COMORILE MUZEELOR. Oul de lut de la Tibiscum. O poveste roșie din vremuri străvechi
În fiecare primăvară, sărbătoarea Paștelui aduce cu ea miros de cozonaci, zâmbete și ouă roșii. Dar știați că în urmă cu aproape 2.000 de ani, în vechiul oraș roman Tibiscum, cineva a modelat cu grijă un ou… din lut?
Acest ou special, care face astăzi parte din colecția Muzeului Național al Banatului din Timișoara, a fost descoperit de arheologi într-un context aparte și este considerat un posibil obiect creștin din secolele II–III după Hristos. Deși nu este expus publicului, el este păstrat cu mare grijă în patrimoniul muzeului, ca o mărturie a unei epoci de începuturi și speranță.
Ou din ceramică, modelat manual și acoperit cu o angobă roșie (un strat subțire de lut colorat, folosit în Antichitate pentru decorarea vaselor), piesa este foarte bine conservată. Măsoară 3 x 5 cm și poartă încă urmele mâinilor care au creat-o.
De ce ar fi cineva păstrat un ou din lut?
Pentru că oul era, și atunci ca și acum, un simbol puternic: viață, renaștere, credință. Poate a fost un dar, o ofrandă, poate un semn tainic de credință într-o perioadă în care creștinismul se răspândea în tăcere, din inimă în inimă.
Astăzi, oul de la Tibiscum ne amintește că oamenii din trecut aveau aceleași nevoi ca noi: să creadă, să dăruiască, să spere. Și că uneori, un gest simplu – ca modelarea unui ou – poate traversa veacurile și ne poate atinge sufletul.
Acest obiect a fost menționat în lucrarea arheologului Doina Benea, Dacia sud-vestică în secolele II–IV, publicată în 1999. Deși mic și aparent simplu, oul din lut e o comoară cu o poveste mare.
Chiar dacă nu îl putem vedea, îl putem imagina: roșu ca sărbătoarea, rotund ca speranța, vechi și plin de mister ca timpul însuși.
Vocile copiilor și adolescenților contează. Prima întâlnire a noului Board al Copiilor din România