Cum ar fi dacă ne-am putea vedea visurile în poze?
Cu toții avem visuri și ne dorim mereu mai mult de la viață. Ne dorim să exprimăm cine suntem, dar nu avem întotdeauna curajul să facem asta. Poate că nu ne simțim bine în pielea noastră sau poate că vrem o schimbare sau să facem ceva. Și visăm cu ochii deschiși cum ar fi. Cum ar fi dacă ne-am putea vedea visurile în poze? Este greu uneori să vorbim despre aceste lucruri. Visurile sunt importante pentru noi și nu dorim ca vreun cunoscut să râdă de noi sau de ele. Dar aceste lucruri ne unesc chiar dacă noi nu ne dăm seama.
Cineva s-a gândit să fotografieze visurile
Dacă le-am fotografia ar fi mult mai ușor să facem legătura între visuri și realitate sau imaginație. În plus ar fi extraordinar pentru că ne-am răspunde la unele întrebări interioare si am putea fi capabili să exprimăm mai bine ce simțim.
Cei care au cele mai multe visuri sunt copiii. Aceștia visează constatant. Unii la ce vor să devină când vor crește, alții la idealurile pe care le au. Însă cel mai important este ca niciun copil sa nu uite să viseze.
Pornind de la ideea aceasta, fotograful Chris de Bode, colaborator al asociației Save the Children a decis să realizeze un proiect în cadrul căruia să surprindă visurile copiilor în fotografii.
”Am început să îmi dau seama că dacă un copil crește într-o societate în care nu este provocat să își folosească imaginația, acest lucru poate avea un impact asupra viitorului lui”, a declarat Chris pentru Dialogue of Cultures.
Pentru proiectul său, fotograful a abordat copiii cu întrebarea ”La ce visezi?”. Deși toți aveau câte un vis închis înăuntrul lor, nu au fost deschiși de la început să povestească. Însă după câteva discuții și încurajări, copiii au început să colaboreze.
În final, s-a dovedit că toți aveau motive personale clare pentru fiecare vis. Un lucru foarte interesant este că toate visurile copiilor aveau ceva în comun: toate reprezentau o soluție, o împlinire sau o ambiție.
”Visez să trăiesc într-o casă liniștită cu un tată și o mamă. Acest lucru este normal pentru majoritatea copiilor, dar nu am trăit niciodată această experiență. Am simțit că s-a rupt ceva din mine când lucrurile s-au stricat acasă și trebuia să fiu separat de părinții mei. Am aflat că o casă este foarte fragilă”, i-a spus fotografului Eurgenia de Winter, o fetiță de 13 ani din Olanda, conform sursei citate.
[foogallery id=”9295″]
Romina Crăciun
Sursa: The Guardian/ Chris Bode