Finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX a fost o perioadă a Europei occidentale caracterizată prin schimbări sociale și economice precum industrializarea, expansiunea orașelor, dezvoltarea diviziunii muncii dar și o tranziție către lumea pe care o cunoaștem astăzi. În această perioadă, oamenii au început să conștientizeze cu adevărat importanța libertății și a rațiunii.

Revoluția industrială a contribuit la formarea unei burghezii mici, urbane. Scopul său era dobândirea prosperității financiare, menținerea acesteia și asigurarea unei bune reputații în cadrul societății. Societatea reacționa la lumea care devenea tot mai tehnologizată printr-o mișcare treptată de modernizare. Ea nu se desfășura doar pe plan economic, ci și în cadrul mentalităților individuale și colective.

Toate acestea au influențat la rândul lor, mai subtil, și lumea artelor. Au apărut stiluri strâns legate de burghezie. Pentru a-și legitima statutul, burghezii apelau la o glorificare, reinterpretare și recuperare a trecutului. Astfel a apărut istorismul a cărui sursă principală de inspirație a fost antichitatea, gândită într-o formă mai sobră și mai simplă.

Lingurițele sunt atent ornamentate

Serviciul pentru desert din argint aurit este unul dintre artefactele care a luat naștere în acea perioadă. Acest set este format din 19 piese create între anii 1870 – 1890. El a intrat în colecția Muzeului Național al Banatului în anul 1982.

Realizat în stil istorist, obiectele din cadrul serviciului sunt decorate cu motive în relief. Acestea sunt preluate din stilul manierist, baroc și rococo. Piesele constituie un exemplu de finețe și delicatețe din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Setul este format din două tipuri de lingurițe. Una dintre ele este mai adâncă, fiind făcută pentru zahăr. Cealaltă este mai plată, fiind creată pentru servirea desertului. Mânerul linguriței pentru zahăr prezintă elemente decorative cu motive vegetale. Lingurița plată este gravată cu modelul unei rândunici lângă o ramură stilizată. Capătul ambelor lingurițe este ornamentat cu un mascheron și cu o frunză de acant stilizată.

Sursă: facebook.com

Dicționar:

mascheron – ornament arhitectural care înfățișează o față de obicei umană, înfricoșătoare. Se credea că acestea sperie spiritele rele.

burghezie – pătură socială mijlocie, urbană, cu putere economică și politică.

COMORILE MUZEELOR. Corpus Juris Hungarici, vechea constituție a Regatului Ungar

Articolul COMORILE MUZEELOR. Serviciul pentru desert din argint aurit apare prima dată în Stiripentrucopii.

𝗣𝗼𝗿𝘁𝗿𝗲𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗼𝗮𝗺𝗻𝗲𝗶 𝗜𝗿é𝗻 𝗦ü𝘁𝗼 o înfățișează pe sora lui Laszlo Szekely, arhitect – șef al Timisoarei în primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Muzeul Național al Banatului a achiziționat acest tablou în urmă cu doi ani de la o doamnă a cărei poveste de viață s-a intersectat cu cea a doamnei din portret.

Istoria familiei

Portretul este o pictură executată în perioada interbelică în Timișoara la comanda unei reprezentante a marii burghezii locale. Este vorba despre doamna Irén Süto din celebra familie Szekely.

Irén Süto locuia pe bulevardul Mihai Viteazul, cartierul Elisabetin, într-o vilă proiectată de fratele ei, Szekely Laszlo. Era soția unui inginer, cu o poveste tristă, asemănătoare multor altor povești de familie din Timișoara.

După al doilea Război Mondial, vila a fost naționalizată. Irén Süto, împreună cu soțul ei, au fost evacuați forțat din casa lor într-o noapte. Familia a ajuns să locuiască în cartierul Iosefin, pe bulevardul Dragalina. Au împărțit o camera cu o familie maghiară și o fetiță.

Donatorul tabloului

Fetița cu care Irén Süto a împărțit locuința este un personaj cheie în povestea tabloului. La un moment dat, fetița  care a devenit o doamnă venerabilă a spus povestea unui portret rămas moștenire în urma doamnei Süto. Este portretul pe care Muzeul Național al Banatului l-a achiziționat în urmă cu câțiva ani de la fetița devenită între timp o doamnă respectabilă.

Povestea tabloului

𝗣𝗼𝗿𝘁𝗿𝗲𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗼𝗮𝗺𝗻𝗲𝗶 Irén Süto este un portret comandat în anii 1920 cu ocazia unui eveniment deosebit pentru familia ei. Doamna Irén Süto împlinea 40 de ani. Familia a ales un portretist foarte cunoscut în vestul României, pe nume Wolff Károly.

Wolff Károly a fost un artist născut la Pâncota, comitatul Arad, foarte cunoscut în secolul al XIX-lea. Acesta a studiat la Budapesta și la Munchen și a participat la cursurile Școlii de Pictură de la Baia Mare.

Apoi s-a stabilit la Arad, devenind un portretist al burgheziei și al familiilor aristocratice din zonă. În anii 1920 a primit comanda portretelor familiei regale, regele Ferdinand și regina Maria.

Irén Süto și-a dorit să fie înfățișată într-o haină de blană. De aceea, alături de portretul său, vizitatorii muzeului pot admira o haină de blană de astrahan din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Este blana baroanei von Wilburg primită drept cadou de nuntă din partea tatălui, notarul regal, pentru tânăra baroană. Blana, în stare bună de conservare, a fost fabricată în 1903 și întregește această poveste a portretului.

Pentru povestea tabloului accesați Muzeul Național al Banatului – Postări | Facebook

COMORILE MUZEELOR. Iataganul cucerit în luptă de Đorđe cel Negru se află la Muzeul Național al Banatului

Articolul COMORILE MUZEELOR. Portretul unei doamne din aristocrația Banatului apare prima dată în Stiripentrucopii.