Animalele ne vorbesc. Dar știm noi să ascultăm?
Poate un braț robotic să facă cu mâna către o sepie… și să primească un salut înapoi? Ar putea fluieratul unui delfin să însemne „Unde ești?”? Și oare maimuțele își strigă pe nume fără ca noi să ne prindem? Animalele ne vorbesc!
Premiul Dolittle
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările puse de finaliștii premiului Dolittle, un concurs care oferă 100.000 de dolari pentru descoperiri timpurii în comunicarea dintre oameni și animale folosind inteligență artificială (AI). Proiectul câștigător de anul acesta studiază fluierăturile delfinilor, care par să aibă înțelesuri clare—de la „Atenție, pericol!” până la „Ce se întâmplă aici?”.
Dar nu doar delfinii „vorbesc”. Alte echipe lucrează cu maimuțe marmoset, sepii și privighetori, încercând să descifreze felul în care aceste specii comunică. E ca și cum ne-am pregăti să „traducem” dintr-o limbă complet necunoscută—doar că nu e o limbă umană.
Delfinii: prieteni care se strigă pe nume
Delfinii folosesc fluierături unice, ca niște „nume” personale. Cu ajutorul AI, cercetătorii urmăresc cum aceștia se caută, se avertizează sau chiar exprimă confuzie. Un moment neașteptat? Când au auzit o fluierătură familiară, dar nu se despărțiseră, doi delfini au emis un sunet complet nou. Cercetătorii îl numesc „fluierătura WTF” – pentru că fix asta părea să exprime!
Sepiile: „aliens” subacvatici cu… semne!
Sepiile nu au urechi sau voci, dar comunică prin gesturi și schimbări de culoare pe piele. Unele chiar „fac cu mâna” când văd altele făcând același gest într-un video. O echipă a creat un braț robotic care imită aceste mișcări – pentru a vedea dacă sepia răspunde. Și da, a răspuns!
Privighetorile: micii maeștri ai muzicii
Aceste păsări au un repertoriu de până la 200 de melodii diferite! AI-ul le ajută pe cercetători să le „traducă” cântecele, descoperind modele pe care omul nu le-ar putea vedea nici în luni de muncă. Ele răspund la fluierături artificiale imitând tonul și ritmul – exact ca într-un dialog muzical.
Marmoset: maimuțele care țipă pe nume
Aceste maimuțe de dimensiunea unui șobolan folosesc țipete unice pentru a se recunoaște. Cercetătorii lucrează la un model AI care să prezică „ce strigăt urmează”, exact ca un generator de text care știe ce cuvânt vine după altul. Dacă iese, am putea fi aproape de a înțelege o gramatică de maimuță.
Cât de aproape suntem de o conversație reală cu animalele?
Nu suntem chiar la nivelul „ce-ai făcut azi?”, dar comunicări reale, cu sens, în lumea lor – da, sunt la doar câțiva ani distanță. Animalele poate nu spun propoziții, dar transmit clar mesaje: „Sunt aici”, „Mă simt bine”, sau „Ce se petrece?”.
Și uneori, reacțiile lor îi lasă și pe cercetători cu gura căscată. Ca sepia care a „revenit” în experiment doar ca să salute din nou, sau delfinul care a schimbat fluierătura când lucrurile nu aveau sens.
Cine știe? Poate într-o zi vom putea vorbi cu animalele... și ele ne vor răspunde.
O aplicație traduce mieunatul pisicilor. Oamenii înțeleg mai bine ce vor animalele lor