Colierul din scoici vechi de mii de ani. Cine l-a purtat și ce poveste ne spune astăzi?
Într-o vreme în care oamenii trăiau în așezări simple, lângă râuri, cu unelte din piatră și vase modelate cu mâna, colierele aveau un rol important. Ele nu erau doar podoabe. Spuneau ceva despre persoana care le purta. Transmiteau statut, apartenență, poate chiar speranță sau teamă. COMORILE MUZEELOR la Muzeul Național al Banatului.
Imaginea de mai sus ne arată un colier alcătuit din două șiraguri, realizat din cochilii de moluște marine. Acestea provin dintr-un depozit fosilifer și au fost descoperite la Kiszombor, aproape de granița dintre România și Ungaria. Piesa este încadrată în perioada Neoliticului, adică are peste 7.000 de ani vechime.
Colierul se păstrează astăzi în colecțiile Secției de Arheologie ale Muzeului Național al Banatului. Ansamblul este format din cochilii de patru specii diferite de moluște. Ordinea în care au fost așezate mărgelele a fost stabilită după dimensiune, iar reconstrucția formei actuale a pornit de la prezența celor două scoici mai mari, prelucrate ca pandantive. Nu se cunosc detalii despre contextul în care a fost descoperit, dar colierul vorbește deja prin forma și materialul său.
În acele timpuri, oamenii acordau o mare importanță simbolurilor. O piesă de podoabă putea să ofere protecție, să indice un rol special în comunitate sau să marcheze o etapă importantă în viața purtătorului. Culoarea, textura, forma și materialul ales erau încărcate de sens. În funcție de ele, ceilalți puteau înțelege cine ești și ce porți în tine.
Astăzi, acest colier ne vorbește despre continuitatea unei nevoi umane esențiale: dorința de a lăsa o urmă. Prin bijuterii, prin semne, prin gesturi. Istoria nu este doar în cărți, ci și în aceste obiecte discrete, care au trecut prin timp purtând întrebări și povești.
Uneori, cele mai vechi obiecte ne dau cele mai proaspete întrebări.