoriei să pășească pe munte. Este vorba despre Elena, împărăteasa medievală a sârbilor. Elena a fost soția împăratului sârb Ștefan Dușan care a domnit în secolul al XIV-lea. Acesta a făcut numeroase donații mănăstirilor de pe Muntele Athos. Conform legendelor, atunci când Elena a vizitat muntele, ea a putut să calce doar pe covoare și nu a făcut deloc contact cu călugării.

Sursă foto: pixabay.com, reflex.cz, wikipedia.org

Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Insula Man, domiciliul zânelor

Articolul Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Muntele Athos, lăcașul călugărilor ortodocși apare prima dată în Stiripentrucopii.

Astăzi îi sărbătorim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Deși ar putea părea că ei sunt doar zeități sau personaje din Biblie, aceste persoane au existat cu adevărat. Ei și-au dedicat viața răspândind cuvântul Domnului și luptând pentru libertatea creștinilor. Haideți să aflăm împreună mai multe despre cei doi.

Și Petru și fratele său au fost apostoli

Petru, sau Shimon după numele său adevărat, s-a născut în Betsaida, un sat care în ziua de astăzi se află pe teritoriul Siriei. El a fost fratele unui alt apostol, Andrei. De meserie Petru era un simplu pescar.

Într-o zi, el și colegii lui pescari nu reușeau nicicum să prindă pești. Dintr-o dată, Iisus Hristos a apărut și le-a zis să mai arunce plasele o dată în apă. Nedumeriți, pescarii le-au aruncat înapoi. Când le-au scos iar, ele erau pline cu pești.

Această minune este numită în Biblie “pescuirea minunată” iar Petru a avut onoarea să fie martor. Iisus a fost chiar și cel care i-a dat acest nume apostolului. După săvârșirea minunii, Iisus a propus ca Petru să devină un „pescar de suflete” și la numit Kepha. Kepha înseamnă piatră în aramaică, acest nume fiind inspirat din faptul că Petru avea un corp solid. Atunci când Biblia a fost tradusă în greacă, numele său a devenit Petros, ca mai apoi în latină să devină Petrus.

A ajutat la scrierea teoriei creștine

Viața sa de apostol a început la Ierusalim. Acolo a fondat alături de Iacob, fratele lui Iisus, și de Ioan prima comunitate iudeo-creștină. Conform credinței lui Petru, doar evreii puteau fi convertiți la creștinism în acea perioadă.

O altă ocupație a apostolului Petru a fost învățătura. El a ajutat la scrierea teoriei creștine și la educarea noilor creștini. Pentru el, Biserica era Catedra lui Iisus. De aici provine și numele de Catedrală.

Viața lui Petru avea să se schimbe atunci când a fost arestat și pus în lanțuri. Biblia spune că el a fost eliberat ca printr-o minune de către un înger. Astfel, apostolul s-a decis să plece la Roma în anul 57 unde a devenit liderul iudeo-creștinilor.

Pavel a persecutat creștinii la început

Apostolul Pavel s-a născut la Tars, pe teritoriul Turciei de astăzi. El este numit Saul de către evrei, Paul de romani și Pavel de slavi. Pavel a fost un scriitor și un membru activ al societății în care trăia. Deja în anul 5 d.Hr. el avea numeroase scrieri. Nici nu este de mirare. Orașul său era considerat în acea perioadă o oază a școlilor de retorică și de filosofie.

Pavel a intrat în zona creștinismului drept un evreu fanatic. La început, el a fost printre cei care izgoneau creștinii. Ura sa pentru creștini l-a dus până la Damasc unde dorea să facă ordine printre ucenicii lui Iisus.

Pe drum spre Damasc, lui Pavel i s-a întâmplat un lucru bizar. O siluetă care radia o lumină orbitoare i s-a arătat în cale. Era chiar Iisus Hristos, cel pe care Pavel îl Persecuta. Lumina puternică l-a făcut pe Pavel să-și piardă vederea. Confuz, el s-a lăsat dus de mână de către Iisus până la Damasc, unde a fost și botezat. Odată botezat, el și-a recăpătat imediat vederea.

Viața sa a fost o aventură

Din acel moment el a devenit unul dintre cei mai mari răspânditori ai cuvântului lui Iisus. Pavel a petrecut trei an în pustiul Arabiei ca mai apoi să se întoarcă în Damasc. Ajuns acolo, el a avut probleme cu gărzile regelui de care a scăpat ascunzându-se într-un coș de nuiele. După ce aventura din Damasc a luat sfârșit, apostolul s-a întors la Ierusalim unde a primit susținerea apostolului Barnabas și a devenit un creștin de încredere.

Alături de acesta a început să convertească toți ne-evreii din Antiohia. Mai apoi, ei au pornit spre Cipru, Pamfilia, Psidia și Licaonia. Tot ei au organizat și primul consiliu al creștinilor în anul 49, la Ierusalim.

Viața sa a fost una plină de suișuri și coborâșuri. A fost biciuit, i s-au furat banii și a fost chiar și întemnițat în timp ce parcurgea traseul Efes către Macedonia și apoi în Grecia pentru a se întoarce la Ierusalim. Viața sa a luat sfârșit în anul 61 atunci când, în urma unei decizii romane, evreii au fost nevoiți să-l aresteze și să-l decapiteze.

În România, Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt considerați sfinții ocrotitori ai penitenciarelor. Acest lucru se datorează faptului că au fost întemnițați de mai multe ori de-a lungul vieții pentru crezul lor, dar și pentru greșelile pe care le-au comis în fața Domnului.

Sursă foto: huff.ro

Ce sunt Rusaliile. Obiceiuri, superstiții și tradiții ale sărbătorii

Articolul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cine au fost ocrotitorii penitenciarelor din România apare prima dată în Stiripentrucopii.

În lumea musulmană se încheie astăzi o perioadă foarte importantă a anului, și anume Ramadanul. În calendarul islamic, Ramadanul reprezintă cea de-a noua lună. În această lună, musulmanii de pe tot globul țin post asemănător cu cel al creștinilor.

Nu au voie să consume nimic în timpul zilei

Perioada de începere a Ramadanului diferă în fiecare an, în funcție de poziția lunii. Musulmanii nu au voie să mănânce, să bea apă sau alcool sau să facă orice ar însemna să introducă obiecte străine în corp pe timpul zilei. Noaptea le este permis să facă ce vor. Acest post durează 30 de zile, uneori durând doar 29.

Această perioadă de post are scopul de a-i învăța pe musulmani să fie credincioși și răbdători. Este, de asemenea, un moment de reculegere și de introspecție. Îi face să se gândească cum se simt cei care nu au ce să mănânce și îi ajută să nu devină lacomi.

Totuși, nu toată lumea ține post în Ramadan. La fel ca în postul creștin, copiii nu trebuie să-l respecte. Doar cei care au ajuns la pubertate trebuie să țină post. De asemenea, nici oamenii bolnavi și nici femeile gravide nu trebuie să respecte perioada de Ramadan. La fel și cei care călătoresc.

Situația se schimbă complet, însă, odată cu căderea nopții. Oamenii organizează mese mari alături de familie. Masa de după apusul soarelui se numește Iftar. De foarte multe ori, magazinele rămân deschise pe timpul nopții în perioada Ramadanului.

Ramadanul se încheie printr-un festival

Sfârșitul Ramadanului este sărbătorit prin unul din cele două mari festivaluri din lumea musulmană. Acest eveniment se numește Eid al-Fitr și durează trei zile. În această perioadă oamenii se întâlnesc, se roagă împreună și își fac cadouri unul la altul.

Conform unor statistici din 2020, în România se află 136.500 de musulmani. Aceștia reprezintă 0,65% din populația țării. Majoritatea acestora se află în Dobrogea, o regiune care s-a aflat sub stăpânirea otomană timp de 700 de ani. Se estimează că în prezent la noi în țară se află peste 80 de moschei.

Sursă foto: pixabay.com

Povestea sfântului care a omorât balaurul

Articolul Astăzi se sfârșește Ramadanul. Ce este acesta și câți îl serbează la noi apare prima dată în Stiripentrucopii.

În acest an Paștele ortodox pică pe data de 2 mai. Cel catolic are loc pe 4 aprilie. Înainte de această sărbătoare creștinii trec printr-o perioadă în care mănâncă foarte puțin sau, în anumite zile, chiar deloc. Această perioadă de restricționare alimentară se numește Postul Mare și este respectată de creștini încă din secolul al IV-lea. Totuși ce au voie să facă creștinii în timpul postului?

Postul există în aproape toate religiile

Conceptul de post există în aproape toate religiile. Acesta este practicat sub diferite forme și din motive care diferă mai mult sau mai puțin între ele. Babilonienii și egiptenii considerau perioada postului una de ispășire și iertare a păcatelor. La greco-romani această perioadă are scopul de a curăța sufletul. În cultul zeiței Ceres, postul era practicat ca un ritual de pregătire pentru câștigarea puterilor spirituale. Hipocrate, un fizician din Grecia Antică, considera că durata sa lungă de viață se datorează postului. Acesta nu se ridica niciodată sătul de la masă. Brahmanii și budiștii respectă cu strictețe postul. Numele postului la Mahomedani este Ramadan. În acea perioadă ei nu mănâncă deloc de dimineața până seara. La evrei, Moise a prescris postul prin acele tăblițe pe care le-a primit de la Dumnezeu.

Durata Postului a fost stabilită în secolul al IV-lea

La început, postul creștinilor era considerat o perioadă de renaștere spirituală și o pregătire pentru Învierea Domnului. De asemenea, conform Bibliei, chiar și Iisus Hristos a ținut post timp de 40 de zile înainte de a începe activitatea sa mesianică.

La sfârșitul secolului al III-lea Postul Mare era împărțit în două perioade. Prima perioadă era cea a postului pre-pascal. Durata acesteia era destul de mare, ea ținând până la Duminica Floriilor. A doua perioadă era cea a postului pascal. Ea începea în Duminica Floriilor și ținea o săptămână, terminându-se până în Duminica Învierii.

În secolul al IV-lea, Sinodul I Ecumenic a stabilit data Paștilor iar Biserica de la Răsărit a hotărât ca durata postului să fie de șapte săptămâni. Această durată este respectată și în ziua de astăzi. Ultima săptămână, cea dintre Florii și Paști, este numită săptămâna Sfintelor Patimi și semnifică săptămâna suferinței Domnului.

În acele vremuri Postul Paștelui era mult mai aspru decât astăzi. Oamenii îl țineau cu mult mai multă seriozitate și respect. Doar persoanele care sufereau de anumite boli erau scutite din a ține post.

Cei care țin post nu au voie să mănânce carne și produse lactate

În prezent, cei care țin post trebuie să respecte anumite reguli. Conform bisericii, perioada postului nu este o perioadă de sărbătoare ci una de meditație. Creștinii își aduc aminte de suferințele prin care a trecut Hristos pe cruce. Din acest motiv petrecerile sunt interzise în această perioadă. De asemenea, plăceri precum consumul de alcool și fumatul nu sunt permise.

Totul culminează cu anumite mâncăruri care devin interzise. Pe 7 martie 2021 a început „lăsata secului” de carne. Asta înseamnă că din acel punct și până la sărbătorile pascale creștinii nu mai au voie să mănânce carne. De asemenea, pe 14 martie a început și „lăsata secului” la  brânză și produsele lactate. Asta înseamnă lactatele au dispărut complet din dieta creștinilor ortodocși.

Trebuie copiii să țină post?

Întrebarea este dacă și copiii trebuie să respecte perioada Postului. Pentru a afla răspunsul la această întrebare cât și pentru a obține mai multe informații despre Postul Mare, ȘTIRI PENTRU COPII a stat de vorbă cu ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului.

“Copiii până la vârsta de șapte ani nu se supun rigorilor Postului. Până la o anumită vârstă sunt absolviți chiar și de spovedanie. La acea vârstă fragedă cei mici nu au încă în ei un imbold de a face rău, ci doar greșesc din neglijență. Postul este o perioadă care aduce multă pace și liniște. Dacă aceștia cresc într-o familie care respectă perioada Postului Mare o să poată să vadă diferențele de comportament ale părinților față de perioadele normale. Aceasta este cea mai bună modalitate pentru ei să înțeleagă importanța respectării Postului. Postul nu este doar o perioadă de înfometare. Oamenii ajung să își schimbe viața pentru câteva săptămâni. Se roagă mai mult și sunt îndreptați mai mult spre milostenie, adică spre a face fapte bune”,  ne-a spus ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului.

Dicționar: 

Lăsata secului – sărbătoare care marchează ultima zi dinainte de a începe unul dintre cele patru posturi religioase

Brahman – membru al celei mai înalte caste din India

Mesianic – care cuprinde o prezicere sau o profeție

Pascal – Referitor la sărbătoarea Paștelui

Sursă foto: Adrian Pîclișan 

Articolul Postul Mare – ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului explică ce reprezintă această perioadă și care e istoria sa apare prima dată în Stiripentrucopii.