Buzduganul care vine din secolul XVII. O armă, o poveste, o comoară
COMORILE MUZEELOR. În colecția de arme a Muzeului Național al Banatului se păstrează un obiect cu totul special: un buzdugan vechi de peste 300 de ani, realizat într-un atelier oriental.
Acest tip de armă era folosit de luptători și comandanți în perioada Evului Mediu târziu și avea un dublu rol – era util în luptă, dar și un simbol al puterii.
Un buzdugan sub formă de …. ceapă
Buzduganul din patrimoniul muzeului (cu numărul de inventar 3213) are o construcție care atrage imediat atenția. Capul său, făcut din alamă, are o formă rotunjită, asemănătoare cu o ceapă. În jurul lui se află aripioare semicirculare, care nu sunt puse acolo doar pentru decor – ele ajutau la lovitură. Din cele douăsprezece aripioare, nouă sunt întregi, iar trei sunt deteriorate, semn că piesa a fost folosită cu adevărat.
Mânerul, din lemn, este acoperit cu alamă gravată – adică încrustată cu linii și forme geometrice. Acest mâner este întărit cu inele decorative și are la capăt un lanț cilindric din alamă, un detaliu rar întâlnit, care ar putea avea rol simbolic sau decorativ. Capătul superior este fixat cu un capac de alamă și un cui din fier. Toate elementele arată că această piesă a fost lucrată cu multă grijă și pricepere.
La ce folosea un buzdugan
Buzduganele erau arme folosite de infanterie și cavalerie, adică de soldați care luptau atât pe jos, cât și călare. Ele aveau capete de forme diferite: în stea, rotunde, cu țepi sau cu aripioare, ca în acest caz. Scopul era să poată lovi eficient, chiar și atunci când inamicul purta armură.
Astăzi, acest buzdugan nu mai este expus în muzeu, dar face parte din colecția de patrimoniu și este păstrat cu grijă. Nu mai participă la bătălii, dar poate participa la lecții, expoziții viitoare sau proiecte educaționale.
Pentru pasionații de istorie, el reprezintă o legătură directă cu o epocă în care armele spuneau și cine ești, nu doar cum lupți.