Vidrele de mare au o piatră preferată. O țin în „buzunar”
Vidrele, acele mamifere mici și drăgălașe care iubesc apa și pare că duc o viață de vis, sunt mai inteligente decât credeați. Astăzi ne îndreptăm atenția către vidrele de mare, care au o piatră preferată. O țin în „buzunar”, însă nu degeaba.
Vidrele de mare sunt cele mai mici mamifere marine, dar au câteva adaptări uimitoare care le permit să supraviețuiască în ocean. Spre deosebire de foci și balene, care au un strat gros de grăsime care le ține de cald, vidrele se bazează pe blana lor, care, potrivit zmescience.com, este cea mai deasă din regnul animal.
Totuși, menținerea căldurii nu este sigura provocare. Vidrele de mare se hrănesc cu scoici, melci, crabi și arici de mare. Dinții lor puternici și molarii le ajută să zdrobească o parte din hrană, dar pentru cojile mai dure au nevoie de puțin ajutor. Și aici intervine rolul pietrelor preferate și al buzunarelor speciale.
Cercetătorii au observat că vidrele de mare folosesc pietrele în două moduri principale: ca un nicovală, punând piatra pe piept și lovind scoicile de ea, sau ca un ciocan, folosind piatra pentru a dezlipi prăzi încăpățânate. Unele vidre au fost chiar observate folosind două pietre simultan, una ca nicovală și cealaltă ca ciocan, demonstrând o abilitate remarcabilă de rezolvare a problemelor și dexteritate.
Poate chiar mai impresionant este modul în care vidrele de mare își păstrează pietrele favorite. Sub fiecare braț, vidrele au pliuri de piele care funcționează ca niște buzunare naturale. Aceste buzunare le permit să depoziteze hrană în timp ce se scufundă, evitând necesitatea de a se întoarce la suprafață prea des. Însă ceea ce face cu adevărat speciale aceste buzunare este că multe vidre își păstrează o piatră preferată acolo, pe care o folosesc din nou și din nou.
Vidrele, atașate de piatra lor preferată
Spre deosebire de alte animale care folosesc unelte din când în când, vidrele sunt foarte constante în utilizarea lor. După ce găsesc o piatră care funcționează bine, o păstrează adesea luni sau chiar ani, depozitând-o în buzunarul lor atunci când nu o folosesc. Deși acest comportament nu este pe deplin înțeles, sugerează nu doar inteligență, ci și o formă de atașament față de un anumit instrument. Probabil nu este vorba despre atașament emoțional față de piatră, ci mai degrabă despre practică. Dacă ai găsit o piatră care funcționează bine, de ce să renunți la ea, nu?
Cercetătorii cred că vidrele de mare își aleg pietrele cu atenție. De obicei, preferă pietre care sunt exact de dimensiunea potrivită: suficient de mari pentru a fi eficiente, dar și suficient de mici pentru a încăpea în buzunarele lor. De asemenea, studiile au arătat că femelele sunt mai predispuse să folosească pietre decât masculii. Acest lucru se datorează faptului că femelele sunt mai mici și au o mușcătură mai slabă, ceea ce le face mai greu să spargă prăzi cu dinții lor.