Specialistul e de părere că cei mici au nevoie de niște limite. Chiar și adulții. Asta deoarece în lipsa lor devenim haotici. „Eu cred că avem nevoie de limite. Chiar cred asta. Și cred că, din nou, contraintuitiv, exact limitele și regulile ne hrănesc nevoia de autonomie. Pare că dacă facem ce vrem noi ne hrănim această nevoie și ne simțim liberi. Dar nu-i așa. Pentru că lipsa asta de limite, de reguli, de legi, dacă vrei, de cutume, ne face să ne risipim energia și să devenim haotici.

E ca și cum ți-ai angaja un coleg în echipă și i-ai spune: „Fă ce vrei. Iei tu ce decizii vrei tu. Când faci o greșeală, vedem. Da, e posibil să te dau și afară, dar nu știu să-ți spun. Și sigur, e posibil să-ți dau și o mărire de salariu, dar vedem cum te descurci”. Pare, din afară, că i-ai oferit toată autonomia, dar nu e așa. Pentru că avea tot timpul îndoieli”, explică Urania Cremene în cadrul unui interviu cu Andreea Raicu.  

Exemple de refuzuri

Limitele pe care părinții le stabilesc sunt cele la care, când copilul ajunge, primește, sau cel puțin ar trebui, un refuz. „E nevoie să existe limită. Și înainte să spunem „Nu”, limita asta trebuie să fie clară, ca să știu de ce spun nu”, explică Urania Cremene. Specialistul a dat și câteva exemple. Spre exemplu, pentru a nu se urca pe masă copilul trebuie să înțeleagă că: „Aceasta este o masă și, pe masă, uite, stau pahare și mâncarea. Noi, oamenii, stăm pe scaune. Nu ne urcăm pe masă”. Se prea poate ca cel mic să pună totuși întrebarea „Pot să mă urc pe masă?”. Iar atunci intervine acel refuz, acel „Nu” din partea părinților. Acesta poate fi însoțit, de exemplu, de o explicație prietenoasă: „Știi ce ți-am zis. Pe masă stă mâncarea. Noi stăm pe scaun”.

Limitele pe care părinții le stabilesc nu trebuie încălcate. Adică dacă se stabilește un lucru, acela nu poate fi încălcat nici la insistențe și nici la plâns sau furie. În caz contrar copilul va înțelege că mama sau tata trec totuși peste limitele pe care chiar ei le-au impus și oricum, în final, primește și face ceea ce vrea. Un alt exemplu pe care Urania Cremene l-a dat are legătură cu dulciurile. Explicația pe care părinții o pot da copiilor e simplă: „Dulciurile sunt foarte gustoase, dar sunt doar pentru papilele gustative și nu ne hrănesc corpul. Ăsta e motivul pentru care vei mânca doar această bucățică astăzi”. Atunci când copilul spune „Mai vreau”, părintele nu trebuie să-și încalce limita și astfel răspunsul lui va fi „Nu”.

Sursă foto: unsplash.com/Bethany Beck

Elisabeta Lipă, cea mai bună canotoare a secolului XX, pledoarie pentru mai mult sport în școli: „Copiii nu mai știu să alerge!”

Articolul Cum le spunem copiilor „Nu”. Sfaturi de la Urania Cremene apare prima dată în Stiripentrucopii.