Femeia despre care vă povestim astăzi a fost de un curaj ieșit din comun. Marina Ştirbey – o personalitate marcantă a epocii sale. Era supranumită ”Prințesa aviației românești” pentru numeroasele ei reușite din domeniul zborului.

O familie nobilă şi un vis măreţ

S-a născut în 1912 la Viena într-o familie nobilă. Era fiică a politicianului George Ştirbey. Printre alții, se înrudea cu George Valentin Bibescu și Constantin “Bâzu” Cantacuzino.

Tânăra a fost de mică pasionată de zbor. A reușit să intre cu greu la o școală de aviație după ce a aplicat la mai multe astfel de instituții care o respinseseră pe motiv ca era femeie. În 1935, Marina a obținut brevetul de pilotaj, moment în care și-a comandat un avion pe care l-a numit Icar, după eroul legendelor Olimpului. La vremea respectivă alte cinci românce mai aveau dreptul să piloteze.

Câțiva ani mai târziu de la obținerea brevetului a devenit membră a Crucii Roșii. În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial a aflat că femeile din Finlanda pilotau avioane sanitare, în acest fel salvându-și soții sau frații care luptau pe front. Organizația respectivă se numea Societatea Femeilor Aviatoare din Finlanda.

Escadrila Albă 

Marina Știrbey a fost prima femeie din România care a pilotat avionul până la Stockholm și apoi până la Helsinki. Întoarsă în țară, Marina a solicitat înființarea unei escadrile sanitare, organizată într-o manieră similară.
Așa se face că, în 1940, a luat naștere “Escadrila Albă care se afla sub egida Crucii Roșii. Din această organizație făceau parte alte femei pilot din România, precum Victoria Pokol, Nadia Russo, Virginia Duțescu și Mariana Drăgescu. Ultima a dezvăluit într-un interviu din 1993 pentru postul Radio România că ”Escadrila Sanitară făcea transporturi de răniți foarte grav. Aterizam pe terenuri cu totul improvizate, pe lângă șanțuri anticar, pe lângă cazemate, de unde ni se aduceau răniții pe care-i îmbarcam și-i aduceam în spatele frontului, la primul spital de campanie“. Numele “Escadrilei Albe” venea de la faptul că avioanele erau vopsite în alb și purtau însemnele Crucii Roșii pe aripi și fuselaj.

În 1942, chiar în plin Război Mondial, s-a căsătorit cu Constantin Basarab Brâncoveanu. Fericirea lor urma să fie de scurtă durată deoarece, în 1947, soțul Marinei a fost arestat pentru că avea nume boieresc. Bunurile familiei au fost confiscate de comuniști. Ani de-a rândul familia ei a trăit de pe o zi pe alta.

Mai târziu, în  1964, Marina Știrbey și familia sa  au obținut permisiunea să plece din România. Plecarea a fost posibilă cu ajutorul Marthei Bibescu. Sau refugiat în Franța unde, de altfel, Marina Știrbey s-a și stins din viață în 2001.

ŞTIRI PENTRU COPII vă ţine la curent cu ultimele noutăţi. Nu uitați să urmăriţi rubrica noastră cu româncele care au schimbat lumea şi săptămâna viitoare pentru a descoperi o nouă româncă care a făcut istorie.

Dicţionar:

Fuzelajul: este o parte componentă a unei aeronave, profilată aerodinamic, care constituie spațiul util de transport. Fuzelajul unește celelalte părți ale aeronavei.

Brevet: permis de a pilota un avion

Surse: adevarul.ro, identitatea.ro, edițiadedimineață, evenimentulistoric, spatiuldeconstruit.ro

Sursă foto: galeriaportretelor.ro, identitatea.ro, wikipedia, The Movie, ziarulmetropolis, evenimentulistoric, desteptii.ro. adevarul.ro, 

spatiuldeconstruit.ro

Articolul NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Marina Ştirbey – eroina Escadrilei Albe apare prima dată în Stiripentrucopii.