COMORILE MUZEELOR. O prietenie în bronz, la MNaB
În adâncurile unei colecții speciale, ascunsă de privirile vizitatorilor, Muzeul Național al Banatului păstrează o comoară mică, dar plină de emoție: o plachetă din bronz dedicată unui om de cultură pe care istoria aproape l-a uitat. Numele lui? Gozsdu Elek. Jurist, scriitor, estetician, prieten al artei și al orașului Timișoara.
Placheta nu este expusă, dar face parte din patrimoniul muzeului. A fost creată în urmă cu mai bine de un secol de Telcs Ede, un mare sculptor și medalist maghiar. De formă dreptunghiulară, cu colțuri rotunjite și dimensiuni aproape cât o carte, piesa îl înfățișează în profil pe Gozsdu, cu o privire gânditoare și mustață răsucită. Dar cel mai emoționant detaliu este dedicația scrisă în limba maghiară:
„Gozsdu Elek, prietenului meu, cu afecțiune – Telcs Ede.”
Un gest simplu? Poate. Dar în spatele lui se ascunde o poveste profundă
Gozsdu Elek s-a născut în 1849 într-o familie de negustori aromâni. A copilărit la Timișoara, unde și-a petrecut și mare parte din viață. A fost pasionat de literatură, chiar dacă meseria lui era legată de legi și procese. A scris povestiri, romane și piese de teatru, a fost comparat cu Turgheniev și a fost prieten cu unii dintre cei mai importanți scriitori ai vremii. Din păcate, viața lui personală a fost marcată de pierderi grele: și-a pierdut copiii, iar relația de cuplu nu i-a adus liniște.
Dar în mijlocul acestor încercări, arta și prietenia i-au fost refugiu. Era colecționar de obiecte rare și susținător al muzeului timișorean, devenind membru în comitetul de conducere al Societății Muzeale de Istorie și Arheologie din Banat. Telcs Ede, la rândul său, a fost nu doar un artist, ci și un om care a reușit să transforme prietenia într-un gest nemuritor: această plachetă, realizată în 1899, este probabil singura mărturie fizică a legăturii dintre cei doi.
Chiar dacă nu e expusă, placheta cu chipul lui Gozsdu Elek păstrează ceva viu: amintirea unei epoci în care arta și prietenia se scriau în bronz.