Periuța de dinți este unul din cele mai folosite obiecte de igienă. Nelipsită din rutina noastră zilnică, aceasta se găsește într-o mare varietate de modele, prețuri și culori. Însă când a apărut ea? Prima menționare a unui obiect destinat curățării dinților datează încă din anul 3500 î.H. Bineînțeles că forma nu era cea de astăzi. Egiptenii și babilonienii și-au dat seama că prin mestecarea sau ronțăirea unei crengi rezultă un fel de perie.

Așadar, prima periuță de dinți era una „handmade” (n.r. – ”toothmade” – făcută în dinți, dacă vrem să fim riguroși în exprimare) și avea dimensiunea unui creion. Un capăt era ascuțit și se folosea pe post de scobitoare, iar celălalt capăt era moale, folosit pentru a peria dinții. Cu toții știm cât de important este să ne spălăm pe dinți. Ei bine, să știți că încă din acele vremuri se acorda o atenție sporită acestui lucru. Dovadă sunt periuțele de dinți găsite în mormintele antice egiptene.

Produs inventat în închisoare

Prima periuță de dinți cu peri a fost dezvoltată în China în perioada 618 – 907 d. Hr. Ea era confecționată dintr-un os în vârful căruia erau legate fire de păr de porci care trăiau în Siberia și nordul Chinei.

Periuța de dinți s-a răspândit în Europa datorită migrațiilor la sfârșitul secolului al XII-lea. Prima menționare a cuvântului „toothbrush” s-a regăsit în autobiografia lui Anthony Wood din 1690. Pentru că părul de porc era prea rigid, europenii l-au înlocuit cu păr de cal, care era mai moale.

Prima producție în masă de periuțe de dinți a avut loc în anul 1780, iar modelul a fost gândit în închisoare. William Addis era după gratii și se spăla pe dinți cu sare și cenușă. Punea această combinație pe dinți, iar apoi îi freca pur și simplu cu o cârpă. Și-a dat seama că această metodă nu dă roade așa că a păstrat un os din resturile de la mâncare și s-a rugat de un gardian să-i dea câteva fire de păr de cal.

A făcut câteva găuri în os, iar din părul de cal a făcut legături pe care le-a băgat acolo și le-a lipit. De atât a fost nevoie pentru a crea modelul de periuță pe care-l știm și astăzi. După ce a ieșit de la închisoare William Addis a lansat acest model și la scurt timp s-a îmbogățit. Până în 1850 periuțele de dinți s-au răspândit în Franța, Germania și Japonia.

Hiram Nichols Wadsworth a primit în 1857 primul brevet de invenție pentru periuța de dinți, în Statele Unite ale Americii. Producția în masă a început însă de abia în 1885 și nu a avut prea mult succes. Periatul dinților a devenit o rutină la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când soldații erau obligați să se spele pe dinți zilnic.

Periuța de dinți din fire sintetice și cea electrică

Periuțele de dinți din fire sintetice, cum ar fi nylonul, au apărut în 24 februarie 1938 fiind create de DuPont. Acestea au câștigat încet – încet teren în fața celor din fire de păr de cal sau porc. De asemenea, mânerele din lemn sau os au fost înlocuite cu materiale termoplastice.

În zilele noastre  putem spune că periuțele clasice pierd teren în fața celor electrice. Deși pentru noi sunt produse relativ noi, periuțele electrice au apărut acum mulți ani. În 1954, doctorul Philippe – Guy Wood a fost cel care a inventat prima periuță de dinți electrică funcțională, în Elveția. Peste 10 ani a apărut și periuța electrică Broxodent creată de compania americană Squibb.

În anii 1980 compania de suplimente medicale Johnson & Johnson a scos pe piață periuța Reach. Aceasta a avut un design special față de cele obișnuite. Se diferenția prin faptul că fibrele de nylon erau dispuse mult mai aproape unele de altele și erau și mai lungi și mai fine pentru a curăța mult mai bine spațiile dintre dinți. De asemenea, capul periuței era îndoit pentru a ajunge mai bine la dinții din spate.

După lansarea acestei periuțe piața a „explodat” și au apărut fel și fel de modele de periuțe de dinți. Și uite așa am ajuns în ziua de astăzi când magazinele sunt pline de periuțe de dinți. Atât clasice cât și electrice, care promit o igienizare cât mai bună. De asemenea, producătorii fac și periuțe de dinți pentru copii. Acestea sunt adesea mult mai atractive, tocmai din dorința de a-i convinge pe copii să se spele pe dinți.

Conform site-ului Doctorul de dinți, în anul 2003 periuța de dinți a fost numită invenția numărul 1 fără de care americanii nu pot trăi.

Dușul bucal și ața dentară

Două alte obiecte foarte utile pentru îngrijirea dinților sunt dușul bucal și ața dentară. Ambele sunt destinate curățării spațiilor interdentare, spații în care periuța de dinți ajunge greu. Dușurile bucale se pot face atât acasă cât și la un cabinet stomatologic. Aparatele au un rezervor în care se pune apă, iar aceasta iese printr-un jet puternic care ajută la curățarea dinților și previne depunerea tartrului. De asemenea, previne apariția cariilor, a parodontozei și a gingivitei.

La fel ca în cazul periuțelor de dinți, aparatele pentru dușul bucal sunt de mai multe tipuri. Atenție. Dacă folosim dușul bucal nu înseamnă că putem să renunțăm la periuța de dinți. Ața dentară este și ea un instrument de curățare a zonei dintre dinți. Folosirea ei ne protejează de afecțiunile gingivale și le menține sănătoase.

Dicționar

Handmade: lucrat manual (din engleză);

Toothbrush: periuță de dinți (din engleză);

Autobiografie: expunere orală sau scrisă a vieții unei persoane făcută de ea însăși.

Sursă: lifedantalspa.ro, doctoruldedinti.info

Sursă foto: pixabay.com/jennyfriedrichs, pixabay.com/monfocus, pixabay.com/andreas160578

Articolul Invențiile au schimbat viața oamenilor. Istoria periuței de dinți apare prima dată în Stiripentrucopii.