Pentru că urmează o perioadă de sărbătoare, astăzi ne îndreptăm atenția către biserica de lemn de la Putna, considerată cea mai veche din țară. La aproximativ 70 de km de Suceava, în comuna Putna, se află o biserică cunoscută și importantă. Atenție. A nu se confunda cu Mănăstirea Putna, care a fost construită de Ștefan cel Mare între anii 1466 și 1469, în amintirea victoriei sale împotriva turcilor de la Chilia din 1465.

Cea mai veche biserică din țară se numește Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Putna. Ea mai este cunoscută și ca Biserica de lemn „Dragoș Vodă” sau Schitul Putna. Vorbim despre un lăcaș de cult ortodox ce datează, conform tradiției, de la mijlocul secolului al XIV-lea. Biserica a fost ridicată inițial în satul Volovăț. Ulterior ea a fost strămutată în satul Putna din comuna omonimă aflată în județul Suceava. În prezent, edificiul religios se află localizat în cimitirul satului, la aproximativ 1 km distanță de Mănăstirea Putna, și are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorit la data de 21 noiembrie.

Singura biserică de lemn medievală

Biserica „Dragoș Vodă” din Putna este singura biserică de lemn medievală cunoscută pe teritoriul țării noastre. În plus, ea este considerată și cea mai veche biserică din România. „Partea de răsărit a bisericii este datată din primii ani ai secolului al XV-lea. Și, prin tradiție, a fost adusă de Ștefan cel Mare de la Volovăț. Aceasta este cea mai veche și singura biserică de lemn medievală, cunoscută până în prezent, păstrată pe teritoriul României. Vechimea excepțională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă pentru arhitectura medievală din România și dincolo de granițele ei”, se arată pe site-ul Primăriei Putna.

Sursă foto: primariaputna.ro

Locuri de poveste din România. Cascada și Muzeul Pătrăhăițești

Articolul Locuri de poveste din România. Biserica de lemn de la Putna, cea mai veche din țară apare prima dată în Stiripentrucopii.

An de an, în Sâmbăta Mare, Sfânta Lumină vine pe Mormântul Domnului. Pare a fi o poveste din basme, însă e cât se poate de real. Conform crestinortodox.ro, aceasta este cea mai mare minune văzută atât de credincioși, cât și de necredincioși. În Sâmbăta Mare, ziua, cândva între orele 12:30 – 13:30, Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului. De secole întregi se știe că aceasta se aprinde numai la ortodocși.

La Ierusalim lucrurile sunt foarte bine organizate. Încă din noaptea Vinerii Mari câțiva polițiști locali necreștini verifică toate obiectele din interiorul bisericii. Asta ca nu cumva să existe vreo sursă de foc. De asemenea, este verificat și arhiereul grec care presară vată pe Mormântul Domnului. După aceste verificări se sting toate luminile, iar ușa Sfântului Mormânt e sigilată cu două benzi de pânză albă, cu ceară și sigilii la capete, în formă de X. Acolo, la ușă, rămân de pază gardieni. În Sâmbăta Mare slujbele încep încă de dimineață, iar până să ajungă cu toții la Sfântul Mormânt au loc mai multe evenimente. Odată ajunși acolo, slujitorii în frunte cu patriarhul înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt după care se retrag și așteaptă venirea Sfintei Lumini.

Cum vine Sfânta Lumină

În jurul orei 12:00 patriarhul este condus în fața Sfântului Mormânt de către doi diaconi și de ecleziarhul bisericii. Acolo este controlat de polițiștii necredincioși pentru a nu avea vreo sursă de foc asupra lui. După control patriarhul desigilează ușa Sfântului Mormânt și intră în prima încăpere, numită „Capela Îngerului”, însoțit, după tradiție, de un arab musulman. Patriarhul intră în cea de-a doua încăpere și îngenunchează în fața lespedei Sfântului Mormânt, în timp ce arabul rămâne în prima cameră și-l supraveghează. Toate luminile se sting și toată lumea începe și se roagă.

După 15 – 20 de minute de rugăciune minunea se întâmplă. Toată lumea din biserică observă o ca o scânteie luminoasă de fulger care coboară în zig zag prin cupola mare a Bisericii. Aceasta coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt după care intră înăuntru ca o subțire rază de foc și aprinde vata presărată pe Mormântul Domnului. Sfânta Lumină a venit, iar patriarhul adună vata aprinsă, care, surprinzător, nu are timp de câteva minute. Vata este pusă în două cupe de aur, iar apoi patriarhul aprinde în prezența musulmanului două buchete mari a câte 33 de lumânări. Acestea sunt date pe geam diaconilor. Ei duc un buchet în Sfântul Altar și altul la Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Și minunea nu se termină aici. În momentul în care patriarhul iese din Sfântul Mormânt se aprind singure câteva candele ale ortodocșilor, lumânări din sfeșnice și candelele din Altarul Bisericii Mari. Nu doar cei din Ierusalim se bucură de Sfânta Lumină. Câteva lumânări sunt aduse cu un zbor special în Grecia, iar apoi de acolo sunt duse în celelalte țări predominant ortodoxe din Europa de Est.

Dicționar

Arhiereu: cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească;

Diacon: membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești;

Cler: totalitatea preoților unei biserici, ai unei eparhii, ai unei țări;

Ecleziarh: cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire;

Lespede: placă poligonală de piatră naturală (prelucrată), de dimensiuni mari, cu care se acoperă mormintele, se pavează interiorul unor edificii, aleile, etc.

Sursă foto: unsplash.com/Janosch Diggelmann, unsplash.com/Jan Ranft

Vânătoare de ouă în Grădina Muzeului „Grigore Antipa”

Articolul Cum vine Sfânta Lumină de la Ierusalim, cea mai mare minune a zilelor noastre apare prima dată în Stiripentrucopii.

Mulți dintre noi vom merge la slujba de Înviere și e important să știm cum să alegem ținuta corectă. Ideea e să ne îmbrăcăm frumos, dar adecvat. O ieșire la biserică nu e similară cu a merge la un party. În ceea ce le privește pe fete, acestea pot face o mulțime de combinații. Vom vorbi despre ce articole vestimentare trebuie evitate, pentru că e mai simplu. Un lucru pe care toată lumea îl știe, sau ar trebui, e că nu mergem niciodată la biserică în fuste foarte scurte, în pantaloni scurți, topuri crop, colanți sau în șlapi. În esență, ideea cu garderoba potrivită pentru mers la biserică e legată de piesele vestimentare care să transmită mai degrabă simplitate și, totodată, eleganță.

Fetele și mamele lor aleg adesea să meargă la biserică în rochii. Un aspect de care trebuie să țineți cont este că rochia nu trebuie să fie foarte decoltată și, la fel, să nu fie foarte scurtă sau transparentă, ori strălucitoare. În cazul în care rochia are bretele subțiri, o puteți accesoriza cu un șal sau o eșarfă. În acest fel ținuta va căpăta un aer elegant și nici nu va părea vulgară. Totodată, aveți mare grijă la încălțăminte. Pantofii sunt potriviți, însă tocul nu trebuie să fie foarte înalt. Și nici zgomotos, pentru că îi veți deranja pe ceilalți în timp ce vă deplasați. Nici accesoriile nu trebuie să fie multe.

Cum se îmbracă băieții când merg la biserică

În cazul băieților lucrurile sunt mai simple. Asta pentru că ei nu au atât de multe variante. Totuși, și ei trebuie să aibă grijă la ce poartă. Trebuie să aibă, la fel, un look simplu și elegant. Nici băieții nu vor merge la biserică în pantaloni scurți, tricouri cu diverse personaje sau blugi rupți. De asemenea, și băieții trebuie să aibă grijă la accesorii. La biserică nu e recomandat să meargă cu șapcă pe cap sau cu lanțuri mari și multe la gât. Bineînțeles, nu sunt deloc indicate nici hainele sport, iar asta e valabil atât pentru fete, cât și pentru băieți.

La noi în țară există în această perioadă tradiția de îmbrăca, de Paște, haine noi. An de an, atât adulții, cât și copiii, poartă de Paște haine noi. Se spune că tradiția a fost păstrată din creștinismul timpuriu. Atunci, cei care se botezau în timpul slujbei de Pași erau îmbrăcați în alb. Cei care erau deja botezați nu purtau haine albe, dar purtau haine noi. În felul acesta arătau că împărtășesc noua viață a lui Iisus Hristos.

Sursă foto: unsplash.com/Alyssa Strohmann, instagram.com/themodepursuit

PRIN LUMEA MODEI. Marii designeri au adus tartanul din nou la modă, primăvara aceasta

Articolul PRIN LUMEA MODEI. Cum ne îmbrăcăm la biserică apare prima dată în Stiripentrucopii.

Preotul cu care am stat de vorbă se numește Ilie George Grecu. El este preot slujitor în comuna Bistra, Munții Apuseni, județul Alba. În primul rând l-am întrebat pe părinte ce face el, care e rolul lui în comunitate? „E greu de trasat niște tușe foarte repede fiindcă e complexă situația. În primul rând preotul e legat ombilical, să zicem, de Sfânta Biserică. Acolo e locul lui de muncă unde slujește duminica și în celelalte zile în care are slujbe. Miercurea, vinerea, sâmbăta seara.

În plus, se deplasează pe teritoriul parohiei, acolo unde este nevoie de el pentru a încerca să aline, să participe la durerile oamenilor sau la bucuriile lor. Dacă este cineva bolnav, părintele merge și citește rugăciuni și eventual spovedește și împărtășește bolnavul respectiv. Dacă este botez sau cununie, părintele, după slujba de la biserică, merge acasă și binecuvântează casa celor care au avut aceste evenimente. Eu aș spune că preotul este un pilon important a ceea ce înseamnă viață socială în România și de peste tot, acolo unde sunt biserici”, spune părintele Ilie George.

Momentul în care Ilie George și-a dat seama că vrea să fie preot

Deși nu s-a gândit vreodată să se facă preot, la un moment dat Ilie și-a dat seama că pentru asta e făcut. „Mi-am dat seama de mult. Adică eram și eu mai tânăr, eram în căutările tinereții. Dacă mi-ar fi zis cineva după anii `90 că o să fiu preot, îi zâmbeam, așa, cu înțelegere: „băi băiatule, nu știi despre ce vorbești”. Dar am ajuns în căutările mele la o mănăstire unde m-am împrietenit cu un preot de mănăstire tânăr care mă spovedea și încerca să răspundă la căutările mele care țineau de viața asta duhovnicească pe care n-o avusesem înainte de anii aceia.

Și, la un moment dat, părintele m-a văzut că bâjbâi în ceea ce se întâmplă la Sfânta Liturghie. Și mi-a propus într-o dimineață să vin mai de devreme la biserică, atunci când el începea practic să se pregătească de Sfânta Liturghie, să-mi arate acolo, în altar, ce face preotul. Eram băiat cu carte, nu eram prostuț. Am făcut și un liceu redutabil din Brașov, aveam și un an de Politehnică, eram în vacanță. Când am văzut acolo ce face de fapt preotul, m-a lovit așa o treabă. N-am înțeles-o chiar atunci, dar în doi – trei ani am lămurit-o. Mi-am dat seama că, dacă va fi să fac vreodată ceva serios cu viața mea, va trebui neapărat să intru în tagma preoției”, povestește preotul.  Tot el ne-a povestit și despre cum a fost când a susținut pentru prima dată o slujbă. Mai multe despre asta puteți afla urmărind interviul video de pe canalul nostru de YouTube, aici.

Cum ajungi preot? Ce ai de făcut?

Pentru a deveni preot nu e simplu. Trebuie urmată o facultate și chiar un master. „Din punct de vedere instituțional se poate începe cu seminarul teologic, de la clasa a IX-a. Dar nu e obligatoriu. Se poate face și un liceu neteologic. Bineînțeles, trebuie absolvită Facultatea de Teologie, la secția pastorală, urmată de un master în teologie. Acestea sunt ultimele cerințe, după care te duci la centrul eparhial unde vrei să slujești, depui o cerere și ei te iau în vedere.

Ar fi bine să ai și un duhovnic care să te sfătuiască pe linia asta. Adică să vadă dacă ai sau nu chemare, dacă ai sau nu calitățile necesare, vocația de a fi preot. Va trebui să te căsătorești, pentru că taina căsătoriei trebuie făcută înainte de taina hirotoniei, și după care, la momentul oportun, te duci să-ți dai examenul de capacitate preoțească. Adică examenul final când autoritățile bisericești consideră că da, ești pregătit, din toate punctele de vedere”, explică părintele Ilie George. Tot el ne-a explicat și cum poți să avansezi în carieră. Se aseamănă în mare parte cu meseria de profesor, dar pentru mai multe detalii vă invităm să urmăriți materialul video disponibil mai sus.

Calitățile de care ai nevoie pentru a deveni preot

Părintele ne-a spus care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva pentru a deveni preot. „Prima calitate, sau nici nu știu cum să-i spun, este chemarea lui Dumnezeu. Vocația. Dacă nu ai chemare de la Dumnezeu orice liturghie te zdrobește în principiu și vi de la muncă obosit. Nu numai fizic, dar ești zdrobit sufletește. Bineînțeles trebuie să te ducă puțin capul cu școala pentru că studiile de teologie nu sunt floare la ureche cum ar crede unii. Trebuie să faci puțină greacă, un pic de latină, istorie bisericească și românească și universală, poate un pic de voce nu te-ar dezavantaja, ureche muzicală.

Cumpătare, smerenie, sunt o grămadă de lucruri care ar face ca un preot să fie ideal. P cei care sunt interesați, îi îndemn să pună mâna pe cărțile Sfinților Părinți și să vadă acolo exemple faine de preoți, care vor răspunde mult mai bine decât mine la întrebarea asta”, spune preotul cu care am stat de vorbă.

Părintele Ilie George atrage atenția asupra faptului că această „meserie” e una care implică suferință. „Este multă suferință în preoție și atrag atenția asupra acestui fapt. Cei care doresc să urmeze această cale trebuie să înțeleagă cuvintele Mântuitorului: „Vă trimit pe voi, ca pe niște miei, în mijlocul lupilor. Asta e preoția. Preotul dacă e gras înseamnă că-i lacom, dacă-i slab înseamnă că-i bolnav, dacă cere bani înseamnă că vrea să-și ia ultimul Mercedes, dacă nu cere bani face pe smeritul, dacă bea de ce bea, dacă nu bea de ce nu bea. Niciodată nu-i bine. Oamenii din biserică te înțeleg, dar oamenii din afara bisericii, și sunt tot mai mulți din păcate, ridică voci”, explică preotul.

Ce face preotul pentru a-i atrage pe copii

Sunt copii și tineri care merg la biserică, însă sunt și mulți care nu merg. Părintele Ilie s-a împrietenit cu copiii din zonele în care a slujit și ne-a povestit puțin despre experiențele sale. „La cealaltă parohie, fiind una mică, în vârful munților, la 1000 m altitudine, am fost și vreo șapte ani profesor de religie, pentru că nu veneau profesorii. Era foarte departe. Vreau să spun că eu când intram în școală eram ca Moș Crăciun într-un fel. Eram și aspru atunci când trebuia. Am jucat și fotbal cu ei, am fost și în excursii cu ei, aveam corul de colinde cu care colindam tot orașul Alba Iulia. Am de acolo niște experiențe foarte frumoase. Am făcut și o școală de vară. Vara îi aduceam pe copii să-i învăț să picteze pe sticlă, icoane bineînțeles, și să facă alte lucruri.

Din păcate, aici la Bistra, ne-am lovit de pandemia asta și accesul în școală a fost restricționat. Noi avem un parteneriat între biserică și școala respectivă. M-am rezumat acum să mă duc înainte de marile sărbători la clasele mici, o dată. Le duc acolo niște bombonele și niște suc și povestim un pic despre Crăciun sau despre Paști. Iar la clasele a VII-a – a VIII-a facem niște întâlniri așa, destul de periodice, în care nu vorbim despre Dumnezeu neapărat. Îi iau așa prin învăluire cu istoria țării noastre, cu geografia, cu cultura, și ajung și la Dumnezeu dacă îmi permite treaba”, povestește preotul.

Sfaturi pentru copiii care vor să devină preoți

Să fii preot este așadar, destul de greu. Totodată însă este foarte frumos. L-am rugat pe părinte să le ofere copiilor ce-și doresc să urmeze această profesie câteva sfaturi. „Să-și caute un sfătuitor duhovnicesc. Un preot duhovnic, care poate să fie de la ei din parohie sau poate de la o mănăstire, care să-i ajute. Pentru că fiecare caz e personal. Bineînțeles că părintele o să-i învețe să se roage, să caute voia lui Dumnezeu. Și o să-i pună la punct și cu lecturile. Cei care doresc, Doamne ajută! Biserica are nevoie de slujitori buni”, spune preotul Ilie George.

O altă curiozitate a noastră a fost să aflăm cum e un bun creștin. Ce ar trebui să facem? Iată. „Un bun creștin trebuie să fie sincer în primul rând. Dacă este sincer, căutările lui sunt sincere. Dacă le are. Sigur, prezența la liturghia de duminică este esențială. Eu cu asta aș începe. Tuturor ucenicilor le spun asta. Dacă nu vi duminica la biserică, bateriile nu se încarcă. Și se bate pasul pe loc. Chiar și în toată sinceritatea bați pasul pe loc. Adică, dacă vrei să fii un bun creștin trebuie să intri în matcă, trebuie să intri acolo, și zborul este sfânta biserică și Sfânta Liturghie. Acolo-i tot centrul”, spune părintele.

Preotul ne-a mai spus și cât de important e să credem în Dumnezeu. Am mai vorbit cu el, de asemenea, despre salarizare. Dacă nu știați, și preoții au un salariu la fel ca orice alt angajat. Ba mai mult, acesta primește și o casă. Ea se numește casă parohială și majoritatea localităților/comunelor au una. Mai multe despre toate aceste subiecte puteți afla, simplu, urmărind interviul video.

Dicționar

Redutabil: de temut; puternic; valoros;

Tagmă: totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată; clică, gașcă;

Eparhie: unitate teritorială bisericească condusă de un episcop;

Hirotonie: învestire cu darul preoției ce se face prin punerea mâinilor sau binecuvântarea arhiereului.

O meserie în care ai nevoie de răbdare. Ce face profesorul de educație plastică

Articolul Pentru această meserie e nevoie de chemare. Interviu cu Ilie George Grecu, preot slujitor în Munții Apuseni apare prima dată în Stiripentrucopii.

O anchetă a scos la iveală o statistică îngrijorătoare cu privire la Biserica Romano-Catolică din Franța. Conform acesteia, 216.000 de copii au fost victime ale abuzurilor sexuale comise de clericii francezi din 1950 și până în prezent.

Ba chiar mai mult, conform lui Jean-Marc Sauve, președintele comisiei care a întocmit raportul, există posibilitatea ca acest număr să crească până la „330.000 dacă îi adăugăm și pe agresorii laici care lucrează în instituțiile Bisericii Catolice”. Este vorba despre capelani, cadrele didactice în școlile catolice și grupările de tineret.

„Aceste cifre sunt mult mai îngrijorătoare, sunt copleșitoare și nu pot în niciun caz să rămână fără urmări”, a comentat el, conform AFP.

Instituția care a întocmit raportul cere ca Biserica să-și asume responsabilitatea. Ba chiar mai mult, Jean-Marc cere chiar și acordarea unor „reparații financiare” către familiile victimelor.

Biserica Romano-Catolică a fost implicată în numeroase scandaluri în ultimii ani

Acest scandal este cel mai recent care lovește Biserica Romano-Catolică. În ultimii ani 20 de ani au ieșit la iveală diferite cazuri de abuzuri sexuale ce au avut loc pe tot globul. În majoritatea acestora au fost implicați, din nefericire, copii.

Comisia condusă de Jean-Marc Sauve a fost înființată în anul 2018. Ea are scopul de a scoate la lumină aceste abuzuri și de a restabili încrederea publicului în Biserică. Datoria instituției este una dificilă mai ales în această perioadă în care Biserica pierde membri.

Jean-Marc Sauvre a afirmat cu această ocazie că, din păcate, problema abuzurilor sexuale comise de Biserică persistă. Conform acestuia, până la începutul anilor 2000, Biserica Catolică a dat dovadă de o indiferență totală față de victime.

Sursă foto: pixabay.com

Cea mai importantă rugăciune se schimbă. De duminică

Articolul Statistică șocantă. Câți copii au fost victime ale abuzurilor sexuale comise de clericii francezi apare prima dată în Stiripentrucopii.

Mai multe popoare biblice au considerat prima zi de toamnă ca fiind și începutul anului nou. Unul din motive este fiindcă în această perioadă a anului se culeg recoltele, iar oamenii se pregătesc de un nou an agricol. De asemenea, anul nou bisericesc are și o semnificație teologică. Conform calendarului iudaic, Iisus Hristos a intrat în sinagoga din Nazaret la începutul lunii a șaptea numită Tișri. Echivalentul acestei luni, după calendarul nostru, este luna septembrie. Totodată, potrivit tradiției iudaice, în această zi Dumnezeu a început să creeze lumea.

Pe lângă asta mai multe evenimente se leagă de ziua de 1 septembrie. Arca lui Noe s-a oprit în muntele Ararat după încetarea potopului, iar Moise s-a coborât din Muntele Sinai cu Tablele Legii. Și acestea nu sunt singurele evenimente legate de această zi. Acest început de an bisericesc creștin mai este numit de români și „Indictul” sau „Indictionul”. Conform Parohiei Șerban Vodă cele două cuvinte înseamnă „Arătare” și „Poruncă”.

Indictionul era de fapt o sărbătoare a Imperiului Roman, se mai arată pe site-ul parohiei. În acea zi împăratul ieșea în fața poporului și prezenta situația imperiului, comunica diferite informații și tot atunci se plăteau impozitele și soldele soldaților pe anul ce trecuse.

Tradiții din străbuni

Se spune că începutul anului bisericesc ne arată cum va fi vremea în următoarele luni. Așadar, dacă dimineața este una ploioasă la fel va fi și primăvara. Dacă la prânz vremea va fi una frumoasă anul va fi unul bun. Totodată, cum va fi întreaga zi așa va arăta și anul. Adică dacă vremea va fi una ploioasă, anul va fi ploios. Dacă ziua va fi cu soare, tot anul va fi secetos. Toamna va fi una rea și oamenii nu-și vor putea aduna recoltele dacă ziua este posomorâtă. De asemenea, toamna va fi una lungă dacă în această zi va tuna, scrie rotalianul.com.

După cum vedeți, aceste tradiții se leagă foarte mult de vreme. Asta deoarece înainte oamenii nu aveau un televizor la care să se uite să afle cum va fi vremea în următoarele zile. Ei țineau cont de aceste „semne” pentru a preconiza cum va fi vremea.

Dicționar

Teologie: disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii

Dogmă: învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii;

Soldă: sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată;

A preconiza: a proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva.

Sursă foto: pixabay.com/sspiehs3

Copiii salvați în al Doilea Război Mondial își întâlnesc eroul

Articolul Azi începe anul nou bisericesc creștin. Tradiții din străbuni apare prima dată în Stiripentrucopii.

În acest an sărbătoarea de Rusalii s-a nimerit să fie în data de 20 iunie. Spunem „s-a nimerit” fiindcă ea nu cade la aceeași dată în fiecare an. Rusaliile se prăznuiesc la zece zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Înviere. Sărbătoarea mai este cunoscută și sub denumirea de Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecime.

Cu sute de ani în urmă de Rusalii se sărbătorea în aceeași zi și Înălțarea lui Hristos și Pogorârea Sfântului Duh. „Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 20 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400 cele două sărbători s-au despărțit una de cealaltă”, scrie Creștin Ortodox.

Obiceiuri, tradiții, superstiții

Unul din obiceiurile legate de Rusalii este ca oamenii să ducă la biserică ramuri sau frunze de nuc sau de tei. Acestea sunt un simbol al limbilor ca de foc, modalitate în care Duhul Sfânt s-ar fi pogorât din cer. Preoții sfințesc aceste frunze, iar mai apoi sunt împărțite credincioșilor. Oamenii obișnuiesc să păstreze ramurile de tei peste vară. Ele ar fi folosite în practici de alungare a furtunilor și a grindinei.

În unele zone ale țării la porțile cimitirelor se întind mese pe care se pun colaci și sticle de vin împodobite. Acolo au loc slujbe oficiate de preot, iar după acesta merge pe la fiecare mormânt pentru a-l sfinți. Un alt obicei este ca preotul împreună cu oamenii să meargă pe câmp, în a doua zi de Rusalii. Acolo se sfințește apa și se stropește câmpul. Se crede că acest lucru ține grindina departe de culturi.

Tot de Rusalii are loc și jocul călușarilor, care sar peste foc pentru a scăpa de zânele rele numite iele.

Un alt obicei, întâlnit prin zona Ardealului, poartă numele de „Împănatul boului”. Și da, în centrul atenției este chiar un bou. Animalul este împodobit cu flori și alte ornamente, iar apoi este plimbat prin sat.

Când vine vorba de superstiții, una din ele spune că nu e voie să mergi să lucrezi în câmp. Se zice că ielele (zâne rele) te pot prinde și te pedepsesc. Mai simplu spus, de Rusalii nu e bine să lucrezi deloc. Se spune că cine o face va fi pedepsit de acele zâne rele. Nici să mergi prin locuri izolate, prin păduri sau pe lângă fântâni nu e bine. De asemenea, dacă te cerți cu cineva de Rusalii se zice că vei fi luat de iele.

Dicționar

A prăznui: a celebra o sărbătoare religioasă; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare.

Sursă foto: pixabay.com/geralt

Invențiile au schimbat viața oamenilor. Clopotul, unul din cele mai vechi instrumente muzicale

Articolul Ce sunt Rusaliile. Obiceiuri, superstiții și tradiții ale sărbătorii apare prima dată în Stiripentrucopii.

În această săptămână principala activitate a oamenilor este curățenia generală. Locuințele trebuie să fie curate lună și bec. Se scoate totul la aerisit, se văruiesc pomii și casele, iar tot mobilierul este spălat și reparat, dacă e cazul. Muncile în câmp sunt permise în această săptămână, însă numai până miercuri. Din această zi bărbații trebuie să lucreze pe lângă casă, să-și ajute nevestele la treburi.

Un alt obicei are loc în Joia Mare. Fiecare familie pregătește un coș cu bunătăți care se duce la biserică pentru ca alimentele să fie sfințite și mai apoi împărțite în memoria celor decedați. Tot în Joia Mare se merge la cimitir pentru a face și acolo curățenie și pentru a înfrumuseța mormintele. Conform tradiției, în noaptea dinaintea Joii Mari sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele decedaților se întorc la casele lor. Pentru a-i întâmpina, oamenii aprindeau focuri în curți, în fața casei sau în cimitire crezându-se că astfel ei aveau posibilitatea de a se încălzi, scrie Creștin Ortodox.

Ce se servește la masa de Paște

Tot în Joia Mare gospodinele se ocupă de prepararea celor mai importante preparate coapte. Pasca este unul dintre cele mai reprezentative preparate ale acestei sărbători. Pentru ea se folosește cea mai bună făină din care se face un aluat care mai apoi este împletit din două sau trei sucituri. După ce crește, în mijlocul ei se pune brânză de vacă pregătită cu zahăr, ouă, stafide și alte ingrediente, iar deasupra se decorează cu alte împletituri din aluat.

Cojile de la ouăle care se foloseau nu erau aruncate. Ele se păstrau până în Sâmbăta Paștelui, iar atunci erau aruncate pe o apă curgătoare. Se spune că în acest fel găinile și puii erau păziți de uliu peste vară. De asemenea, se mai spune că în acest fel Blajinii, un popor mitic care trăia sub pământ, erau anunțați că se apropie cea mai mare sărbătoare a creștinilor.

Un alt obicei se respecta în Vinerea Mare, când oamenii se scăldau în ape curgătoare. Se credea că în acest fel vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Tot vineri gospodinele pregătesc majoritatea mâncărurilor și pun totul la punct. Totodată, se pregătesc hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paște. În următoarea zi, sâmbătă, gospodarii se ocupă de gătirea preparatelor de miel, cum este, spre exemplu, drobul sau friptura.

Fiind o săptămână plină de însemnătate, în fiecare zi credincioșii participă la slujbele care se țin la biserică. Aceste slujbe poartă numele de Denii și în fiecare zi au o altă semnificație. Mai multe despre Săptămâna Patimilor și despre semnificația fiecărei zile puteți afla de aici.

Sursă foto: pixabay.com/castleguard

Adolescenta cu cel mai lung păr din lume s-a tuns

Articolul Obiceiuri și tradiții românești de Paște apare prima dată în Stiripentrucopii.

Dat fiind faptul că mai sunt câteva zile până la Paște, astăzi, la rubrica de invenții vom vorbi despre clopot, un element reprezentativ al bisericii. Deși toată lumea face această asociere, înainte de asta clopotul avea și alte întrebuințări. Asemănarea care exista între acestea era că sunetul clopotului anunța ceva. Se suna din clopot atunci când se deschidea vreo piață, se anunța ora sau chiar când ajungeai la cineva acasă. Înainte de sonerie exista un clopoțel prins la poartă de care era agățată o ață. În cultul creștin clopotele vestesc fie vești bune, cum ar fi faptul că se va ține slujbă, fie vești rele, cum ar fi moartea cuiva.

Apariția clopotelor

Pe la sfârșitul secolului al IV-a și-au făcut apariția primele clopote, care ar fi fost inventate de către episcopul Paul din Nola (353 – 431), se arată pe site-ul Mănăstirii Putna. Dat fiind faptul că invenția s-a făcut în Italia, clopotele, în limba italiană, poartă numele de campane. Destinația religioasă o primește pe la începutul secolului al VII-lea.

Probabil vă întrebați cum erau oamenii chemați la biserică înainte de apariția clopotelor. Și chiar dacă nu vă întrebați, noi tot vă spunem. Până la apariția clopotelor invitația la slujbe se făcea bătând toaca. Acest lucru se face și în zilele noastre, mai ales acum, de Paște. Toaca este de fapt o scândură de lemn lungă de vreo doi – trei metri și lată de 20 – 30 cm care se bate cu două ciocănele de lemn. Și nu se bate așa, oricum. Bătăile se fac în mod ritmic și diferă de la zonă la zonă. Din Joia Mare și până la Înviere clopotele nu mai bat, însă în schimb de bate toaca. ȘTIRI PENTRU COPII vă așteaptă în fiecare marți să vorbim despre invențiile care au schimbat viața oamenilor.

Sursă foto: pixabay.com/momentmal

Articolul Invențiile au schimbat viața oamenilor. Clopotul, unul din cele mai vechi instrumente muzicale apare prima dată în Stiripentrucopii.

În acest an Paștele ortodox pică pe data de 2 mai. Cel catolic are loc pe 4 aprilie. Înainte de această sărbătoare creștinii trec printr-o perioadă în care mănâncă foarte puțin sau, în anumite zile, chiar deloc. Această perioadă de restricționare alimentară se numește Postul Mare și este respectată de creștini încă din secolul al IV-lea. Totuși ce au voie să facă creștinii în timpul postului?

Postul există în aproape toate religiile

Conceptul de post există în aproape toate religiile. Acesta este practicat sub diferite forme și din motive care diferă mai mult sau mai puțin între ele. Babilonienii și egiptenii considerau perioada postului una de ispășire și iertare a păcatelor. La greco-romani această perioadă are scopul de a curăța sufletul. În cultul zeiței Ceres, postul era practicat ca un ritual de pregătire pentru câștigarea puterilor spirituale. Hipocrate, un fizician din Grecia Antică, considera că durata sa lungă de viață se datorează postului. Acesta nu se ridica niciodată sătul de la masă. Brahmanii și budiștii respectă cu strictețe postul. Numele postului la Mahomedani este Ramadan. În acea perioadă ei nu mănâncă deloc de dimineața până seara. La evrei, Moise a prescris postul prin acele tăblițe pe care le-a primit de la Dumnezeu.

Durata Postului a fost stabilită în secolul al IV-lea

La început, postul creștinilor era considerat o perioadă de renaștere spirituală și o pregătire pentru Învierea Domnului. De asemenea, conform Bibliei, chiar și Iisus Hristos a ținut post timp de 40 de zile înainte de a începe activitatea sa mesianică.

La sfârșitul secolului al III-lea Postul Mare era împărțit în două perioade. Prima perioadă era cea a postului pre-pascal. Durata acesteia era destul de mare, ea ținând până la Duminica Floriilor. A doua perioadă era cea a postului pascal. Ea începea în Duminica Floriilor și ținea o săptămână, terminându-se până în Duminica Învierii.

În secolul al IV-lea, Sinodul I Ecumenic a stabilit data Paștilor iar Biserica de la Răsărit a hotărât ca durata postului să fie de șapte săptămâni. Această durată este respectată și în ziua de astăzi. Ultima săptămână, cea dintre Florii și Paști, este numită săptămâna Sfintelor Patimi și semnifică săptămâna suferinței Domnului.

În acele vremuri Postul Paștelui era mult mai aspru decât astăzi. Oamenii îl țineau cu mult mai multă seriozitate și respect. Doar persoanele care sufereau de anumite boli erau scutite din a ține post.

Cei care țin post nu au voie să mănânce carne și produse lactate

În prezent, cei care țin post trebuie să respecte anumite reguli. Conform bisericii, perioada postului nu este o perioadă de sărbătoare ci una de meditație. Creștinii își aduc aminte de suferințele prin care a trecut Hristos pe cruce. Din acest motiv petrecerile sunt interzise în această perioadă. De asemenea, plăceri precum consumul de alcool și fumatul nu sunt permise.

Totul culminează cu anumite mâncăruri care devin interzise. Pe 7 martie 2021 a început „lăsata secului” de carne. Asta înseamnă că din acel punct și până la sărbătorile pascale creștinii nu mai au voie să mănânce carne. De asemenea, pe 14 martie a început și „lăsata secului” la  brânză și produsele lactate. Asta înseamnă lactatele au dispărut complet din dieta creștinilor ortodocși.

Trebuie copiii să țină post?

Întrebarea este dacă și copiii trebuie să respecte perioada Postului. Pentru a afla răspunsul la această întrebare cât și pentru a obține mai multe informații despre Postul Mare, ȘTIRI PENTRU COPII a stat de vorbă cu ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului.

“Copiii până la vârsta de șapte ani nu se supun rigorilor Postului. Până la o anumită vârstă sunt absolviți chiar și de spovedanie. La acea vârstă fragedă cei mici nu au încă în ei un imbold de a face rău, ci doar greșesc din neglijență. Postul este o perioadă care aduce multă pace și liniște. Dacă aceștia cresc într-o familie care respectă perioada Postului Mare o să poată să vadă diferențele de comportament ale părinților față de perioadele normale. Aceasta este cea mai bună modalitate pentru ei să înțeleagă importanța respectării Postului. Postul nu este doar o perioadă de înfometare. Oamenii ajung să își schimbe viața pentru câteva săptămâni. Se roagă mai mult și sunt îndreptați mai mult spre milostenie, adică spre a face fapte bune”,  ne-a spus ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului.

Dicționar: 

Lăsata secului – sărbătoare care marchează ultima zi dinainte de a începe unul dintre cele patru posturi religioase

Brahman – membru al celei mai înalte caste din India

Mesianic – care cuprinde o prezicere sau o profeție

Pascal – Referitor la sărbătoarea Paștelui

Sursă foto: Adrian Pîclișan 

Articolul Postul Mare – ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului explică ce reprezintă această perioadă și care e istoria sa apare prima dată în Stiripentrucopii.