Sezonul rece a venit, iar ceaiul a înlocuit băuturile reci care ne răcoreau în lunile călduroase ale anului. Pentru prepararea ceaiului, oamenii folosesc de cele mai multe ori un ceainic. Acesta se regăsește în magazine într-o varietate de forme, dimensiuni, materiale și culori. Totuși, încă seamănă cu forma de bază a primelor ceainice.

Când au apărut primele ceainice

Se crede că acestea au apărut în China în jurul anului 1500, conform lifeisbetterwithtea.com, odată cu vasul de lut Yixing. Până într-o vreme, oamenii preferau ceaiul sub formă de praf. În China antică, frunzele de ceai, măcinate sau întregi, erau comprimate într-o matriță formând o cărămidă de ceai. Cărămizile de ceai erau ușor de transportat și erau folosite în mod obișnuit ca monedă de schimb în comerț. Bucățile de ceai erau rupte din cărămidă și fierte în ceainice sau în oale. Apoi, oamenii au constatat că ceaiul făcut direct din frunze de plante e mai bun, iar asta a dus la producția de ceainice.

Fiecare cultură căreia îi plăcea să bea ceai și-a creat vasul preferat. Cele mai multe relatări istorice spun că utilizarea ceainicelor din lut a intrat în producție în timpul dinastiei Ming (1368 – 1644), iar ceainicele din ceramică au fost produse în fabricile Yixing. Până în prezent, ceainicele Yixing sunt râvnite și rămân standardul suprem al Chinei în materie de vase pentru prepararea ceaiului. Orașul Yixing din provincia Jiangsu, continuă să producă acest celebru ceainic. Argila folosită se numește Zisha și este o resursă naturală obținută din depozitele de minereu roșu din cei doi munți din Yixing. Cu toate acestea, în 2006, China a adoptat o lege pentru a proteja extragerea excesivă a minereului.

Ceainicele în Europa

În anii 1600 ceaiul a ajuns și în Europa, iar la scurt timp au apărut și ceainicele. Primele obiecte erau mici și rotunjite, în stilul Yixing. Primul ceai importat a fost cel verde, însă el nu se menținea la fel de proaspăt în timpul transportului. Astfel, ceaiul negru a devenit ceaiul preferat al europenilor. Însă și aici a existat o problemă. Ceaiul negru este consumat la temperaturi mai ridicate, iar ceinicele de lut ale europenilor erau extrem de fragile și de cele mai multe ori se crăpau când era pusă apă clocotită în ele. Asta a determinat în cele din urmă dezvoltarea ceștilor cu mâner și a ceainicelor din porțelan dur.

În 1707, Johann Bottger din Germania a inventat o ceramică mai dură. El a adăugat în amestec argilă de caolin, un precursor al porțelanului european. După ce artizanii europeni au început să stăpânească fabricarea ceainicelor, la mijlocul secolului al XVIII-lea, fabricarea de articole pentru ceai a înflorit, dând naștere unei noi industrii.

Dicționar

Matriță: dispozitiv în care a fost prelucrat negativul formei pe care trebuie să o aibă o piesă ce se fabrică prin deformare plastică, sub presiune;

Caolin: rocă argiloasă de culoare albă cu nuanță gălbuie-verzuie, insolubilă în apă, alcătuită din caolinit, întrebuințată în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei, în medicină etc.;

Artizan: persoană care execută produse de artizanat, meșteșugar care lucrează cu artă.

Sursă foto: unsplash.com/YH, unsplash.com/Joni Ludlow, unsplash.com/David Brooke Martin

Invențiile au schimbat viața oamenilor. Globurile, cele mai cunoscute decorațiuni de Crăciun

Articolul Invențiile au schimbat viața oamenilor. Ceainicul și originile sale apare prima dată în Stiripentrucopii.